Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Spectrul Rusiei bântuie un Vest tot mai fragmentat
2018-01-09
5
Pe tot parcursul anului trecut, preşedintele american Donald Trump s-a comportat de parcă s-ar afla în siajul Moscovei.

 

„Judecata supremă, cu consecințele cele mai profunde pe care omul de stat și comandantul trebuie să o facă este aceea de a stabili tipul de război cu care se confruntă“, spunea Clau­se­witz în celebrul său tratat. Cam acesta este și rostul noii strategii de securitate (NSS) proaspăt asumate de Administrația Trump. O în­cercare de a seta priorități, de a mobiliza resurse, de a clarifica optica de an­sam­blu, de a pune un diag­nostic asupra ecosistemului operațional și de a re­co­man­da un tratament. Cu siguranță, în ceea ce privește Rusia, atmosfera proiectată es­te una care amintește de lumea Războiului Rece, de intensa rivalitate ideologică, de competiția pe multiple fronturi. Sunt în general absorbite concluziile serviciilor se­crete sau recomandările Congresului (co­dificate în câteva foarte importante ini­ția­tive legislative adoptate anul trecut) legate de interferența Moscovei în alegerile ame­ricane.

 

Printre altele, documentul șlefuit atent de generalul H.R. McMaster și Nadia Schad­low portretizează în detaliu amenințarea rusă, în special capacitatea Kremlinului de a mobiliza un foarte divers arhipelag in­formațional (servicii secrete, actori proxy, fabrici de troli) pentru a desfășura atacuri asupra coeziunii societale și a sistemului de guvernare occidental. Narațiunile de­vin noile arme, veritabile „bombe in­for­maționale“ care pot să miște „suflete și minți“ și care în ecosistemul digital al se­colului XXI produc un efect disruptiv „mai amplu decât orice explozie tra­di­țio­nală“ (cum spune Neville Bolt). Sunt atacate instituțiile, consensul pe care se fundamentează societățile libe­re. Grupurile, comunitățile și indivizii de­vin țintele strategice ale unor campanii de marketing insidios menite să le deturneze interesele, opiniile și va­lo­ri­le. Așadar, mesajul de fond transmis mașinăriei gu­ver­namentale devine acela al imperativului unei con­tra­ofensive digitale, al nevoii de a concura eficient pe frontul cognitiv, de a răs­pun­de acestei „agresiuni“, mobilizând resurse mul­ti­ple într-o campanie coe­ren­tă de diplomație publică. Suplimentar se dă semnalul armonizării tuturor elementelor puterii americane, a pârghiilor politice, economice sau militare pentru a răspunde realităților competiției geopolitice.

 

Problema rămâne totuși la vârful pi­ra­mi­dei decizionale. Președintele Trump este din alt film. Trăiește în propriul univers, alternativ, unde realitatea are o geometrie variabilă și contează o singură voce – a „ge­niului stabil“. Discursul articulat la ni­velul NSS (Rusia - o putere revizionistă, ali­ații - un avantaj comparativ al Statelor Unite) nu este și discursul său. De altfel, pe tot parcursul anului trecut s-a com­por­tat de parcă s-ar afla în siajul Moscovei. Ori de câte ori a avut ocazia, s-a distanțat și a diluat proiectele Congresului care țin­teau Rusia. Iar cartea publicată zilele trecute de Michael Wolff (Fire and Fury. Inside The Trump White House) vine să confirme haosul şi degringolada care au dominat administrația în prima jumătate de an, cu scurgeri de informaţii ali­men­tate deseori de către facțiunile din jurul pre­ședintelui. După cum amintea recent fos­tul șef al comunității de informații ame­ri­cane James Clapper, vorbind de expe­ri­en­ța formativă a președintelui rus: „Vla­di­mir Putin știe cum să mânuiască un asset și asta face cu preşedintele. (...) Trebuie să ne amintim trecutul lui Putin. Este un ofițer KGB. Și asta este ceea ce fac ei. Recrutează asset-uri“. Stie pe ce bu­toane să apese, care-i sunt slăbiciunile, punctele de explozie. Efectul nu poate fi altul decât unul de paralizie instituțională, de disfuncționalitate sistemică.

