Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Resentimente istorice și dinamici geopolitice
2017-09-12
1
România ar trebui să privească evoluțiile din Europa printr-o lupă nouă, a unei lumi în prefaceri profunde, în care vechile certitudini pur și simplu se evaporează.

 

„Un Bruxelles triumfător compară Brexit cu cel de-al Treilea Reich“, titrează un comentariu apărut vinerea trecută în sec­țiunea de opinii din The Telegraph. Au­to­rul citează dintr-un alt co­mentariu, semnat de Giles Merritt, președintele fon­dator al think-tankului Friends of Europe (con­si­derat de către Evans-Prit­chard un fel de Înalt Prelat al ortodoxiei UE), pe web­site-ul organizației. Aser­țiu­nea, fără îndoială șocantă, trebuie văzută în context. Giles Merritt plecând de la observația, în mare parte adevărată, că maniera în care decurg până acum ne­go­cierile legate de Brexit ilustrează enorma forță a Uniunii Europene. „Mulțumită Brexit-ului, valoarea proiectului eu­ro­pean apare în adevărata sa lumină.“ Un element pe care el îl consideră la fel de re­levant, din punctul de vedere al istoriei ve­chiului continent, precum apariția celui de-al Treilea Reich sau Revoluția Rusă.

 

Din perspectiva britanică, mai ales printre adepții Brexit-ului, astfel de enunțuri ilus­trează, din nou nu fără temei, intenția re­lativ larg răspândită la Bruxelles, adesea chiar exprimată deschis, de a face din procesul de desprindere a Marii Britanii de UE un caz școală de „pedeapsă disci­pli­nară“ aplicată unui fost membru rebel. Or, când o astfel de viziune devine do­mi­nantă, interesul și atenția acordate rela­ții­lor viitoare dintre Uniune și o țară de pes­te 60 de milioane de oameni, a doua eco­no­mie din Europa după Germania, un stat-cheie în arhitectura de securitate con­tinentală și globală, capătă un rol peri­feric. Așa că, de o parte și de alta a Ca­na­lului Mânecii, frustrările, resentimentele se amplifică și se acu­ti­zea­ză. În unele cercuri politice și intelectuale, ideea de „a-și lua revanșa“ nu doar față de britanici, ci și față de anglo-saxoni în general a devenit aproape ire­zis­tibilă după Brexit.

 

Entuziasmul lui Merritt privind forța nestăvilită a proiectului european ar tre­bui privit cu precauție. E suficient să amintim o declarație recentă a premierului polonez, care într-un interviu radio a susținut că țara sa ar fi îndreptățită să ceară Germaniei despăgubiri pentru pier­derile suferite în cel de-Al Doilea Răz­boi Mondial. În fapt, este un déjà vu, în timpul crizei datoriilor Greciei am auzit ace­leași tip de declarații și la Atena, care vin pe fondul conflictului acut care există în acest moment între Varșovia și Berlin, direct și via Comisia Europeană. Iar re­la­țiile cu Ungaria sunt la fel de dificile, ca să folosim un eufemism. O lectură a co­men­tariilor care însoțesc articole precum cele referitoare la Brexit sau cel publicat de Financial Times sâmbăta trecută des­pre pretențiile Poloniei față de Germania este extrem de instructivă, dar, în egală măsură, și extrem de deprimantă. Vedem cum ies la suprafață, în valuri, resen­ti­mente istorice pe care le credeam în­gro­pate. Englezii regretă că au contribuit la eliberarea Franței și, în general, a Europei de ocupația nazistă.

 

Iar toate aceste evoluții au consecințe. Si­gur, multe dintre deciziile politice luate la Varșovia sau Budapesta sunt criticabile, dar cel puțin la fel de discutabile sunt și demersurile Bruxellesului de a încerca să impună în Est politici precum legiferarea căsătoriilor gay sau abordările în materie de migrație, fără a ține cont de condițiile și sensibilitățile locale. În plus, preco­ni­za­ta formulă a unei Europe cu două viteze, indiferent de maniera în care va fi ea îm­pa­chetată, alimentează resentimente în Est, riscă să creeze o falie tot mai adâncă între cele două spații de pe continent.

 

Prin această lupă nouă, a unei lumi în prefaceri profunde, în care vechile cer­titu­dini pur și simplu se evaporează, ar trebui să privească și România evoluțiile din Europa, inclusiv din imediata noastră ve­ci­nătate. De exemplu, ceea ce se întâmplă în Balcani, unde Moscova a mers până în­tr-acolo încât să orchestreze o încercare de asasinat a premierului din Muntenegru pentru a împiedica integrarea țării în NATO. Din același motiv ar trebui să pri­vim cu alți ochi, foarte diferiți de cei de acum 7-8 ani, și alte evoluții, precum con­solidarea militară a Rusiei în Marea Neagră sau decuplarea accelerată a Turciei de spa­țiul occidental, inclusiv de NATO. La fel, apropierea tot mai pronunțată a Ungariei de Rusia, fapt care a ajuns să stârnească îngrijorare la sediul NATO privind posibile „scăpări de informații“, sau acaparea de către Moscova a unor cercuri politice și structuri economice importante în Bul­ga­ria schimbă semnificativ peisajul geo­po­litic european, chiar dacă o reașezare a sfe­relor de influență de pe continent nu pare neapărat probabilă. Problema e că pentru marea majoritate a politicienilor și mass-media din România lucrurile par înghețate într-o fotografie euro-atlantică și euro­pea­nă care a devenit între timp una tot mai difuză.

