Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF


BOGDAN HOSSU : Modificările fiscale vor genera conflicte sociale majore la începutul anului viitor
Interviu realizat de Andreea Pora
2017-11-14
Interviu
0

Întrebarea acestor zile este de ce merge înainte guvernul cu modificarea de fiscalitate în pofida criticilor, avertismentelor și protestelor.

 

Din cauză că reprezentanţii guvernului au constatat că Legea salarizării bugetare depășește sustenabilitatea bugetară. Practic, angajamentul public de a crește salariile tuturor angajaților din sectorul bugetar cu 25% de la 1 ianuarie 2018 se îndeplinește pe brut, pe hârtie, dar în buzunarul lucrătorilor din sectorul bugetar va fi o sumă infimă, care se învârte în jur de 4%. Efectul acestei acțiuni anulează creșterea și se va propaga în toată Legea de salarizare bugetară. Ei fac un joc și în termeni, folosind salariul brut în loc de salariul net, care va scădea, dacă transferul de majorare pe brut nu se va efectua.

 

O deprotejare totală a salariatului, culpabilizându-l

 

Și miza care este? Pentru că în final populația va înțelege că a fost păcălită.

Miza e aceea de a-și crea un bazin electoral fidel în orice condiții. Pentru că, practic, prin această măsură ei avantajează categoria sectorului bugetar, mai adaugă la fidelizare o parte dintre pensionari și vor avea o masă critică de aproximativ patru milioane, care, pe lipsa de participare la vot, va crea totdeauna posibilitatea ca PSD să aibă majoritatea. Cinismul cu care ministra Muncii, desconsiderând interesul tuturor salariaților din România, susține această chestiune asta arată. Pentru că mecanismul împovărează fiscal salariatul și asta o putem vedea simplist. Faptul că angajatorii scad de la 22,75 la 2,25%, în timp ce crește fiscalitatea la salariat de la 32,5% actualmente, adică 16% impozit pe venit, 16,5% taxe sociale, la 45%, adică 35% taxe sociale, 10% impozit. Deci este o creștere cu aproape 50% a fiscalității pe salariat. Asta înseamnă că pe viitor la orice creștere de salariu, din 100 de lei în plus, salariatul va lua numai 58,5 lei, adică aproape jumătate i se duce pe taxe și impozite. Mai mult, va fi în continuare culpabil, dacă angajatorul, stopând la sursă, nu va face predarea banilor din contribuții mai departe, la stat.

 

Dar, dacă va fi infracțiune, probabil că se va diminua fenomenul rău-platnicilor din rândul angajatorilor.

Nu va fi infracțiune, pentru că, dacă voiau să o facă infracțiune, Codul Fiscal are un capitol de sancțiuni și ar fi trebuit să se regăsească acolo ca infracțiune, adică să spună că stoparea la sursă este pedepsită. Să nu uităm că au afirmat public foarte multe. Inițial au spus că vor face o normă tranzitorie prin care îi vor obliga pe toți angajatorii să mărească salariul brut al lucrătorilor din România.

 

Dar era neconstituțională, probabil că de aceea au renunțat.

Și infracțiunea e neconstituțională, pentru că este o decizie a Curții Constituționale din 2015 care spune că este neconstituțională. Mai mult, ministrul Justiției, interogat direct de noi de față cu premierul, cu ministrul Finanțelor și ministrul Muncii, a afirmat că nu se poate introduce infracțiunea legat de acest lucru. Este minciuna publică pe care o spun ca să liniștească spiritele și să arate că, de fapt, măsura este una de protecție a salariatului. Este fals. Este o deprotejare totală a salariatului, culpabilizându-l.

 

Mentalitatea comunistă - cu o mână îți dau, cu o mână îți iau și zic că s-a rezolvat

 

Spuneați ca Ordonanța 26 are multe prevederi care se bat cap în cap, că ar trebui schimbată legislația deja existentă și că acest lucru nu s-a făcut. La ce vă referiți?