 

Ceva foarte similar se întâmplă și în Eu­ro­pa. Pare un verdict acceptat faptul că am­prentele Rusiei să regăsesc într-o anumită proporție în nesfârșitele crize ale Uniunii – în Brexit, în Catalonia, în ascensiunea AfD-ului din alegerile germane. Un astfel de exemplu îl vedem în decizia Par­la­men­tului European de a aloca pentru prima dată un buget semnificativ pentru a răs­punde propagandei ruse. De remarcat și mesajul atipic al șefului spionajului militar german (BND), Bruno Kahl, de la jumă­tatea lunii noiembrie, când avertiza că Rusia nu este nici pe departe un partener al securității europene, ci un „potențial pericol“, inclusiv din perspectiva mo­der­nizării arsenalului său convențional: „Tre­buie să rămânem în alertă. Pacea în Eu­ro­pa nu mai este o realitate garantată“. Însă clivajul rămâne starea naturală a răspunsului european. Fisuri fundamentale au apărut între valorile politice ale cen­trului și cele ale periferiei, între eurozonă și o parte dintre statele Noii Europe, care par dispuse mai degrabă să îmbrățișeze coordonatele democrației iliberale (etno-naționalism, predispoziție către insti­tu­țio­nalizarea tiraniei majorității, erodarea ins­tituțiilor de „checks and balances“). Mai mult, în 2018 sunt toate șansele să vedem maturizarea unei linii de clivaj su­pli­mentare, grăbită de ascensiunea lui Do­nald Trump la Casa Albă: între atlantiști (cei care continuă să vadă SUA drept pu­terea indispensabilă pentru securitatea continentului) și postatlantiști (cei care văd Europa mai degrabă pe un drum pro­priu, postamerican, și chiar deschiși spre încercarea unui nou Ostpolitik).

TAGS : Trump SUA Rusia H.R. McMaster razboi rece moscova america
Comentarii
Ioan Vlad Nicolau 2018-01-12