TAGS : ue brexit grecia germania nato europa merritt comisia europeana financial times polonia
Recomandari
Comentarii
Ioan Vlad Nicolau 2017-09-16

S-ar parea ca dintr-un motiv sau altul, nimeni nu poate, sau nimeni nu vrea sa gindeasca, fiindca in corpore, politica europeana secondata indeaproape de mediile de comunicare au ajuns din frica sau prostie, sa gindesca fals, irational, sub masivul atac al puternicului curent propagandistic rus, care ii si ne abureste, de vreo citiva ani cu un potop de interventii mediatice virtuale, urmate imediat de niste cit se poate de reale si materiale actiuni armate, pe care specialistii si comentatorii nostri ca sa nu pronunte cuvintul razboi, de care se feresc sa-l rosteasca, la fel cum se fereste dracul de tamiie, folosesc un neologism inventat pe loc, din necesitatea, cred ei, de a mistifica si ocoli adevarul care i-ar putea supara pe rusi, razboi ne conventional! Nu razboi! Fereasca Dumnezeu! Nu razboi!
Pe de-o parte, ca sa-si ascunda frica si neputintele, iar pe de alta, pentru a nu-l intarita pe agresor, care ameninta ca daca-l supara cineva, el agresorul, ar fi gata sa arunce intreaga lume-n aer si s-o pirpaleasca intr-un definitiv razboi atomic.
Se pare, impotriva oricarei judecati rationale, ca manevra propagandistica ruseasca reuseste, sa ne aiureasca pe toti intr-un asemenea hal, incit nu mai putem nici macar numara pe degete cit fac 1 si cu 1! Sau poate mai bine si exact spus, nu chiar pe toti, ci numai tintit, pe specialistii comentatori de politica!!
Fiindca altfel doamnelor si domnilor, nu s-ar putea explica cum de toti cei interesati de cea ce se-ntimpla-n lume si cit de cit ginditori, ne specialisti fiind, de la vladica la opinca-si dau seama de unde ne vine raul, care-i izvorul lui, (din cale afara de evident) care-i cauza tuturor crizelor ce se desfasoara in momentul de fata in lume, cine-i agresorul, ca de altfel si cine ar avea puterea sa-l stopeze. Numai asa zisii politicieni, specialisti si comentatori nu-si dau seama, aiurindu-se pe ei insisi si la rindul lor incercind sa aiureasca marele public mai putin ginditor sau deloc ginditor, cu marea timpenie inventata, ca avem deaface nu cu razboaie adevarate, deocamdata partiale, declansate de rusi, de Putin personal, ci cu un fel de n-ar mai fi, cu numai un fel de razboaie! Iscate din senin, de catre nu se stie cine!
De fapt razboaiele astea sunt evident absolut conventionale, determinate, incepute si duse de catre armata rusa, dar fara uniforme sau insemne militare, cu morti, raniti distrugeri masive de sate si orase in care se utilizeaza armament greu, artilierie, rachete, avioane si tot tacimul care insoteste un adevarat razboi, dar fiind declarat de catre politicienii nostri ne conventional, nu se stie nici de catre cine-i dus si nici care cu cine, in ce fel si cum. De catre insurgenti dupa unii, revolutionari dupa altii, extremisti arabi dupa multi altii, numai de rusi nu! Asa ca noi democrati fiind si crestini pe deasupra, cu toate ca din punct de vedere militar le suntem superiori, nu putem interveni si nu ne lasa inima sa-i stopam, ca sa punem capat incalcarii flagrante a tuturor tratatelor si conventiilor internationale, razboaielor, declansate fara o declaratie prealabila, a crimelor, jafurilor, violurilor, dizlocarilor masive de populatii si folosirii coloanelor a 5-a foste sovietice, astazi rusesti, care pe vremuri foloseau sovieticilor pentru sabotarea, vecinilor lor, cu incendii iscate din senin, asasinate-n plina strada, violuri si tot cea ce tine de agresivitatea si raul rusesc, iar astazi rusilor, tot d-aia! Iar noi, crestini fiind, nu putem si nici nu trebuie sa dam in ei ci unicul lucru pe care l-am putea face, ar fi si este, sa le intoarcem obrazul pe partea cealalta ca sa ne mai scapere o scatoalca! Dar si curul, pentru a mai primi un sut. Cit timp? Pina cind? Pai.... pina cind o vrea dusmanul, ca d-aia-i dusman ca sa-l iubim si cit om mai avea cururi, ca d-aia suntem crestini!
Asa dar nu grasutul, agresivul si putin mintosul clown, asa zis Presedinte al Coreei de Nord este agresorul, asa cum ar trebui sa stie toata lumea si nu stie, prefacindu-se ca ploua. Nu Coreea de Nord este principala problema a omenirii, ci Rusia si Putineiul ei in principal, specialist in razboaie neconventionale care detine marea bita cu care ameninta si santajeaza Tera. Dar nu numai ea, ci si aliata ei de moment China, animata inca de reflexul comunisto-maoist, care are pretentia la conducerea lumii, tot asa cum o are si Putin!