Sunt alte categorii de personal, cum sunt cei care lucrează în întreprinderi cu capital majoritar sau integral de stat, care din cauza legislației în vigoare, Ordonanța 26, nu vor putea, chiar dacă întreprinderile lor au profituri substanțiale, beneficia de această creștere. Pentru că Ordonanța 26 nu le permite să crească fondul de salarii pe structura dată și deci să mărească brutul aferent cotei de contribuții care se transferă la angajat ca să nu scadă netul. Lucru care deja a fost anunțat de conducerile întreprinderilor din structură, ceea ce evident va crește nemulțumirea rapid în următoarea perioadă.

 

Dar ordonanța aceea nu poate fi modificată?

Noi n-am cerut să o modifice, am cerut să-i suspende temporar aplicabilitatea, ca să poată să aplice majorarea salariului brut conform transferului de taxe.

 

Și care e răspunsul?

Răspunsul a fost că nu sau cel puțin, în prima fază, când am ridicat această problemă, răspunsul a fost nu. Probabil că le e greu să înțeleagă, pentru că am constatat că a durat o lună ca să înțeleagă că nu pot desființa anumite fonduri pe care angajatorii sunt obligați prin normative internaționale să le plătească, cum este șomajul, concediul medical, riscul de accidente, garanția pentru salarii în caz de insolvența întreprinderilor, lucruri care s-au unificat în vestitul fond de solidaritate, ușor majorat, ca să mai verse ceva și pentru buget. Fondul a fost majorat cu 0,4 puncte procentuale care nu știm unde se vor duce.

 

Pe parcursul acestor discuții și negocieri ați spus că guvernul încearcă să șantajeze sindicatele. Prin ce anume?

Noi ceream renunțarea la transferul de contribuții și șantajul apărea în faptul că au zis: nu vreți să acceptați transferul de taxe, desființăm Legea salarizării bugetare. Ceea ce noi n-am cerut niciodată. De fapt de acolo se și vedea minciuna legată de promisiunile lor din Legea salarizării, care se bazau de fapt pe o mentalitate comunistă - cu o mână îți dau, cu o mână îți iau și zic că s-a rezolvat.

 

PSD nu respectă nici angajamentele din campanie, nici programul de guvernare

 

Dar nu era mai simplu, se evita toată această harababură contestată de toată lumea, să fi mărit direct salariile prin Legea salarizării cu 3 sau 4%, cât este de fapt creșterea reală?

Noi le-am propus un compromis care ni s-a părut mult mai echitabil și fără să le prejudicieze țintele electorale. Compromisul era ca Legea salarizării să fie modificată în două puncte: creșterea preconizată pentru 2018 să nu mai fie de 25%, ci să fie cât este creșterea pe net reală, adică de 4%, și al doilea lucru, pentru că trebuia să absoarbă diferența de 23% în toată construcția Legii salarizării bugetare, să rămână cu aceleași valori la finalitatea legii, dar în loc să pună ținta că se închide în 2022, să pună că se închide în 2024, ceea ce le permitea practic cu doi ani în plus să aibă o distribuție pe un efort bugetar acceptabil.

