Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Madridul aprinde singur fitilul secesionist
2017-10-03
6
Un alt butoi cu pulbere al Europei, Catalonia, a sărit în aer. Referendumul pentru independenţă, care era aproape sigur condamnat la eşec în condiţii normale, a fost transformat în cruciadă prin reacţia disproporţionată a guvernului de la Madrid.

 

Imaginile din Catalonia transmise de tele­viziunile internaţionale au fost puternice: poliţia spaniolă înarmată până în dinţi lovind în plin femei, bruscând votanţi ca­re îi stăteau în faţă înarmaţi doar cu garoafe roşii, in­trând cu forţa în clădiri, smulgând urne şi buletine de vot. Gloanţe de cauciuc, o ploaie de lovituri de bas­toane, geamuri sparte. Pe străzi, oameni revoltaţi ca­re vorbeau de Revoluţia Fran­ceză, de mişcările pen­tru abolirea sclaviei în SUA sau pentru acordarea dreptului de vot femeilor şi de faptul că toate au presupus încălcarea legilor. Un amănunt important: poliţia locală a pactizat cu adep­ţii referendumului. Deşi avea instrucţiuni clare să intervină, nu a făcut-o. Din cele 2.300 de secţii de vot, 319 au fost închise cu forţa şi peste 800 de oameni au fost răniţi în ciocnirile cu Guardia Civil (for­ţele trimise de Madrid).

 

Ce a văzut, aşadar, o lume întreagă pe ecra­ne şi ce va rămâne în memorie este că poliţia spaniolă a împiedicat prin violenţă exerciţiul democratic de bază: votul. Cât de legal era de fapt acest vot, cât de le­gi­tim rezultatul lui contează deja mult prea puţin a doua zi după ce războiul imaginii a fost pierdut de Madrid în favoarea Bar­ce­lonei. Centrul luase deja nenumărate mă­suri înainte de vot: arestarea a zeci de oficiali catalani, confiscarea buletinelor de vot şi a bugetului catalan, ameninţări, de­cla­rarea referendumului drept neconstitu­ţional. Intervenţia în forţă nu era în ni­ciun fel necesară.

 

Imediat după vot, deşi totul era încă ex­trem de neclar (atât rezultatele, cât şi ur­mă­rile votului), fiecare din­tre părţi a reclamat victoria şi s-a victimizat în faţa ca­merelor TV. Guvernul cen­tral spaniol a acuzat gu­ver­nul catalan separatist că a fost iresponsabil în­cu­ra­jân­du-şi alegătorii să încalce legea spaniolă şi a pro­cla­mat că a reuşit să îm­pie­dice referendumul. Pe cea­laltă parte, guvernul ca­ta­lan susţine că votul s-a desfăşurat în trei sferturi dintre secţiile de votare, deci e valabil, şi acuză guvernul central de fo­lo­sire nejustificată şi iresponsabilă a forţei pentru a opri alegători paşnici.

 

Până la un punct, se poate spune că am­bele părţi au câştigat, pentru că ambele ta­bere căutau confruntarea: guvernul se­ce­sio­nist pentru a întoarce şi mai mulţi ca­ta­lani contra Madridului şi a-şi consolida pu­terea, dar şi dosarul vechi de sute de ani al independenţei catalane, în timp ce Ma­dridul trebuia să demonstreze că îşi poate controla propriul teritoriu. Şi, to­tuşi, toţi spaniolii au avut de pierdut pe ter­men lung: calea dialogului politic a fost închisă tot timpul.

 

Probabil aşa va şi rămâne în viitorul apr­o­piat. Potrivit autorităţilor catalane (pentru că, din punctul de vedere al Madridului, nici nu a avut loc un vot), 90% din cei 40% de catalani care au reuşit să voteze au bifat pe buletin căsuţa independenţei. Legal, apele sunt tulburi. Referendumul nu doar că intră în contradicţie cu Cons­ti­tuţia Spaniei, care statuează indiviz­i­bili­tatea ţării, dar felul în care s-a desfăşurat ridică nenumărate probleme referitor la legitimitatea sa. În primul rând, pentru că autorităţile catalane au decis încă dinainte că nu contează dacă se atinge sau nu o pre­zenţă de 50%+1. Apoi, pentru că or­ga­ni­za­torii s-au bazat pe buletine făcute la ti­pografii private şi au schimbat regulile jo­cului chiar în ziua votului, cerându-le oa­me­nilor care nu reuşesc să-şi exprime op­ţiunea la o secţie de vot blocată de poliţia spaniolă să se ducă spre oricare altă secţie de vot rămasă deschisă. Mai mult, le-au permis să facă asta fără să fie înregistraţi la respectiva secţie. O uriaşă zonă gri, acum legitimată şi mult mai uşor de apă­rat în contextul intervenţiei brutale.

 

În mod normal, aşa cum arătau sondajele, mai puţin de jumătate din catalani ar fi sprijinit ideea de independenţă. În mod normal, 80% dintre ei voiau doar să ştie că încă au acest drept: să se exprime de­mo­cratic. În mod normal, prezenţa la vot era posibil să nu depăşească 40% (la fel cum s-a întâmplat acum trei ani), lipsind plebiscitul de o legitimitate reală. Însă ame­ninţările şi intervenţia în forţă a cen­trului i-a împins pe catalani să considere că în joc e mai mult decât un vis de in­dependenţă şi că de acum trebuie să facă front comun contra „dictaturii“. Madridul s-a transformat peste noapte în duşmanul de moarte şi pentru cei care aveau o poziţie mai echilibrată.

