Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Departamentul de Stat și agenda apărării Flancului Estic
2017-10-03
1
Wess Mitchell, oficialul american care o va înlocui pe Victoria Nuland în Departamentul de Stat, a primit săptămâna trecută votul de învestitură din partea Senatului SUA.

 

Audierea lui Wess Mitchell, noul asistent al se­cretarului de stat pentru Afaceri Europene și Euroasiatice, a conturat câteva idei esențiale despre prioritățile mandatului pe care tocmai l-a început, dar și despre cre­dințele sale programatice. El este omul potrivit la locul po­trivit. Exponent al noului val, al generației tinere, aduce un nou suflu euroatlantic în po­li­tica externă americană. De mai bine de un deceniu se pre­gă­tește pentru o astfel de po­zi­ție. Are o profundă cu­noaș­te­re a spațiului Europei de Est și rămâne foarte bine co­nec­tat cu elitele politice și cu experții din re­giu­ne. În timp, CEPA, centrul pe care l-a con­dus (și ca­re, altfel, găzduiește unicul pro­gram ro­mâ­nesc în Washington), a devenit o ve­ri­ta­bi­lă inter­fa­ță a Flancului Estic în capitala americană.

 

Wess Mitchell vine de pe poziția celui care are conștiința istorică a generației care a creat or­dinea internațională postbelică, a aceluia care îi înțelege beneficiile și îi pro­cla­mă virtuțile. „Acum 70 de ani, americanii au ajutat la cre­a­rea unei noi ordini occidentale, ancorate în cooperarea transatlantică. Nu au făcut acest lucru din caritate, ci pentru că au înțeles că America are un interes stra­tegic de du­ra­tă în a elimina capcana de foc a geopoliticii situată pe ma­lul vestic al Eu­rasiei. O re­giune care a năs­cut trei răz­boaie globale – două calde și unul rece“, spu­ne Mitchell.

 

Într-un timp în care se vor­bește numai de pasageri clan­destini, de poveri fiscale, de cos­tisitoarele servicii unilaterale pe care Ame­rica le oferă lumii și când puțini mai au timp de nuanțe, el vine cu o perspectivă diferită. Vede aliații și alianțele drept un avantaj fun­damental care consolidează poziția Americii pe piața competiției geopolitice globale: „Ali­anțele sunt coloana vertebrală a influenței noas­tre ca mare putere“. Cum s-ar spune as­tăzi, alianțele sunt cele care fac America mă­reață pentru că fixează și apără un tip de or­dine care este nu doar în favoarea Statelor Uni­te, ci a Vestului, ancorat în „libertate, de­mocrație, domnia legii“. Pe acest fond își rei­terează ceea ce percepe drept principala sa misiune – apărarea ecosistemului occidental amenințat de prădătorii momentului: „pre­zer­va­rea și consolidarea alianței occidentale pen­tru a asigura faptul că și copiii mei se vor bu­cura de beneficiile păcii și abundenței pe care am cunoscut-o noi în timpul vieții“.

 

Iată contextul în care îi transmite Moscovei că nu se poate reveni la „business as usual“ câtă vreme „își atacă vecinii“ și folosește toate instrumentele subversive pe care le are la îndemână – corupția, dezinformarea – pen­tru slăbirea instituțională a Americii și a alia­ților săi. Contracararea revizionismului Mos­covei este prioritară pentru Wess Mitchell. De mulți ani el este un promotor al ideii că NATO trebuie să-și revizuiască sistemul de apărare în adâncime bazat pe forțe de reacție rapidă, optând în schimb pentru redesfășurarea per­manentă a forțelor americane pe teritoriul sta­telor vulnerabile de pe Flancul Estic.

 

Totodată, o altă potențială prioritate ar fi ace­ea de a cultiva subalianțe regionale pe Flan­cul Es­tic extins, coagulând relațiile SUA cu clus­te­re­le nordice mai ales pe dimensiunea de se­cu­ritate și apărare - precum formatul NBP9 (re­u­nind statele baltice, Polonia plus Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Sue­dia) sau gru­pul V4 (Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria). „Aceas­tă sarcină ar trebui să primească un nivel de prioritate similar cu cel pe care SUA l-a dedicat încurajării Co­mu­nității Europene a Căr­bunelui și Oțelului din anii ’50 sau ex­tin­derii NATO în anii 1990“, scria Mitchell anul tre­cut într-un eseu pu­blicat sub egida ini­țiativei John Hay menită să prezinte re­co­man­dări viitoarei administrații.