Era o formă acceptabilă, care nu ataca țintele declarativ politice. Să nu uităm că în continuare guvernul, PSD nu respectă nici angajamentele politice din campanie, cu care au câștigat, dar nici cele din programul de guvernare al doilea. Pentru că sunt diferențe de la programul 1 la programul 2 de guvernare. Eu discut de programul actualului guvern. Vă reamintesc că era prevăzut să existe două salarii minime de la 1 ianuarie 2018. Salariul minim garantat în plată pentru necalificat, nivelul minim minimorum, și un al doilea salariu minim pentru funcțiile care necesitau prin lege să aibă studii superioare și care trebuia să fie cu aproximativ 15% mai mare decât salariul minim pentru funcțiile necalificate. Practic, trebuia să avem un salariu minim, cu transferul de taxe, de 1.900 de lei, și încă unul undeva la nivel de 2.300 de lei. Lucru care se pare că s-a pierdut pe drum, în defavoarea evident a salariaților, pentru că în continuare România are o polarizare masivă a creșterii economice. Ne lăudăm cu creșterile economice care se înregistrează de câțiva ani, dar în același timp avem o distribuție anormală, în sensul în care 62,5% se duce către capital, adică către proprietar, și numai 37,5% se duce către salariat. În toate țările vest-europene raportul este invers: 60% către salariat, 40% către capital, inclusiv în SUA e 55% către salariat și restul către capital. Pe această modificare fiscală, proasta distribuție a creșterii economice va continua să afecteze veniturile către salariat. Care este consecința? Azi avem 22,6%, conform raportului pentru 2015 al UE, de persoane sărace active, adică lucrează, sunt activi, dar în același timp cad sub pragul de sărăcie. Deci acest procent va crește. Suntem în top din punctul acesta de vedere la nivelul UE. Și dacă adăugăm și inflația care va crește din cauza ultimelor măsuri guvernamentale care au necesitat bani suplimentari la buget, mă refer în principal la creșterea accizelor la combustibil, și care vor afecta în principal prețurile alimentare, se va intra într-un lanț de creșteri de prețuri, deci inflație, lucru care e confirmat inclusiv de Banca Națională. Practic, este o altă măsură de pauperizare, sărăcire suplimentară, pentru marea majoritate a lucrătorilor din România.

 

Care vor fi cei mai afectați, bugetarii sau privații?

Cei din privat și în general cei din privat din întreprinderile mici și mijlocii.

 

Punctul major de presiune: ianuarie-februarie 2018

 

Care va fi urmarea? Mă refer în principal la salariații din mediul privat, care ar putea avea scăderi considerabile de salarii.

Urmarea va fi probabil o situație conflictuală socială la scară națională. Noi asta estimăm, că la sfârșitul lui ianuarie - începutul lui februarie, când vor apărea fluturașii cu veniturile nete, deci când oamenii vor vedea gaura din buzunarul propriu, probabil lumea care astăzi, poate și din cauza noastră că nu știm suficient de bine să explicăm consecințele, dar și din cauza mentalității că până nu vezi nu crezi că se poate întâmpla așa ceva, va reacționa și se va ajunge la conflicte sociale mari.

Atunci va fi punctul major de presiune. Noi de ce am început în septembrie? Pentru că suntem responsabili în a anunța consecințele. Odată construit și votat bugetul pe 2018 cu o anumită filozofie fiscală, o explozie socială sau chiar o anulare a ordonanței vor fi dezastruoase. Pentru că, din punctul nostru de vedere, guvernul nu va face demersuri ca parlamentul să treacă ordonanța rapid prin procesul legislativ, permițând parlamentarilor nemulțumiți de ordonanță să o conteste la Curtea Constituțională și să vedem dacă rămâne sau nu rămâne în funcție, pentru că ea atacă echilibrul politicii fiscale care se prevede în Constituție. Ei bine, noi estimăm că bugetul va trece în sesiunea aceasta, adică în decembrie, iar ordonanța va trece prin parlament la începutul sesiunii viitoare, adică undeva februarie-martie, fiindcă au vacanță în ianuarie.

 

http://revista22.ro/files/news/manset/default/Bogdan-Hossu-1.jpg

„După estimarea noastră, sunt între un milion și două milioane de salariați cărora le vor scădea salariile, pe net, subliniez.“

 

 

Dar efectele vor începe de la 1 ianuarie de fapt.

Efectele ordonanței încep de acum, fiind baza în construcția proiectului de buget pe 2018. Ordonanța, din momentul publicării, în trei zile devine operațională.

 

Devine, dar măsurile sunt începând cu 1 ianuarie 2018.

Pentru oameni se vede din 2017, dar guvernul în baza ei poate să înainteze un anumit proiect de buget pentru 2018. Deci baza legală ca să construiască bugetul devine operațională imediat și, în momentul respectiv, guvernul va prezenta prin prisma acestei ordonanțe bugetul către parlament.

 

Ați spus că veți cere Avocatului Poporului să atace ordonanța. Dacă acest lucru nu se va întâmpla ce veți face?