 

În condiţiile în care, acum doi ani, într-un context paşnic, au venit 37% din catalani să voteze, iar acum, sub ameninţările şi ac­ţiunile în forţă ale poliţiei trimise de cen­tru, au venit chiar mai mulţi - 42,3% -, semnalul de sfidare la adresa autorităţii e clar. Barcelona promite că, în decurs de câ­teva zile, va proclama independenţa Ca­taloniei. Şi, de acum, e mult mai greu să dea înapoi, chiar dacă ar fi intenţionat să facă exerciţiul referendumului doar pen­tru a obţine autonomie sporită. Acţiunea în forţă obligă practic guvernul secesionist să declare independenţa promisă, pentru a ieşi dintr-o ţară care îi tratează cu vio­lenţă. Prin intervenţia în forţă, Guvernul Rajoy nu doar că a radicalizat poziţiile catalanilor, dar a părut şi desprins de rea­li­tate când a apărat „profesionalismul poliţiei“, în timp ce o lume întreagă se ui­ta la imaginile pline de brutalitate trans­mise de televiziunile internaționale. În cele din urmă, Spania a picat cel mai im­portant test al democraţiei după căderea dic­taturii lui Franco.

TAGS : madrid catalonia guvernul rajoy europa guarda civil barcelona constitutie spania dictatura franco
Recomandari
Comentarii
Juan 2017-10-06
Imi pare rau sa va spun stimata -dna Eliza Francu,dar articolul este foarte putin documentat,si asta o spune un om care a trait si continua sa traiasca in mijlocul evenimentelor;in primul rand ,guvernul catalan a incalcat cu buna stiinta legile si constitutia spaniei,drept pentru care niciun guvern extern,nu a condamnat spania,ba chiar mai mult a atras atentia guv.catalan sa respecte constitutia;dupa avizarea din timp de catre guvernul central ca se incalca constitutia,fapt ce nu a fost respectat de guv.catalan,era clar ca se impunea interventia fortelor de ordine,cu atat mai mult cu cat spania a fost supusa timp de 50 de ani,tereorismului practicat de ETA,asa ca daca politia nu ar fi intervenit,cu siguranta a doua zi era in strada si Tara Bascilor.Daca in conditiile date dumneavoastra da-ti crezare unor procente comunicate de guv.catalan,inseamna ca sunteti naiva(scuzati-ma),si va interb:cum putea cineva sa stabileasca niste pocente reale si legale,atata timp cat sa votat fara liste,fara sistemul electronic in functiune,cu urne improvizate,cu voturi imprastiate in strada etc.etc..,asa incat este imposibil sa dai crezare la ce se afirma de guv.catalan.Mai mult,daca politia,care ulterior a fost felicitata chiar de o parte a pop.catalane,nu intervenea,va dati seama ce precedent s-ar fi creat in toata europa,asa incat interventia org.de drep spaniole,le va da de gandit acelor lideri care vor mai incerca sa forteze nota intr-o astfel de solicitare,sa se gandeasca de doua ori ,inainte de a initia vreo actiune.Ar mai fi inca multe de spus,dar cum timpul imi este limitat,va sugerez sa analizati mai in profunzime evenimentele,nu de alta,dar daca continuati asa,s-ar putea sa nu mai fiti credibila,dumneavoastra si apoi ziarul,despre care am o parere foarte buna.
Juan 2017-10-06
Imi pare rau sa va spun stimata -dna Eliza Francu,dar articolul este foarte putin documentat,si asta o spune un om care a trait si continua sa traiasca in mijlocul evenimentelor;in primul rand ,guvernul catalan a incalcat cu buna stiinta legile si constitutia spaniei,drept pentru care niciun guvern extern,nu a condamnat spania,ba chiar mai mult a atras atentia guv.catalan sa respecte constitutia;dupa avizarea din timp de catre guvernul central ca se incalca constitutia,fapt ce nu a fost respectat de guv.catalan,era clar ca se impunea interventia fortelor de ordine,cu atat mai mult cu cat spania a fost supusa timp de 50 de ani,tereorismului practicat de ETA,asa ca daca politia nu ar fi intervenit,cu siguranta a doua zi era in strada si Tara Bascilor.Daca in conditiile date dumneavoastra da-ti crezare unor procente comunicate de guv.catalan,inseamna ca sunteti naiva(scuzati-ma),si va interb:cum putea cineva sa stabileasca niste pocente reale si legale,atata timp cat sa votat fara liste,fara sistemul electronic in functiune,cu urne improvizate,cu voturi imprastiate in strada etc.etc..,asa incat este imposibil sa dai crezare la ce se afirma de guv.catalan.Mai mult,daca politia,care ulterior a fost felicitata chiar de o parte a pop.catalane,nu intervenea,va dati seama ce precedent s-ar fi creat in toata europa,asa incat interventia org.de drep spaniole,le va da de gandit acelor lideri care vor mai incerca sa forteze nota intr-o astfel de solicitare,sa se gandeasca de doua ori ,inainte de a initia vreo actiune.Ar mai fi inca multe de spus,dar cum timpul imi este limitat,va sugerez sa analizati mai in profunzime evenimentele,nu de alta,dar daca continuati asa,s-ar putea sa nu mai fiti credibila,dumneavoastra si apoi ziarul,despre care am o parere foarte buna.
PETRE 2017-10-06
De aici din Spania lucrurile se văd altfel. Faceți o analiză superficială.
Juan 2017-10-06
Perfect adevarat,Articol foarte putin documentat.
George Balaur 2017-10-04
„fitilului” sau „fitilul”?
Imreh Istvan 2017-10-04
Articol excelent si ff obiectiv. Felicitari Dna Francu.
Total 6 comments.
5282
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.