Adevarul curat, simplu si mult mai puţin sofisticat de cit cel prezentat in articolul de fata, este ca rusii au reusit printr-o manevra banditesc tactica remarcabila ca eficienta, sa destabilizeze Europa, care s-a dovedit incapabila sa se apere, sau sa riposteze intr-un fel oarecare, fie chiar si minimal agresiunii rusesti, agresiune initiata ex abrupto, prin atacul si anexiunea unui teritoriu european, atac nedeclarat si neanuntat, efectuat cu nerusinare şi cu incalcarea oricaror conventii, reguli si norme internationale. Atacul, gindit de altfel initial de catre Putin ca un balon de incercare pentru testarea posibilitatilor europene de riposta, a avut un succes deplin, astfel incit banditul si-a continuat nerusinata actiune, inaintind in Europa si cucerind zona Dombas dupa ce cucerise si anexase Krimeea. Si daca nu interveneau americanii, iarasi si iarasi mult hulitii si injuratii americani, banditii imperialisti de care s-au impiedicat rusii in tot lungul secolul XX, probabil ca Rusia s-ar fi intins pina la Paris fara sa intimpine vreo rezistenta din partea cuiva. Poate numai, Doamne fereste, sa fi intimpinat vreo rezistenta efectiva si o opozitie puternica din partea Insulelor Fidji, sau din partea Ugandei ca altfel....
Apoi dupa ce printr-o actiune propagandistico militara de mare anvergura si printr-o alianta contra naturii cu o organizatie musulmana, tot de ei initiata, de ei inarmata, pusa pe picioareau si organizata logistic si militar, au reusit prin teroarea declansata in zona de catre "IS", care s-a numit asa numai ca lumea sa n-o denumeasca pe drept, coloana a cincea ruseasca, a reusit dizlocarea a milioane de musulmani din Irak, Siria si alte tari arabe, pe care Putin i-a dirijat catre inima Europei ca azilanti. Toti tineri, apti de munca, dar si de lupta. Nu familii cu batrinei necajiti, femei gravide si cu copii în brate. Numai tineri! Ba chiar si zeci de mii de copii neinsotiti de catre cineva. Si astfel, printre cei 1.800.000 (un milion opt sute de mii) de fugariti, sositi pe toate caile posibile in Europa, fără să fie inregistrati, fără acte de identitate, avind in vedere totala surpriza si lipsa oricarui control, sosira fara oprelisti nu numai fugaritii reali ci si cel putin 10 % din ei teroristi arabi calificati, amestecati printre necajiti, ca sa saboteze, violeze si terorizeze populatiile europene prin orice mijloc asa cum facusera in Irak, in Siria si unele tari din Africa, dar nu numai arabi, ci totodata si o cota semnificativa de spioni FSB, (fostul KGB) calificati, cu rol de organizatori si probabil planuitori de atentate.
Nici la aceasta nemaiauzita dar remarcabila manevra tactica, manevra, care a dus la invazia destabilizatoare pentru naiva si lipsita de aparare, Europa, conducatorii nostri inca actuali din pacate, n-au avut replica. Ba Merkel a Germaniei printr-un act politic si propagandistic catastrofal, a declarat sus si tare in fata televiziunilor lumii ca oriciti ar fi, invadatorii pot intra necontrolati in Europa unde vor fi primiti "cu bratele deschise!" Fara restrictii! Fara limite! Si bine-nteles, fara ca inainte de a declara enormitatea, sa se consulte in prealabil cu celelalte state componente, de ca si cum ea ar fi fost imparatul unui imperiu compact, gata unificat Europa, de care ea putea sa dispuna dupa dupa bunul ei plac si dupa cum vroiau muschiuletii ei, asa ca o imparateasa pe vremea imperiilor. Asa dar, Europa la un singur si simplu pirt tras de Putin, s-a clatinat din temelii si s-a destramat. Acesta este un adevar real si perfect la vedere, asa ca nu trebuie sa ne mai facem iluzii! Europa asa cum a fost ea proiectata, este in momentul de fata, un proiect conceput si avortat inainte de a se naste.
Apoi Putin urmindu-si planul, printr-un atac formidabil propagandistic, din nou reusit cu succes si in continuarea lui, lucreaza la desprinderea avortonului european, de unica lui sansa de reviriment, Statele Unite. Procesul a inceput si macar politic daca nu si militar e partial reusit. Deocamdata! Ei bine, nici acum inteligentii si bravurosii nostri conducatori europeni nu s-au desteptat si n-au gasit un raspuns cit de cit coherent si eficient pentru a combate smecheria de tip KGB-ist a lui Putin. S-au uitat si se uita-n continuare la agresor, cum se uita boul la tren si la fel ca boul, care nu pricepe ce-i calea ferata, ce-i ala tren, pe unde fluiera si nici dece, la fel ca boul, au ramas bleau in fata nerusinarii rusesti, impietriti de spaima si neputinta.
Dupa ce conducatorii europeni s-au dovedit incapabili sa stopeze destramarea asa zisei Uniuni Europene sau macar sa opuna evidentei agresiuni un cit de mic raspuns, cea ce s-a numit UE s-a clatinat si este pe cale de a se prabusi definitiv in partile ei componente.
