Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Socialismul cu caracteristici chinezești
2017-11-07
1
Beijingul spune că modelul său economic este superior celui occidental bazat pe primatul forțelor pieței libere.

 

2017 marchează o premieră: pentru în­tâia oară, numărul miliardarilor din Asia l-a depășit pe cel din Statele Unite, în principal prin contribuția Chinei, din care provin mai mult de jumătate din totalul de 637. Contradicția e doar una apa­ren­tă. Titulatura de „socialism cu ca­rac­te­ris­tici chinezești“ este doar un alt nume pen­tru o economie capitalistă în care sta­tul, condus de un partid unic, deține ro­lul dominant. O economie cu enorme decalaje între săraci și bogați. Este unul dintre motivele pentru care analiștii oc­cidentali vorbesc, pe de o parte, de fap­tul că actualul curs este nesustenabil din cauza acumulării unor enorme credite ne­performante, iar pe de alta, că este inevitabilă o reformă în plan politic, prin abandonarea monopolului Partidului Co­mu­nist asupra puterii și adoptarea unui model de guvernare asemănător celui din Vest. Altfel, în opinia lor, regimul va ajunge la implozie din cauza tensiunilor din societate.

 

Fostul prim-ministru australian Kevin Rudd, un bun cunoscător al situației din China, spune însă că astfel de predicții sunt departe de realitate. De altfel, Xi

Proiectul OBOR

One Belt One Road este proiectul economic fanion al lui Xi Jinping. Anunţat în 2013, el vrea să refacă în varianta sa continentală vechiul „drum al mătăsii“. Reunind conducte, căi ferate şi drumuri, OBOR străbate Eurasia. Iar versiunea maritimă va lega China de India, Africa şi Europa.

Jin­ping, considerat a fi cel mai puternic li­der de la Mao încoace, a ținut să res­pin­gă categoric orice sugestie că țara sa va importa vreodată un model politic din afa­ră. „Democrația socialistă din China este cea mai largă, cea mai adevărată și mai eficientă formă de democrație în stare să servească interesele fun­da­mentale ale poporului.“ În plus, cei care prevăd că tensiunile sociale sunt ine­vi­tabile într-un sistem autoritar confruntat cu o clasă mijlocie prosperă în ex­pan­siu­ne ignoră diferențele fundamentale din­tre China și Occident, atunci când e vor­ba de acceptarea autorității. Acest as­pect se vede cel mai bine la Hong Kong, atunci când compari mentalitatea unui lo­cuitor nativ de acolo, produsul unei lungi influențe britanice, și cea a unui chinez din „mainland“.

 

Ceea ce probabil îl face pe Xi să spună, din contra, că, din moment ce de­mo­cra­ția occidentală se dovedește a fi „co­rup­tă și ipocrită“, modelul chinezesc s-ar po­trivi mai bine țărilor în curs de dez­vol­tare. Departe de a avea în vedere o li­be­ralizare politică, Xi nu a făcut decât să strângă șurubul, întărind controlul par­ti­dului asupra societății în mai mare mă­sură decât predecesorii săi. Chris Patten, ultimul guvernator britanic al Hong Kon­gului, relatează că, după ce Xi a preluat pu­terea, Alexis de Tocqueville a devenit o lectură obligatorie pentru membrii ac­ti­vului de partid. Principalul motiv a fost analiza acestuia asupra situației din Fran­ța înaintea revoluției din 1789 și mai ales concluzia că regimul monarhic a fost răs­turnat într-o perioadă de creștere mar­cantă a prosperității, dar și a decalajelor din societate.

 

Pe de altă parte, el a fixat și o serie în­trea­gă de obiective strategice care se în­tind din 2025, când China ar trebui să de­vină un lider mondial într-un număr de domenii tehnologice cheie, de la ro­boți și circuite integrate la inteligență ar­tificală, până în 2050, când ar urma să exercite un rol global dominant. Inclusiv în fotbal. În 2014, Xi, care este un mare fan al acestui sport, a spus că până în 2050 China ar trebui să devină o forță în fotbalul mondial. Iar miliardarii au­toh­toni s-au conformat imediat. Au finanțat generos cluburi de fotbal și au început să construiască noi stadioane. Unii au cum­părat chiar echipe în Europa (de pil­dă Aston Villa, din Anglia, este pro­prie­ta­tea unui miliardar chinez).