Noi nu putem face mai mult. Aici e responsabilitatea Avocatului Poporului, ca reprezentant al intereselor cetățenilor în raport cu Constituția.

 

Mai continuați cu protestele acum, după ce ordonanța a fost publicată în Monitorul Oficial?

Suntem în discuții cu celelalte confederații tocmai pentru a face presiuni pe parlament, pentru că de fapt acum la guvern s-a cam terminat din momentul în care a avizat și publicat ordonanța. Se poate să se facă o acțiune de genul ianuarie-februarie anul acesta pe Ordonanța 13, care ar putea modifica gândirea guvernamentală. Dar nu sunt atât de optimist, pentru că, am spus, cetățenii încă n-au înțeles toți consecințele acestei ordonanțe și nu conștientizează impactul.

 

Adică nu vă cred pe dvs., pe lideri, îi cred mai mult pe guvernanți?

Nu, este mai degrabă mentalitatea că, până nu văd efectiv în buzunar, nu cred că se poate întâmpla așa ceva. Asta e viața. Nu avem nicio cultură civică suficientă să fim conștienți de sistemul fiscal. Să nu uităm că până în ’94 România nici nu avea fiscalitate distribuită către salariați. Lucru pe care îl vedem și astăzi în expresiile angajatorilor, care spun: „noi trebuie să plătim 39%...“. E fals. Nu plătesc ei. Plătesc ei ceea ce rețin de la noi, salariații. Iar salariații nu înțeleg că se plătește din banii lor.

 

Poate că această conștiință va crește acum, când omul va vedea clar cât dă la stat. Pare să fie cam singurul lucru bun din această aventură.

Sper că da. Sper să fie mult mai clar că de fapt este foarte importantă fiscalitatea, să se înțeleagă faptul că angajatorul doar o stopează, este numai o facilitate pe care statul vrea să și-o ia pentru o colectare mai ușoară și care să nu-i îngreuneze aparatul, dar în realitate aceasta este din banii salariatului. Aceste schimbări de fiscalitate vor ridica mult mai multe întrebări despre cum folosește statul banii noștri mai departe.

 

Gaura la buget rezultată în urma acestor schimbări din ce surse va fi acoperită?

În Nota de fundamentare se arată că la buget va fi un minus de 5,2 miliarde pentru 2018 și undeva în jur de 4,5 miliarde pe an pentru următorii trei ani. Tocmai asta ne întrebăm și noi: de unde va fi acoperită această gaură și dacă este justificată.

Ei spun că o compensează pe bugetul consolidat, în sensul că vor fi mai multe colectări la fondul de pensii, ceea ce va permite să contrabalanseze și gaura să fie mai mică pe total buget consolidat, nu pe bugetul de stat. Problema este discutabilă. De ce? Astăzi, angajat-angajator plătesc la fondul de asigurări sociale 26%. Mâine, adică în baza ordonanței, salariatul va vărsa numai 25%, deci este un punct procentual scăzut, asta înseamnă circa 4% scădere pe ce se colectează astăzi. Dacă mai adăugăm faptul că contribuțiile suplimentare ale angajatorului pentru locurile de muncă având condiții deosebite sau speciale, adică fostele grupe II și I de muncă, angajatorul are contribuție redusă, de la 5%, cât plătește astăzi, la 4%, respectiv, de la 10% se reduce la 8%, având același număr de persoane care lucrează în condițiile respective, deci de beneficiari ai reducerii vârstei de pensionare. Deci practic banii aceștia sau penalitatea asta pentru angajatorii care nu asigură condiții normale de lucru este făcută tocmai ca să compenseze reducerea timpului până la pensie.

 

Suntem împinși spre o criză socio-economică foarte puternică

 

Vedem avertizări din toate părțile, FMI, Comisia Europeană. Eurostatul spune că deficitul va fi de 4,1% sau chiar mai mare, guvernanții spun că va fi maximum 3%. Pe ce se bazează nu e clar. O întrebare justificată: nu înțeleg sau își urmăresc orbește un scop politic?