Anglia mai inteligenta si ne dispusa sa accepte aberantele idei a le Germaniei, a parasit proiectul, Germania in urma catastrofalei greseli politice merkiene e incapabila sa se dezmeticeasca, sa formeze un guvern stabil si incapabila sa gaseasca o solutie macar pentru ea insasi dar mi te pentru Europa, sta acum ca proasta-nfipta-n facalet, asteptind o minune cereasca. Tarile de la Visegrad sunt pe cale de a se desprinde de conglomeratul european ca sa faca.... dracu stie ce, ca nici ele nu stiu prea bine ce, Grecia este de mult in stare de faliment economic, asteptind un ajutor iluzoriu de la Zeus, ca pe al' oferit de fosta Europa si de Precista l-au ratat, Portugalia, Spania si Italia sunt pascute indeaproape de o criza economica grava, Bulgaria-i de mult cu stingu-n viitorul conglomerat putinist, iar Rominia...... ca de obicei....., stiti si dumneavoastra! Nu mai comentez. Ce sa mai comentam? Ce să mai vorbim?
Cam asta este sumbrul tablou pe care-l ofera Europa privitorului de astazi, ca si comentatorului ramas fara grai si cracanat de uimire ca un pirt poate sa provoace un asemenea dezastru, o asemenea deruta unui conglomerat social care mai acum doi ani parea o forta redutabila cu viitorul asigurat. Un urias politic, economic si militar pe cale de a se ridica si de a-si impune vointa in lumea mileniului III.
O vreme am crezut ca Europa isi revine din statrea de prostatie in care-i cazuta, ridicindu-se din pozitia mult stinga, inapoi in pozitia centru dreapta pe care de mult o parasise, cind ce sa vedeti? Din mormanul amorf de politicieni dezorientati si putin ginditori, se ridica Macron, un tinar in care multi isi pusesera speranta, care hodoronc tronc, vine cu o propunere care are darul sa te lase mut. Vrea si chiar actioneaza in sensul ca ar preconiza o alianta intercontinentala, o axa zice el Franta, Europa, China. Adica vrea el sa zica, Franta nu face parte din Europa, dar o conduce. Sau?
Si mai vrea el sa zica cu asta ca fosta La Grande Nation, este iarasi une Grande Nation, care-i egala cu China prin trecutu-i mare si grandios ca si din alte puncte de vedere mai mici, asa ca ce mai? Ar fi cea mai indreptatita sa conduca intreaga Europa catre o alianta absolut nasparlie, fara nici o perspectiva, sarind peste realitati, peste existenta rusilor si a celei mai mari forte militare mondiale capabila inca sa-i tie-n friu pe chineji si pe rusi, America! Omul asta se pare ca brusc a capiat, capatind dintr-odata un periculos delir de grandoare, crezindu-se un fel de De Gaule, daca nu chiar un Ludovic al XIV-lea, sau Napoleon, fara sa tina insa seama de un mic amanunt ce se pare ca n-are loc in conceptul lui si anume, ca ne aflam in secolul XXI, ca fortele-n lume sunt altfel repartizate si ca Franta momentului de fata este extrem de departe de fosta "La Grande Nation", fiind pe cale sa se scufunde pina-n viitorul nu foarte indepartat intr-o mizga intunecata, din care nu se stie cind, cum si daca va mai iesi vreodata. De altfel noi cu totii, noi europenii, ne aflam in aceeasi situatie. Si cu actualii nostri conducatori în frunte, eu personal nu vad pe termen lung o iesire onorabila din situatia in care ne-au aruncat rusii, dar nu numai ei ci ei, cu ajutorul substanţial al incapabililor care stau la cirma Europei.
Norocul nostru este ca si rusii au probleme! La fel de mari, daca nu si mai mari ca a le noastre si provocate nu de altcineva, ci tot de ei insisi! Vreau să sper din toată inima că şi de data asta îşi vor da cu dreptu-n stîngu aşa cum de cele mai multe ori şi-au dat în istoria lor. Amin!
Imreh Istvan 2018-01-12
Chiar credeti Dl redactor ca ascensiunea AfP-ului din Germania este rezultatul manipularii Moscovei? Sau ne credeti naivi ca si noi inghitim astfel de tampenii. AfP-ul de fapt este la momentul actual o fronda impotriva unor lucruri anormale impuse societatilor din Europa de vest (pentru ca la alegerile din aceste tari din ultima vreme au aparut grupari politice noi exact cu aceeasi optiuni). Aceste proteste populare probabil sunt alimentate si de anumite cercuri din Moscova, care profita de situatie asa cum si vestul face la fel dar in primul rand au radacini adanci in cadrul societatilor unde au luat fiinta. Inca probabil sunt in faza de protes, pentrut ca asa cum merg lucrurile nu se mai poate si vor altceva, vor alte fete si dau voturi negative. Este clar in Germania, ca voturile protestatare din cadrul CDU, a socialistilor lui Schultz sau chiar a socialistilor crestini bavarezi s-a indreptat impotriva lor, acumulandu-se in AfP si alte extreme mai marunte. Probabil ca inca nu sunt constienti de ce voteaza astfel dar simt ca au pierdut increderea in cei vechi si vor altceva, lucru ce se va cristaliza ulterior. Se vede acest lucru clar in Austria. Asa ca Dl redactor rog nu ne mai credeti debili sau neinformati, ca nu face cinste Revistei 22
alex 2018-01-09
articol complet gresit.

