Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



„Aerul“ pe care îl respirăm
2017-08-15
3
E, fireşte, binevenită crescînda exigenţă planetară faţă de sănătatea mediului în care trăim. Trebuie să ştim ce aer respirăm, ce apă bem, ce produse „naturale“ mîncăm, ce resurse globale punem în pericol, cum putem fi influenţaţi de ambianţa vieţii noastre zilnice şi cum putem influenţa, la rîndul nostru, această ambianţă.

 

Pe scurt, orice preocupare legată de ecologie e salutară, chiar dacă, uneori, prin derapajele retorice ale unor „militanţi“, asistăm şi la discutabile ideologizări lucrative...

 

Ceea ce pierdem, însă, din vedere, este că ”atmosfera” sub impactul căreia ne petrecem viaţa nu include numai ”datul” natural (afectat, din păcate, de multiplele noastre neglijenţe consumiste), ci şi ”suprastructura” pe care o producem noi înşine prin limbaj, moravuri, comportament public, reguli (sau nereguli) sociale. Nu respirăm doar aerul oferit de văzduhul circumterestru, ci şi ”aerul” cetăţii, al comunităţii în care trăim. ”Aerul” acesta ne este livrat nu de atmosfera fizică a planetei, ci de politicieni, de ziarişti, de profesori, de artişti, de vecini, de comentatori volubili prezenţi ubicuu, cu alte cuvinte, de concetăţenii noştri, de ”lumea” noastră. Nu părem prea îngrijoraţi de ”poluarea” acestei zone, de aspectul toxic al scenei noastre publice, de modul grosolan, vicios, în care mulţi dintre ”actorii” spectacolului cotidian pun în pericol, fie că îşi dau sau nu seama, metabolismul nostru intelectual şi sufletesc.

 

Într-un regim totalitar, nu respiri doar oxigenul la îndemînă. Respiri minciună, suspiciune, frică. Aşa ni s-a întîmplat tuturor, în România, între 1948 şi 1989. Cu rezultate încă perceptibile în felul nostru de a fi. Acum, ”răul” e ambalat mai comestibil, mai ”inocent”. Sursa lui este, ca şi în Raiul protopărinţilor, o potenţială virtute: libertatea. Suntem, în sfîrşit, liberi, să spunem ce vrem, aşa cum vrem, despre orice şi despre oricine. S-a dat drumul la ”opinie”, la caft generalizat şi impenitent, la dreptul de a suspenda orice tip de ”cenzură”. O probă palapabilă sunt ziarele şi televiziunile. În ce mă priveşte, contemplu cu sinceră compasiune efortul fatal al multor gazetari de a obţine, cu orice preţ, un rating necesar publicaţiei şi patronului. Trebuie să fie istovitor şi schimonositor psihologic să cauţi mereu scandalul, tîlhăria, crima, ”senzaţionalul” oricît de trivial, catastrofa iminentă, lacrima de telenovelă şi băşcălia de birt. Recunosc că ”piaţa” e foarte ofertantă. Ecologic vorbind, ne mişcăm într-un mediu sufocant, plin de impurităţi de tot soiul... Chiar şi publicaţii mai pretenţioase cad sub ispita de a practica, de pildă, ”necrofilia”. Săptămîni de-a rîndul se adulmecă agonia şi moartea cîte unei ”vedete” nenorocite. Ce-o durea, ce zicea, cît suferea, cum arăta, cum se purta soţul (sau soţia), ce-a spus şi ce-a făcut văduvul (sau văduva), cum se ceartă între ei ”cei apropiaţi”, cum a fost înmormîntarea etc. Aflu mereu lucruri pe care nu vreau să le aflu. Că soţia unui cunoscut actor a căzut în cap pe scări (regret sincer, dar cred că nici dînsa nu-şi doreşte acest tip de ”notorietate”), că a murit sora cutărei cîntăreţe, că văduvul sfîşiat de durere al altei cîntăreţe şi-a refăcut cam repede viaţa. Indiscreţia mitocănească, gustul pentru ”breaking news” de mahala, bîrfa de uliţă au fost adoptate ca ”meserie” de toată lumea. Se practică şi şmecheria ”profesională”. Pui poza unui artist cunoscut şi scrii sub ea ”A murit!” Candid, te repezi să vezi despre ce e vorba. Afli că i-a murit pisica.

