Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF


Bucurestiul Cultural, nr. 123 - Când strugurii se prefac în vin
Ioana Ieronim - - - -
2013-04-23
Bucurestiul Cultural
0

Autoare a peste zece volume de poezie, printre care Triumful paparudei (poezie narativă), versiune engleză de Adam J. Sorkin, ed. Bloodaxe, Anglia, nominalizat pentru Sir Weidenfeld Prize, Oxford, şi inclus în programul British Foreign Office pentru Noua Europă. Printre alte ediţii, volumul a fost tradus şi în Germania (Brueckengasse ohne Ufer, Johannis Reeg Verlag, Bamberg). Ediţii online: Omnivorous Syllables (engleză); Silabe omnivore (română) ; The Lens of a Flame (lirice scrise în limba engleză, spectacole multimedia în SUA (New York, Washington) şi România (Bucureşti, Constanţa, Braşov). Poeme şi eseuri i-au apărut în România şi o serie de ţări europene, în SUA,  Israel, Argentina. Participantă la numeroase programe şi festivaluri internaţionale. Recente preocupări în domeniul teatral. Piese de teatru i-au apărut în antologii în SUA; spectacol la Richmond, Virginia şi lecturi-atelier la New York, Teatrul LARK. Recent a tradus piese clasice şi contemporane, precum: Shakespeare – Furtuna (regizor Cătălina Buzoianu, volum editura Teatrul azi); Regele Lear, regizor Andrei Şerban, Măsura pentru măsură (regizor Silviu Purcărete; ediţie ilustrată, Liternet, 2012; volum editura Teatrul azi, 2013) ş.a.; Arthur Miller (Moartea unui comis voiajor, regizor Felix Alexa, tipărit la Polirom, 2013);  Doug Wright, Goran Stefanovski, David Hwang; cel mai recent, Tony Kushner, Îngeri în America (regizor Victor Ioan Frunză).

A fost redactor pentru enciclopedii străine, jurnalist cultural (revista Secolul 20, revista 22, colaborări la multe alte reviste); ataşat cultural la Washington D.C. (1992-96), apoi director de program Fulbright, Bucureşti. Membră în boardul revistei de literatură universală POEM, din Marea Britanie. Actualmente scriitor free-lance, membră a Uniunii Scriitorilor şi PEN-Club (fost secretar) din România.

 

Lumina întoarsă

 

În fiecare zi scriu pe o piatră două-trei cuvinte

le încălzesc la obraz, le pun la loc în pământ

 

pământul dinlăuntru se iluminează

asemenea trupului meu care-şi poartă lumina

sub multele haine

ale zilei înnorate.

 

Coroanele de mesteceni nu la fel întorc

soarele de ieri

în tremurul frunzelor aurii, delicate

ale zilei de azi?

 

Lumina

are felul ei de a fi sub faţa lucrurilor,

are viteză, durată

 

lumina cunoaşte prea puţin

distanţa noastră pământeană.

 

 

Pas de deux

 

Un ochi deasupra apei

celălalt dedesubt,

un ochi la orizont

celălalt sub aripă,

un ochi privind goana lumii,

celălalt

întors în iubire fără de timp

 

ne rostogolim copilăreşte de râs,      

ne potrivim aurele în zăpadă

 

rănile noi

vechile cicatrice.

 

Un ochi trăieşte celălalt contemplă

o inimă trăieşte cealaltă contemplă

firul Ariadnei

clepsidra ce ne-a fost dată.

 

Un ochi deasupra apei

celălalt în adânc sărat

 

un ochi deasupra orizontului

sub aripă celălalt

 

 

Foamea

 

foamea

absolută

care înalţă continente din apă

trage planetele una spre cealaltă,

pe noi în unde uimite ne cufundă confundă

stoluri înalte de păsări

bancuri de peşti cu sclipiri aurii

venind de departe să se întrepătrundă

 

cuvinte smulse de pulsul cosmic

cu ţărână şi pietre din rădăcină

 

citeşti şi te clatini

o rodie ţi-a explodat în faţă

seminţele de purpură coaptă

 

 

Vocea

 

Piatra s-a rostogolit din munte

mi s-a oprit, vibrând, sub picior

 

o piatră: memoria focului primordial

în fiecare celulă.

 

Tu cum mă poţi găsi în goana zilei

când singură nu mă găsesc ?

 

Ce vorbă mi-ai spus prin somn

pe care în trezie 

o uitasem?

 

 

Iubirea

 

Nu ni s-a dat

cum ne-a fost dat pământul

pământul greu, cu inima lui cântătoare

pe care n-o ştim asculta.

 

Nu ni s-a dat cum ne-au fost date sferele

şi muzica lor

pe care n-o auzim.

 

Nu pentru noi foamea hipnotică, oarbă

nu pentru noi valul ce spală

acelaşi ţărm din veac

 

săgeata oprită în aer, care-a uitat

cine a trimis-o

ca să nu ajungă.

 

Noi, ţinta mişcătoare

porumbeii de lut ai lui Dumnezeu.

 

Nu ni s-a dat pentru starea pe loc

ci pentru mişcare, pentru venirea

purtătorului de torţă, de care ai ştire

abia când a plecat.

 

Nu pentru somn

ci trezie

 

nu pentru somn ci pentru veghea

mai-mult-decât-omenească,

aceea care l-ar fi oprit pe Enkidu

în câmpiile soarelui

şi pe Eurydike.

 

Deplinătatea

privită cu ochii deschişi

 

tiparul

luminând

după ce a fost golit

 

 

Cântec cu gura închisă

 

îmbrăţişează-mă

în tăcere

 

cum stă în clopot sunetul îmbrăţişat

 

cum în crepuscul pământul

se-nvăluie de lumina ca o rugăciune

 

cuprinde-mă, aşa cum stă ferecat

sunetul clopotului

în straturi de-argint, de aramă şi aur

 

în cuib de foc domol

învelit pentru mai târziu

 

 

Anotimp

 

Citesc în tăciunii apusului, în rugina schelelor,

în rumoarea oraşului, în ploaia de vară

în explozia de bucurie fără cauză,

în nebunia motorizată a oraşului noaptea

în zăpada care a nins pe florile de cireş

în harta vinului uscat pe fundul paharului

în roiul gâzelor din jurul lămpii aprinse

în gălăgia copiilor străzii adunaţi la magazinul

Angst

 

Pe tine te citesc, tu atât de aproape încât

nu te pot vedea

şi împrumut văz, auz

de la vulture, de la bufniţă şi liliac

de la peştii din adânc şi jivine subpământene.

 

M-am privit în oglindă – dar nu ochii mei

ci ochii tăi mi-au întors privirea

 

oglinda s-a spart

acum

te văd înmiit

 

 

Comunicare

 

Cândva aprindeau focuri

de la un vârf de munte la altul

 

vedeau mesaje

în beznă adâncă

 

citeau în stele căile de pe pământ

cu ochii lor văzători în beznă

 

pictau cerul

pe stânca peşterilor sacre

 

 

Poeziile fac parte din volumul cu acelaşi titlu, în curs de apariţie

TAGS :
Comentarii
Total 0 comments.
Mai multe din Bucurestiul Cultural
914
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22