 

China vs. Vest

La congresul PCC, Xi Jinping nu s-a rezumat doar la respingerea modelului democrației oc­cidentale, ci pare să anunţe chiar o competiţie cu Vestul. El vede autocraţia meritocratică chineză ca o inspirație, un model de eficienţă în materie de guvernare pentru statele în curs de dez­vol­ta­re.

Întrebarea este dacă această abordare e sau nu sustenabilă și dacă Beijingul are dreptate atunci când spune că modelul său economic este superior celui occi­den­tal, bazat pe primatul forțelor pieței li­bere. Părerile diferă din acest punct de vedere. De pildă, istoricul Niall Fergusson îi ironizează, într-un articol din The Times, pe cei care se declară en­tu­zias­mați de Xi Jinping. „Dacă chinezii au no­roc, el ar putea fi un absolutist luminat, ca Lee Kuan Yew în Singapore. În caz contrar, el ar putea fi doar un alt îm­pă­rat al cărui vis este acela de a domina o cincime din umanitate. Iar în cel mai rău scenariu, deși destul de improbabil, ar putea fi un Mao 2.0.“

 

Există însă și alte puncte de vedere avi­za­te, complet diferite. Adair Turner, un proeminent economist britanic, susține că Beijingul nu face decât să promoveze modelul de dezvoltare care a avut un mare succes în trecut în Japonia și Co­reea de Sud, ignorând prescripțiile economice oferite de așa-numitul „con­sens Washington“. Dirijând preferențial re­sursele financiare către sectoarele și corporațiile, de stat sau private, con­si­de­ra­te prioritare de către guvern, protejând piața internă în fața competiției externe și sprijinind „campioni“ naționali care să se impună agresiv pe plan global.

TAGS : Beijing China socialism Xi Jinping statele unite economie partid comunist occident europa
Recomandari
Comentarii
Sergiu Viorel Urma 2017-11-11
"Socialism cu caracteriatici chinezesti" e titlul comentariului, dar la fel de bine s-ar fi potrivit si "Capitalism cu caracteristici chinezesti." Poate ca ce fac chinezii e mult cautata "cale a treia", imbinand capitalismul in economie cu socialismul in politica. Chinezii, cu intelepciunea lor milenara, vad cum gafaie democratile occidentale sub povara problemelor pe care singure si le creaza si nu par capabile sa le rezolve, si care sunt la o raspantie. Poate ca democratia de tip occidental a ajuns la o limita. Lucurile merg din ce in ce mai greu, si in America si in Europa. Vezi circul alegerilor prezidentiale, Congresul incapabil sa ajunga la un compromis privind imbunatatirea healthcare si reformarea sistemului de taxe, politicienii sub influenta donatorilor si cumparatorilor de influenta, coruptia la toate nivelele, etc. Cu mai putin de 100 de ani in urma, H.L. Mencken, un ziarist, eseist si satirist american, a vazut cum vor evolua lucrurile in viitor: "Democracy is a pathetic belief in the collective wisdom of individual ignorance" spunea el. Adica "democratia e credinta naiva in intelepciunea colectiva a ignorantei individuale." Chinezii poate isi spun ca mai bine decat "intelepciunea colectiva" e mai bine sa ai un lider intelept si autoritar, ca actualul XiJinping. In esenta, "filosofia" chinezeasca la ora actuala se reduce la libertate economica (cu unele oprelisti) , pentru ca sistemul economic marxist e total discreditat si falimentar, iar in politica existenta unui singur partid care decide totul. Poate isi spun ca prea multa libertate politica si sociala duce in ultima instanta la ruptura societatii (daramarea statuilor in America, ruperea cu trecutul istoric, etc) si deci ea trebuie franata sub unele aspecte. O filosofie care lor li se pare a fi mai eficienta. Riscul major e ca daca un lider acum da dovada de intelepciune politica, ce garantii ai ca viitorul conducator al partidului/tarii nu va fi un dictator care sa strice totul? Aici e toata problema. Poate ca daca secolul 19 a fost al Marii Britanii iar secolul 20 al Americii, secolul 21 va fi al Chinei?
Total 1 comments.
2331
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.