Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Eşecul numit Lista Kremlinului
2018-02-06
4
Scandalul produs săptămâna trecută de Lista Kremlinului pare să se înscrie în aceeași tendință de desincronizare dintre președinte și „administrația profundă“.

 

În plin asalt asupra credibilității FBI-ului, o te­ză prinde tot mai mult contur la Washington. Într-un articol cu un titlu foarte sugestiv, Trump nu prea vrea să aibă legătură cu pro­pria sa politică externă, Tho­mas Wright observă faptul că președintele Donald Trump nu se află nici pe departe pe aceeași lungime de undă cu filozofia articulată în ultimul timp de o serie de documente programatice, precum Stra­tegia de Securitate Națională (la nivelul Casei Albe). Ima­ginea proiectată de aceasta era una a reîntoarcerii com­petiției între marile puteri și a contrabalansării revizionismului subversiv practicat în prin­ci­pal de Rusia și China. Scandalul produs săp­tămâna trecută de Lista Kremlinului pare să se înscrie în aceeași tendință de desin­cro­ni­zare dintre președinte și „administrația pro­fundă“. Mai mult, apar din nou o sumedenie de semne de întrebare cu privire la dispo­ni­bi­litatea președintelui de a asuma verdictul in­terferenței ruse în alegerile de acum doi ani, pe care mai toată lumea pare să îl accepte - Congresul (prin legislație bipartizană aproape unanimă), comunitatea serviciilor de in­for­ma­ții, dar și aparatul de securitate națională.

 

De exemplu, chiar săptămâna trecută, direc­to­rul CIA, Mike Pompeo, avertiza asupra re­pe­tării interferenței ruse în midterm-urile (ale­gerile intermediare) din noiembrie anul aces­ta. Secțiunea 241 din Legea privind Contracararea ad­ver­sarilor Americii prin inter­me­diul sancțiunilor (promulgată anul trecut) cerea carto­gra­fie­rea nucleului zero al Krem­li­nului, a rețelelor de putere in­formală din jurul președintelui Putin – deopotrivă oligarhi sau operatori politici influenți, practic, piesele gravitaționale care contează în sistemul pu­terii vizibile și mai puțin vizibile. Raportul tre­buia să expună corupția acestora, concen­trân­du-se pe legăturile de afaceri ale familiilor lor, inclusiv identificarea intereselor lor pe pie­țele occidentale. O secțiune specială ar fi tre­buit să detalieze rolul entităților paravan fo­lo­site de Kremlin în economia rusă, dar și ac­ti­vitățile acestora (inclusiv listarea perso­na­je­lor-cheie din siajul lor) pe piața americană. O parte dintre cei familiari procesului au expli­cat faptul că până în ultimul moment s-a lucrat la o listă selectivă, nuanțată, sensibilă la proximitatea față de Putin și la încren­gă­turile de interese care îi unesc. Însă produsul final dat publicității neutralizează menirea în­tregului efort, este mai degrabă o impro­vi­za­ție, un amalgam lipsit de orice utilitate, un copy-paste din topul Forbes, la care se adau­gă un who’s who al ierarhiei formale din po­litica rusă. Anders Åslund, unul dintre experții care fuseseră consultați, avansează urmă­toa­rea ipoteză: „În ultima săptămână, cineva sus-pus - necunoscut - a aruncat toată mun­ca experților. Ar putea fi cineva din Depar­ta­mentul de Stat, din Trezorerie sau chiar din Ca­sa Albă“, spune el într-un articol din Po­litico. Rezultatul a fost ridiculizat pe larg în Ru­sia. Și ambasadorul Daniel Fried (unul din­tre cei mai respectați diplomați americani și până anul trecut cel care se ocupa de por­tofoliul sancțiunilor împotriva Rusiei) consi­deră demersul drept o ocazie pierdută, un eșec tactic. În general, ar fi fost o ocazie idea­lă pentru a pune în circulație o narațiune ca­re să ajute opoziția rusă, care să dezvăluie „o listă a rușinii“ și să vorbească despre corupția de la vârful puterii din Rusia, în plină cam­pa­nie pentru prezidențiale.

 

Un alt argument în favoarea tendinței de desi­n­­cronizare este și faptul că, în trecut, preșe­dintele a utilizat o serie de artificii, distan­țându-se de anumite secțiuni (în special care priveau Rusia) ale unor legi pe motiv că ar con­ține „un număr de prevederi necons­ti­tu­ționale“ care tind să-i constrângă opțiunile și au­toritatea prezidențială. Este o formulă fo­losită nu doar în cazul legislației privind Con­tra­cararea adversarilor Americii prin inter­mediul sancțiunilor. El a recidivat în decem­brie anul trecut în momentul promulgării bu­ge­tului Apărării pe 2018, în care se delimita de secțiunile 1239 și 1239 A, prin care, la fel ca și în cazul Listei Kremlinului, se cereau ra­poarte detaliate din partea generalului Jim Mattis și a lui Rex Tillerson privind strategia fie­cărui departament de contracarare a ac­țiunilor Rusiei, inclusiv a războiului infor­ma­țio­nal. Motivul invocat? Încorsetează opțiunile pre­ședintelui și „pot dicta poziția SUA în afa­cerile militare externe și politica interna­țio­nală“. Asta deși paragrafele respective erau în perfect acord cu spiritul NSS-ului adoptată în aceeași lună și care se presupune că re­flectă un consens al administrației sale.