ma mir ca credeti cartea lui wolf, cand chiar autorul spune ca e jumatate adevar, jumatate inventie, iar multi din cei antitrump neaga afirmatiile din carte si spun ca nu au fost prezenti la intalniri etc. e doar o carte creata de wolf si trump pentru ca presa sa o inghita pe nemestecata si ca presa antitrump sa para nebuna cu afirmatii aiuritoare. generalii seriosi si cu fapte de itejie care sunt in administratia trump si-ar da demisia daca trump ar fi asa cum se descrie in carte. deci credeti un scriitor de romane de fictiune (care critica in 2017 presa antitrump ca a devenit presa de opinii, nu de relatare a faptelor). mai bine ca dusmanii americii (rusia, iranul , china, coreea de nord) sa creada ca trump e incapabil, vor avea surprize. plus cartea il elimina pe bannon din ecuatie, bannon nu mai poate fi asociat casei albe si republicanilor dupa acest episod (poate bannon a fost de acord cu asta pentru binele partidului).

il credeti pe james clapper? pai clapper face parte din incompetentii lui obama care au pus siria in buzunarul lui putin. oamenii din serviciile secrete pusi de obama se dau pe fata antirusi, dar prin spate au facut jocul lui putin.
trump a zis-o bine zilele trecute. nu a existat collusion intre el si rusia, ci intre hillary clinton, partidul ei si rusia. dosarul steele cu calomnii despre trump e dovada. dosarul a fost create de surse rusesti si folosit pentru a legaliza ascultarea telefoanelor lui trump. fostii sefi de servicii si cei din departamentul de justitiei se pregatesc sa ajunga la puscarie.

cine se comporta de parca ar fi in siajul moscovei? merkel si macron, nu trump. trump a incurajat schimbarea de regim in iran, macron si merkel ii protejeaza pe ayatolahii moscovei ce conduc iranul. trump vrea libertatea iranienilor , europenii vo sa faca afaceri cu teocratii de la teheran. si mincinosii o considera pe merkel liderul lumii libere, auzi! cine a dat arme letale ucrainei? nu trump? obama a refuzat.
economia sua creste accelerat datorita lui trump, se deschid noi puturi petroliere in sua datorita lui trump, ceea ce tine pretul scazut, contrar intereselor lui putin.
bush se intalnea des cu putin si il lauda, iar pe la spate sustinea georgia si ucraina. trump face la fel, trump l-a studiat pe sun tze. trump aplica military deception a lui sun tze. trump a distrus isis, ceea ce rusia nu facea.
deci sub trump america creste, iar rusia se afla in declin accelerat
George 2018-01-10
Bravo!!!!
profesoru 2018-01-09
"Pare un verdict acceptat faptul că am­prentele Rusiei să regăsesc într-o anumită proporție în nesfârșitele crize ale Uniunii – în Brexit, în Catalonia, în ascensiunea AfD-ului din alegerile germane." - acceptat (de fapt promovat, nu acceptat) de establismentul occidental, de mercenarii din think-tank-uri şi de mass-media fake-news.
Asta nu înseamnă că e şi adevărat.

Scopul mistificării? Pentru elitele europene: şandramaua se dărâmă, forţele care contestă integrarea europeană sunt tot mai puternice. Povestea cu "ameninţarea rusească" urmăreşte asigurarea coeziunii europene prin generarea sentimentului de cetate asediată, şi totodată discreditarea euroscepticilor, acuzaţi că ar fi agenţi ai Rusiei.

Pentru elitele americane, vehicularea "pericolului rusesc" urmăreşte: perpetuarea implicării globale a SUA în regiuni "ameninţate" de ruşi, creşterea cheltuielilor pentru înarmare (think-tank-urile şi politicienii primesc finanţare din partea firmelor de armament), discreditarea preşedintelui Trump, un "outsider" cu o agendă în oarecare măsură diferită de a establisment-ului.
Total 5 comments.
Recomandari
1766
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22