Nu știu. Vă mărturisesc că speram mai mult de la Tudose, pentru că, cel puțin în urma primei discuții, nu știa, recunosc că nu știa, dar s-a lămurit în discuția cu noi și a zis „da, aveți dreptate, este o scădere care se face pe salarizare“. E adevărat că am impresia că d-na Lia Olguța Vasilescu a avut o convorbire pe telefonul scurt cu d-l Dragnea, care a ieșit instantaneu seara, după care în două zile d-l prim-ministru și-a schimbat poziția complet, radical, și a zis: „nu, numai la pachet discutăm chestiunea respectivă“. Pentru că noi am oferit, cum v-am spus, o alternativă. Plus de asta, mărturisesc că sunt dezamăgit și de președintele României, pentru că noi am cerut să facă uz de rolul său de mediator național și să cheme la aceeași masă partidele politice parlamentare și partenerii sociali - patronate, sindicate, guvern - în găsirea unei soluții. Pentru că în criza spre care suntem împinși prin aceste decizii este și responsabilitatea domniei sale, ca președinte al României, să facă o încercare de mediere. Faptul că a ieșit în conferință de presă și a spus că avem dreptate, că acei 3 lei în plus se dau în condițiile în care angajatorul mărește brutul, iar dacă nu-l mărește, salariile scad, e bine, dar nu sufcient.

Practic, în condițiile acestea, noi credem că suntem împinși spre o criză socio-economică foarte puternică. În scenariul, posibil, ca în momentul în care ordonanța ajunge să fie contestată la Curtea Constituțională, de parlamentari, de Administrația Prezidențială, iar Curtea spune că e neconstituțională, ea cade automat și asta înseamnă o explozie în bugetul de stat național, cu toate consecințele de refacere pe genunchi a întregii acestei construcții.

 

Ce ar însemna exact o astfel de explozie?

În momentul respectiv, asta înseamnă că guvernul va fi obligat să plătească bugetarilor 25% creștere efectivă, pe net. Iar asta înseamnă că vom fi împinși spre un deficit care clar va sări de 5%, pentru că nu au sustenabilitate, lucru pe care l-au și recunoscut. Forțarea acestui mecanism eu nu o înțeleg. Este o chestiune de risc enorm, inclusiv politic. Se puteau găsi alte soluții acceptatibile din toate punctele de vedere. Părerea noastră este că sunt și orgoliile câtorva persoane, printre care ministra Muncii, care spunea că legea ei de salarizare este perfectă și nimeni nu trebuie să se atingă de ea.

 

Vinovații deja sunt arătați cu degetul: băncile, multinaționalele, patronii. Încearcă guvernul să pregătească terenul în cazul unui eșec, găsind țapi ispășitori?

Sunt conștienți că minciunile pe care le-au spus înainte, în sensul că vor garanta ca toți patronii prin lege să fie obligați să crească brutul, nu stau în picioare și acum sunt conștienți că vor scădea salariile. După estimarea noastră, sunt între un milion și două milioane de salariați cărora le vor scădea salariile, pe net, subliniez. Deci ca să nu spună că ei au făcut acest lucru, dau vina pe patroni, multinaționale etc. Dar cine i-a obligat să facă modificarea fiscală în care crește fiscalitatea la salariat? De ce această lipsă de responsabilitate față de cetățean? Nu schimbi fiscalitatea fără să fii conștient de consecințele modificării respective.

 

Ați discutat cu multe guverne, de toate culorile... Care vi se pare că e cel mai slab?

Am discutat cu guvernele și, de fiecare dată, am zis că un guvern mai prost decât respectivul nu există. M-am înșelat de fiecare dată. Totdeauna e loc de și mai rău. În același timp, regret faptul că decidenții sunt aleși pur politic, fără nicio experiență în economia reală. Rezultatul este o cădere a calității actului decizional, de la o zi la alta.

 

Interviu realizat de ANDREEA PORA

TAGS : Buget PSD Fiscalitate Dragnea Codul Fiscal bogdan hossu curtea constitutionala a romaniei ccr
Mai multe din Interviu
Comentarii
Total 0 comments.
1723
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.