 

De remarcat, însă, și o tendință suplimentară cu potențiale reverberații pe termen lung pen­tru scena politică din Statele Unite. Cel care, în spațiul public, articulează un mesaj prezi­dențial, realist față de Rusia (în sincron cu fi­lozofia NSS, de care Trump se distanțează) este Joe Biden. De ceva timp, el se află într-o campanie personală de ridicare a nivelului de „conștientizare publică“ față de nevoia de apărare a democrației occidentale împotriva ina­micilor externi, în special a cleptocrației din jurul lui Putin, decisă să utilizeze mai toa­te breșele existente pentru compromiterea Ves­tului. Articolul publicat la începutul anului în Foreign Affairs se înscrie într-un astfel de demers. Și ar putea chiar să anunțe începutul unor viitoare ambiții prezidențiale.

TAGS :
Comentarii
FLORIAN D. MIREA 2018-03-02
Trei observatii:
1. URSS si Rusia mereu s-au infiltrat in Statele Unite, urmarind scopuri politice, economice si militare. Se vorbeste acum de "interferentele rusesti" de parca lucrul asta s-ar intampla acum pentru prima data in istorie
2. In situatia actuala, "interferentele rusesti" au devenit o arma politica prin care gruparea Clinton (care inglobeaza chiar si pe unii republicani, precum McCain) spera sa invalideze mandatul prezidential al lui Donald Trump
3. Fara Statele Unite, Europa intreaga ar fi azi la cheremul Rusiei oligarhice si retrograde, care viseaza nu numai sa refaca "lagarul socialist", cu URSS deasupra, dar sa aduca in acest lagar si tarile din Occident.
Borza 2018-02-07
Doua observatii:
1. Mike Pompeo e un idiot. De ce ar interveni Rusia in alegerile din noiembrie? In SUA ai de ales intre doua partide mari si late Partidul Republican si Partidul Democrat. Si unii si altii urasc Rusia si au votat cu doua maini sanctiunile. Deci Rusia nu are nici o miza sa intervina in alegerile lor.
2. Fraza dvs: "În general, ar fi fost o ocazie ideală pentru a pune în circulație o narațiune care să ajute opoziția rusă, care să dezvăluie „o listă a rușinii“ și să vorbească despre corupția de la vârful puterii din Rusia, în plină campanie pentru prezidențiale." Deci SUA tipa ca Rusia a intervenit in alegerile prezindentiale de la ei si cer sanctiuni drastice, insa ei isi aroga dreptul de a interveni in alegerile prezidentiale din Rusia? Dreptate dar nu pentru catei, nu? Sincer, mi se face sila de aroganta si ipocrizia SUA si de lipsa de coloana vertabrala a lingailor care le sustin..
alex 2018-02-06
da, rusia s-a implicat in alegerile sua, dar de partea lui hillary clinton! de ce obama a permis avocatei ruse, ce avea interzis pe teritoriul sua sa vina in america si sa incearca sa il atraga in capcana pe trump jr.? fusion gps, platita de kremlin sa faca lobby impotriva listei magnitsky a diseminat la ordinul lui hillary dosarul steele cu minciuni despre trump. fostul colaborator al fbi carter page, ce a ajutat la punerea de microfoane si astfel au fost prinsi spioni rusi, a fost folosit drept pion sa spioneze echipa trump si sa fie facut el spion rus si tap ispasitor. judecatorul contreras , un corupt pus de obama , aprobat ilegal mandatul de interceptare FISA pentru echipa trump. andrew mccabe ,numarul 2 in fbi, este banuit a fi agent al moscovei. mccabe a omorat ancheta lui hillary cu emailurile clasificate (pentru ca tinea mailuri pe server persoanal, ea a fost hackuita de multi inamici si era santajata). de unde stiu toate astea? pentru ca urmaresc publicatiile de dreapta din america. veti vedea ca am dreptate...
Theodor Iliescu 2018-02-08
Corect ! De aceeasi parere - Si eu urmaresc situatia din USA - chiar de la fata locului -si sunt uluit de ce se intampla - Atact permanent si murdar al "democratilor" un iures de minciuni si imbecilitati de la o total nulitate = Hillary - Pacat de asa tara !
Total 4 comments.
Recomandari
4295
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22