Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Străinii vs. înstrăinații
2017-10-10
3
Ce e mai de dorit, să fii un străin convins de potențialul unei țări care nu îți este neapărat și loc de obârșie? Sau să-ți declari în gura mare apartenența la o obârșie pe care (de fapt și prin fapte) o ignori, o disprețuiești, ba chiar o maltratezi în fel și chip (așa cum au făcut-o în exces torționarii sistemului represiv)? Răspunsul este implicit.

Ads by google

 

În succesiunea îndelungatei istorii a ra­por­tului cu Celălalt, imaginarul secolului XXI înclină în mod evident balanța în favoarea alterității. A străinului ca prieten, ca par­te­ner. Cel care în vechime era temut, dis­prețuit sau segregat tinde azi să fie tot mai mult acceptat. Mileniile de cizelare a fi­inței umane și a civilizației au atins aceas­tă etapă îmbucurătoare, deși în celălalt ta­ler persistă versiunea străinului ca duș­man. Dacă vechile mari popoare îi con­si­derau în bloc „inferiori“ pe cei „diferiți“, după 20 de veacuri marcate în mare mă­sură de altruismul mesajului creștin, alo­genul a ajuns, mental, un posibil alter ego, chiar dacă în unele contexte geo­po­litice el rămâne adversar sau exclus. În­tre aceste paradigme oscilăm azi, nu ra­re­ori cu un preț sfâșietor, căci formarea și evo­luția statelor naționale în ultimele do­uă secole au încărcat tema străinului cu va­lențe extreme încă resimțite. Dincolo de asemenea tensiuni, epoca noastră pro­pu­ne o viziune integratoare a alterității fă­ră precedent în istorie.

 

Un documentar din 2016, ac­ce­sibil pe Netflix, intitulat Under the Sun, al regizorului rus Vi­ta­ly Mansky, reușește per­for­man­ța unică până acum de a fil­ma viața de zi cu zi a unei familii obiș­nuite din Phenian și de a prezenta apoi fil­mul stră­i­nătății. Deși realizat sub supra­ve­gherea și di­recta coordonare a regimului nord-co­re­ean, cineastul reușește să treacă peste gra­ni­ță și secvențele neautorizate în care se ve­de... regia polițienească din spa­tele fie­că­rei mișcări, a fiecărui cadru, con­firmând de altfel autenticitatea celor în­fă­țișate. Pro­dusul final e devastator, reușind prin sim­pla mânuire a aparatului de filmat să pre­zinte în timp real tabloul de secol XXI al unei țări efectiv etanșe. Fără nicio breșă. O distopie în carne și oase (fie-mi ier­tat oxi­moronul), adică o realitate ce în­cor­po­rea­ză in vivo elemente pe care alt­minteri le-am atribui ficțiunii. Astfel, ex­tremismul dictaturii comuniste a lui Kim Jong-un se autodenunță de la A la Z, devenind pro­pria... metaforă (ca să nu spun fantoșă). Iar rețeta infernală cu­prin­de, firește, ca ele­ment de bază interzicerea străinului. A punții cu exteriorul. A ter­menului de com­pa­rație. Lui Vitaly Mansky însuși (doar ca rus!) i-au trebuit doi ani de negocieri pen­tru a realiza un film con­siderat de către regimul nord-coreean... de propagandă, deci avantajos ca imagine. Dovadă că cei claustrați în conserva to­talitară sunt cap­tivi în absurdul propriei condiții. „Cetatea interzisă“ a devenit im­po­sibilă, ea ne­pu­tând lua decât forma unui coșmar.

 

Una dintre întrebările cele mai relevante azi pe tema vastă a străinului ar fi: străin în raport cu ce? Dacă răspunsul rămâne în chingile etnico-ideologice, intrăm mai devreme sau mai târziu pe o pantă ra­di­cală - inactuală și ineficientă. Manipu­latorii acestui subiect vor face totul pen­tru a diaboliza (implicit sau explicit) un ingredient de fapt prețios și necesar ori­că­rei comunități umane. Nu aplic aici vreun principiu corect politic sau relativizant, dim­potrivă, rămân ca de obicei pe tărâ­mul eternei deschideri a creștinismului ca religie cu dedicație universală. În ima­gi­narul colectiv românesc de după ’89, ste­reotipuri de genul străinul de neam și ța­ră au prosperat în libertate parcă mai fruc­tuos decât în vechiul regim, când se au­to­acuzau prin ipocrizia limbii de lemn. Cine să fie, oare, „străinul de neam“?! Cumva mi­tropolitul-martir Antim Ivireanul, port-drapelul Independenței naționale Ca­rol I, generalul Berthelot, Regina Maria, crea­torul școlii românești de medicină Ca­rol Davila, întemeietorul școlii românești de sculptură Karl Storck, Paisie Velici­kov­ski de la Neamț, Nicodim de la Tismana, An­tonio Maria del Chiaro, secretar al lui Constantin Brâncoveanu și fidel prieten al Țării Românești? Strict logic, etichetarea et­nică a străinului nu iese la socoteală, fapt ilustrat și de reprezentanți ai elitei interbelice (un Marcel Fontaine, Paul Mo­rand sau Martinho de Brederode) care fă­ceau din România o a doua patrie; dar și de contemporani precum irlandezul Peter Hurley, francezii Clotilde Armand și Jean-Yves Conrad, portughezul Daniel Per­di­gão, englezul Dennis Deletant etc. - care demonstrează că se devine încă bicultural și azi, din sinceră prețuire pentru istoria, patrimoniul sau limba română.