Nu doamnelor si domnilor! Nu micutul, grasutul si ultra agresivul latrator este principalul factor agitatoristic si pericolul principal pentru noi restul lumii. Nu Coreea de Nord care zice-se, in citiva ani a dezvoltat o tehnologie militara de virf, ci aceia care aveau tehnologia gata pregatita de mai multa vreme, inca din vremea razboiului rece. Aia au transferat-o partial in Coreea de Nord cu materiale si unitati militare specializate in materie cu tot, incalcind in felul asta, pentru a cita oara, toate normele si conventiile internationale, pentru a santaja intreaga omenire!
Cum ar putea altfel sa-si imagineze cineva ca o tara ultra sub dezvoltata, fara industrie, care conventional are un armament invechit si ala inchirat, daruit sau pur si simplu imprumutat de la cei doi mari sustinatori ai sai, Rusia si China, unicii de altfel care-i sunt prieteni si aliati, o tara izolata, care practic n-are industrie si nu poate nici macar sa fabrice papuci de casa oglijioare si placheuri pentru bocancii soldatii lor proprii, este deodata in stare sa prezinte in materie de armament cele mai complicate si sofisticate rachete si focoase atomice? Adica pe de-o parte este una din tarile lumii total subdezvoltata care ca armament conventional are numai gioarse, dar ca armament nuclear este dotata tip top, cu ultimul strigat in materie de tehnologie atomica?
Si totusi toata lumea, presa de stinga inspecial, facind parte din coloana a 5-aruseasca, se uluie si se-ngrozeste de spaiama acestui mic si grasut bufon!
Este adevarat ca armamentul atomic se afla pe teritoriul Nord Coreean, dar nu facut, ci primit! Transferat din marinimia ruseasca. Dar ordinul de declansare a razboiului atomic este la Kremlin. Iar butonul de start este-n mina lui Putin! La Moskova. Nu la Phenian!
Inca nimeni sa nu fi inteles acest atit de evident lucru? Ar fi posibil asa ceva? Asi! Asta sa i-o spuneti lu' Mutu dragi "specialisti"! N-o spuneti, fiindca politicienii Europei n-au avut curajul sa stopeze fenomenul agresiunii, neconventionale rusesti atunci, cind era inca-n fasa. Fenomen banditesc inceput in Caucaz, apoi Crimeea sub forma unui balon de incercare, continuat in Dombas si Siria, acuma Coreea, iar de ieri printr-o masiva manevra militara-n coasta Europei, cu zic ei, numai 12000 de soldati, dar de fapt in jur de o suta de mii de soldati, mii de tancuri, avioane si vase de lupta, desfasurindu-se pe tot frontul de la Nord La Sud, de la Marea Baltica, la Marea Neagra, simulind, deocamdata un atac asupra tarilor Baltice, Ukrainei, Poloniei, de fapt asupra Europei, care ar putea insa sa fie continuat eventual cu un razboi de data asta conventional pe bune, efectiv, concomitent cu un atac atomic in extremul orient efectuat de grasutul maimutoi la ordinul lui Putin si tolerat de China comunista.
Inca de mult satelitii de supraveghere observasera o activitate feroviara neobisnuit de crescuta la granita Ruso-Nord Coreeana, cu treceri si schimburi de conteinere, personal si materiale. Inca de mult serviciile de spionaj americane stiau ca se transfera de pe teritoriul Rusesc inspre cel Nord Coreean, nu numai conserve de peste, votca si pilaf, ci utilaje grele, armament nuclear, rachete dezansamblate! Pe unde? Prin granita comuna pe care cele doua tari o au. E adevarat ca e numai o ciosvirta de granita, de 27 de km, dar pe aici se poate transporta oricind, orice, dacaaaa.... chinejii se fac ca ploua! Si chinejii chiar se fac. Pentru moment. Nu credeti? Uitati-va pe harta si o sa vedeti ca aceasta scurta granita exista! Uitati-va la cea ce se-ntimpla-n jurul dumneavoastra cu atentie si o sa-mi dati dreptate! Aruncati-va o privire catre rasarit si o sa simtiti cea ce ne asteapta, daca blinzii, umanistii, crestinii nostri politicieni nu se trezesc infine!
Si inca ceva foarte esential! Imaginati-va ce ar fi fost si ce s-ar fi intimplat daca-n lumea noastra n-ar fi fost si n-ar fi America. Va rog eu, ginditi-va. Renteaza!

Total 1 comments.
2282
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.