 

De remarcat contrastul dintre proiectele care se aud astăzi dinspre Vechea Europă, în spe­cial din Parisul lui Macron, și care se adre­sea­ză mai degrabă centrului, nucleului dur și eu­rozonei, în timp ce Washingtonul pare mai in­teresat de formule care să consolideze de­fen­siv periferia estică, Noua Europă, să sta­bi­li­zeze spațiul dintre Germania și Rusia. Mitchell pleacă de la premisa că „tranziţia spre o nou­ă ordine globală va fi mai întâi testată în zonele de periferie geopolitică. În acest sens, dacă îi abandonezi pe cei mai expuşi aliaţi, mesajul pe care îl transmiţi puterilor în as­cen­siune este foarte clar: oportunitatea unui re­vizionism ieftin este disponibilă“. Destui co­mentatori cred însă că multe dintre aceste idei vor fi greu de operaționalizat într-o ad­mi­nis­trație care nu pare să-și găsească di­recția.

TAGS : nato wess mitchell europa de est moscova polonia cehia slovacia ungaria comunitatea europeana germania rusia
Recomandari
Comentarii
profesoru 2017-10-03
"Mitchell vine cu o perspectivă diferită. Vede aliații și alianțele drept un avantaj fun­damental care consolidează poziția Americii pe piața competiției geopolitice globale" - în abstract poate că are dreptate, poate că nu.
Dar concret Mitchell e legat de acele cercuri politico-economice militare influente care doresc o implicare internaţională puternică a Americii.
Trebuie să fim conştienţi că aceste cercuri vor recurge masiv la propagandă şi dezinformare pentru a-şi atinge scopul. Ăsta e rostul think-tank-urilor gen CEPA, finanţate masiv de firmele de armament (lista donatorilor poate fi consultată pe site-ul CEPA). Doar n-or fi firmele de armament atât de naive încât să finanţeze analize obiective!
Pe plan intern se recurge la propagandă anti-Rusia deoarece sectoare largi ale populaţiei şi ale clasei politice sunt tentate de izolaţionism, unele voci se exprimă pentru reconcilierea cu Rusia. Aşa că a fost lansată gogoaşa cu "amestecul rusesc în alegerile din Occident", cu destabilizarea şi subminarea provocate de Rusia. Gogoşi care nu rezistă la o analiză obiectivă, "la rece" a faptelor.
Pe plan extern propaganda anti-Rusia promovează mitul Rusiei ca putere în ascensiune, revizionistă, gata-gata să se năpustească asupra Flancului estic al NATO. Din nou, tezele propagandei sunt contrazise de fapte. Rusia, ca şi America, e o putere în declin, nu în ascensiune. Iar declinul Rusiei e şi mai accentuat decât al Americii. După 1991 statu-quo-ul s-a modificat masiv în defavoarea Rusiei, subminând securitatea acesteia. NATO şi bazele americane au avansat constant, ajungând până la graniţele Rusiei.
Intervenţiile militare ale Rusiei au avut scopul de a bloca expansiunea americană în ceea ce Rusia priveşte drept sfera sa de securitate (spaţiul CSI), nu de a extinde această sfera. Putin a acceptat intrarea Ţărilor Baltice în NATO deşi i-ar fi fost foarte uşor să le împiedice prin forţă, aşa cum a procedat în Ucraina în 2014. Dacă Rusia nu ar fi intervenit militar în Ucraina, această ţară ar fi intrat în NATO, aşa cum s-a decis în 2008 la summitul de la Bucureşti.
Nu expansiunea îi interesează pe ruşi, ci securitatea.
Rusia nu atacă acele ţări care îşi văd de treabă şi nu cer să intre în NATO (Belarus, Azerbaijan, Kazakhstan), deşi i-ar fi foarte uşor s-o facă. Despre aşa-zisele intenţii agresive ale Rusiei la adresa flancului estic nici n-are rost să mai vorbim.
Dezavantajul politicii promovate de Mitchell@co. e că ea poate servi unor interese americane pe termen scurt, dar subminează poziţia Americii pe termen lung.
Motivul e evident: China, singura putere în ascensiune. Ostilitatea americană la adresa Rusiei împinge Rusia pe orbita Chinei. China câştigă, şi în câţiva ani va fi puterea mondială dominantă. Pentru istoricii viitorului va fi evident care a fost cauza: politica americană anti-Rusia.

Total 1 comments.
2047
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.