 

Pe urmă, deriva limbajului. Un ”star” de televiziune se simte ”ca acasă” în studioul emisiunii sale şi, dacă se enervează, (ceea ce i se întîmplă foarte des) se adresează public preopinenţilor ca într-o îmbrînceală din spatele blocului: ”boule!”, ”dobitocule!”, ”eşti cretinoid!”. Nu contează dacă, într-un caz sau altul, bătăuşul cu pricina poate avea dreptate. Contează că se simte îndreptăţit să defileze dinaintea tuturor, după pofta inimii, în izmene. Un ”analist” indispensabil, cvasi inexistent altfel decît printr-o  repetitivă proastă dispoziţie, taxează scurt spusa unui ”duşman”: ”minte ca un porc!” A devenit cool sa i te adresezi, în presă, preşedintelui ţării cu apelativul ”Nea`Klaus!”, sau să bombăni un coleg de blog numindu-l ”tîmpit cu diplomă”. Altul îi invită, suveran, pe eventualii săi critici, ”să-l pupe în c...”. A face ”polemică” a devenit scuza ”estetică” pentru a dezlănţui necuviinţa, brutalitatea, tupeul cras.

 

Cititi in continuare pe adevarul.ro

TAGS : bune maniere decenta breaking news presa kelemen hunor stiri andrei plesu
Recomandari
Comentarii
alex 2017-08-16
Dle,Andrei Plesu,sunt un admirator al dumneavoastra,as zice multilateral.Relativ la ce,cum,cat respiram va exprimati in termeni excesiv de politicsi.Pentru ca respiram zilnic toxine,emise de insusi guvernul care conduce tara.Iata,un urias al constitutionalitatii,dl.Tudorel Tudor,mult prea galonat,in calitatea de ministru al JUSTITIEI isi aduce cu nici un scrupul odrazla in ... aerul guvernamental(?!)Ist timp nu uita sa faca politica lui Dragnea,un delicvent de drept comun pe care eu il raspir nu in Camera deputatilor,ci din atmosfera impurificata de acesta in o patruzecime din teritoriul national-Teleorma,incercand mazilirea incomodului procuror genera Augustin Lazar. Iata o alta fiola cu dioxid de carbon,oferita tot de guvernul glumetului Tudose.:Dl Stelian Coldea,nu de mult esuat in spatiul public cu curiculum funbtional lacunar,deficitar,incompatibil revine,proptit de o colega,si ea suspusa,in functie de CONFERENTIAR la Academia SRI,ca pensionar ,dar salariat!SE mai poate respira OZON in Romania?
Liviu din Timisoara 2017-08-16
Tocmai am trecut pentru cateva ore prin Busteni, mai exact am vazut Valea Cerbului. Extraordinar loc. Acolo se poate vedea esenta gandirii romanesti, in momentul de fatza. Acolo ne intalnim cu mentalitatea actuala. Acolo ai nevoie ( nu lipsesc televizoarele portabile ) de emisiuni de genul celor mentionate. Mediocritatea a devenit o stare ingrijoratoare. Faptul ca atat de putin este folosit creierul pentru una dintre principalele sale insusiri , pentru gandire si acumulare de cunostine, devine periculos. Pentru ca de la o mediocritate caldutza, imposibil de sanctionat, nu sunt decat cativa pasi spre degradare civica sau chiar momente cu implicatii penale. Si atentie mare : daca in locurile locuite de unguri, poti vedea efortul bunului gust, incercarii unui trai civilizat, al manifestarilor de acelasi gen ( am vazut un grup ce canta ungureste in Piata Mare din Brasov ) , in zonele locuite de romani vezi ceea ce am vazut eu in Valea Cerbului, din Busteni. Extrem de riscant, pe termen mediu si lung.
Anibal Fresenius-Piscopesco 2017-08-16
Domne Plesule, hotarat lucru, l-ai depasit pe musiu Sorin Ionita.
Matale esti noul specialiste universale de la GDS.
Total 3 comments.
10352
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.