 

Reluând întrebarea de mai îna­inte și raportând de astă dată calitatea de străin la modul cum o persoană exercită acest statut, lucrurile devin mai con­clu­den­te. Amintitul Jean-Yves Conrad realiza când­va, cu prețul unor ani de cercetare, prețiosul volum Roumanie, Capitale Pa­ris, asumându-și sarcina cronicărească de a face inventarul românilor stabiliți și afir­mați de-a lungul timpului în Capitala fran­ceză. Un demers emblematic și în ceea ce privește caracterul interșanjabil al posturii de străin: al altora în patria ta, dar și al tău în patria altora. Ei bine, criteriul ca­li­tativ aplicat statutului de străin ne duce la o deplasare semantică utilă și implicit la o nouă întrebare: cine e străinul și cine înstrăinatul? Ce e mai de dorit, să fii un străin convins de potențialul unei țări ca­re nu îți este neapărat și loc de obârșie? Sau să-ți declari în gura mare apartenența la o obârșie pe care (de fapt și prin fapte) o ignori, o disprețuiești, ba chiar o mal­tra­tezi în fel și chip (așa cum au făcut-o în exces torționarii sistemului represiv)? Răs­punsul este implicit. Nu se poate mai stră­in decât înstrăinatul - cel care se rupe de sensul profund al prosperității nației sale, care încremenește în lozinci, respinge pul­sul realității, consideră că totul i se cu­vi­ne, confiscând ceea ce patria oferă ca te­za­ur. Dar neamul nu se privatizează, nu se enclavizează, nu se ferecă în pre­ju­de­căți, fiindcă este viu. Și necesită oxigen.

 

Percepția ideologizată asupra stră­inului, indiferent de nuanța doc­trinară, sărăcește și încurcă, așa cum am văzut. Străinul ca fer­ment și străinul ca oglindă - sunt cel puțin două ipostaze comp­le­men­tare ce­lei... cu potențial ostil. Un bun exemplu, în­tre altele, îl reprezintă relația noastră „ci­vil-culturală“ cu spațiul rus - viciată în continuare de trauma dominației sovie­tice. Ne putem deci întreba, mergând pe fi­rul apei, cum se depășesc ideile pre­con­ce­pute, astfel încât Străinul (Celălalt) să fie, de la caz la caz, pur și simplu ceea ce este? Privit și tratat cu discernământ, fără a-l sechestra în formule. Tumultuoasa ex­pe­riență istorico-umană care ne-a adus în acest al treilea mileniu creștin permite o abordare mai nuanțată a temei, această maleabilitate incluzând evident atitudinea critică. Unii vor spune că ofensiva corec­ti­tudinii politice obligă la contrareacție, ceea ce e perfect adevărat. Doar că apare simultan primejdia unui discurs politically correct invers, la fel de nociv și ne­con­vin­gător, pe care numai cultura și inteligența aplicată îl pot domina. Interesul de a topi idiosincraziile este al tuturor părților. El are ca premisă libertatea și se bazează pe o clarificare prealabilă: în primul rând, cine sunt eu? Interogație benefică în foa­r­te multe privințe. 

TAGS : phenian coreea paris franta constantin brancoveanu dennis deletant kim jong un vitaly mansky regina maria romania
Recomandari
Comentarii
julius001 2017-10-16
"Cine să fie, oare, „străinul de neam“?!"
....devii strain in clipa cand ai de ales....atunci cand nu ti se ofera nici o alegere, n-ai nici o rubedenie prin alte parti ale lumii, cand esti slab instruit, potrivit de sanatos si cam superstitios, cand serviciile oferite de stat fie scoala, spital sau drum te evita sistematic sau sunt de cea mai proasta calitate, cand generatiile din urma au fost supuse experimentelor de colectivizare, industrializare fortata, razboi sau capitalism primitiv, cand in istorie ai dat devsirme sau ai platit zeciuiala, haraciul si mukaraua, impozitul sau birul, cand ai rude prapadite in razboaie care nu apar in nici o statistica, in nici un registru, pe nici un monument, si dupa zeci de ani auzi ca sunt puse in cutii de carton si au parte de o slujba, ei bine, atunci apartii neamului...
?????? 2017-10-15
Când ați mai folosit o mătură "în scopuri domestice" ?
Calator Utopic 2017-10-11
Imposibil de a posta adevarate comentarii.
Probabil ca va puteti multumi si cu "like"-uri primite.
Pacat !
Poate ca un comentariu mai mic va trece.
Doar asa pentru stiinta echipei tehnice...
O zi buna !
Total 3 comments.
1935
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.