Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Salvatorul Macron râde cu un ochi și plânge cu celălalt
2017-06-20
5
Absenteismul record (57%) la alegerile legislative franceze anunță un braț de fier între legitimitatea urnelor și cea a străzii.

 

Al doilea tur al alegerilor pentru Adunarea Na­țională a limitat proporțiile unei victorii totuși impresionante a majorității prezidențiale. Aceas­ta, formată din La République En Mar­che (LREM), partid fondat anul trecut de Emmanuel Ma­cron, și din MoDem-ul ve­chiu­lui centrist Bayrou a obținut 350 de locuri dintr-un total de 577. În plus, LREM, cu 308 deputați, nu are nevoie de aliatul său pentru a controla Adunarea Națională (ma­jo­ri­tatea absolută e de 289 de lo­curi). Macron încheie astfel victorios toate cele patru eta­pe electorale pe care Franța le parcurge o da­tă la cinci ani. În acest an a fost vorba despre pre­zidențialele din 23 aprilie și 7 mai și de par­lamentarele (camera decizională) din 11 și 18 iunie. Patru victorii indiscutabile, patru vic­to­rii în numele schimbării politice și reformelor economice, patru victorii care obligă.

 

Bulversând sistemul partizan, bulversând mul­te dintre codurile vieții politice franceze, Ma­cron și macronismul au ridicat ștacheta aș­tep­tărilor foarte sus, cu siguranță prea sus. Dar poate că de asta era nevoie, oricum suportul fă­ră perdea al majorității mass-media fran­ce­ze sigur asta a considerat, pentru a evita ca schimbarea să aibă culoarea extremismului.

 

Eșecul politic și personal al președintelui Hollande a accentuat dorința de schimbare a unei clare majorități a electoratului francez. O schimbare reprezentată pâ­nă la începutul acestui an fie de un candidat al centrului-dreapta, fie de președinta Fron­tului Național. Atunci când Fillon a scăzut sem­ni­ficativ în sondaje după acu­za­țiile ce i s-au adus referitoare la angajarea unor membri ai fa­miliei sale ca asistenți par­lamentari, părea că șansele Marinei Le Pen cresc. În pa­ra­lel, prăbușirea iminentă a Partidului Socialist a făcut ca cvasi-comunistul Mélenchon să ac­ce­lereze într-o cursă care îl putea duce spre al doilea tur al prezidențialelor. Deși pe par­cur­sul campaniei prezidențiale victoria lui Ma­cron începea să se deseneze ca cel mai pro­ba­bil scenariu, totuși, cu câteva zile înainte de primul tur, nimeni nu putea exclude un al doi­lea tur al extremelor Le Pen-Mélenchon.

 

Fenomentul Macron poate fi, așadar, înțeles ple­când de la premisa unei interesante com­bi­nații la nivelul electoratului între, pe de o par­te, o profundă nevoie de înnoire și, pe de altă parte, un reflex legitimist, antiextremist. Foar­te tânărul Macron a știut să încarneze aceste do­uă dimensiuni și a câștigat astfel primul tur al prezidențialelor cu 24%. Având-o drept ad­ver­sară pe Marine Le Pen, asta însemna chiar vic­toria la prezidențiale, dar cea la par­la­men­ta­re nu era garantată. Primii pași făcuți ca șef al statului și alegerea unui guvern echi­li­brat, dar cu o dimensiune ideologică ce în­cli­na sur­prinzător spre centru-dreapta, i-au per­mis ac­tualului președinte să-și confirme la ale­gerile legislative victoria de la prezi­den­țiale.

 

Absenteismul istoric (51% pe 11 iunie, 57% pe 18 iunie) și faptul că „tsunamiul“ de la pri­mul tur nu s-a confirmat, proiecțiile insti­tu­telor de sondaj anunțau peste 400 de de­pu­tați LREM-MoDem, sunt o utilă aducere cu picioarele pe pământ a partidului prezidențial. Chiar dacă performanța politică a lui Macron e una istorică, proporțiile majorității sale nu sunt istorice, majoritatea de centru-dreapta din 1993 avea 484 de deputați, iar în 2002 UMP-ul președintelui Chirac câștiga singur 365 de circumscripții. Mai trebuie spus că MoDem, cu 42 de aleși, va fi un aliat incomod pentru LREM, ceea ce s-a văzut chiar zilele tre­cute, când Bayrou, devenit ministrul Jus­ti­ției, și-a revendicat zgomotos „libertatea“ fa­ță de linia fixată de șeful guvernului.

 

După 18 iunie Macron e regele care râde cu un ochi și plânge cu celălalt. De ce râde? Pen­tru că înaintea oricărei decizii majore el reu­șeș­te să intre, prin performanța sa electorală, nu numai în istoria politicii franceze, ci în ge­neral a democrațiilor. Nouă ne amintește în­grijorător de Obama câștigând Premiul Nobel înainte de a fi făcut ceva. Mai râde și pentru că are mâinile libere să guverneze singur. Va negocia, dar nu va putea fi șantajat de niciun partener politic. Majoritate absolută, res­po­n­sabilitate absolută, titra Le Figaro după ale­geri. Iar Macron asumă.

 

Monarhul ales râde pentru că în fața par­te­ne­rilor europeni se va prezenta în poziție de for­ță. Niciunul la nivel intern, cu excepția anec­dotică a lui Viktor Orbán, nu se bizuie pe o asemenea majoritate și nu are o asemenea autoritate de a impune decizii la nivel gu­ver­na­mental și legislativ. Astfel, Macron poate con­vinge Germania și investitorii inter­na­țio­nali că Franța se poate reforma rapid. Are la dispoziție un semestru pentru asta. Chiar re­zul­tatul alegerilor din Germania va fi probabil influențat de rapiditatea cu care Macron se va mișca.

 

Dar Macron poate plânge cu celălalt ochi pri­vind către soclul majorității sale (primele tu­ruri): 24% la prezidențiale, 32% la par­la­men­tare, combinate cu absenteismul-record amin­­tit mai înainte. Există riscul ca acestea să li­miteze marja de manevră prezidențială și mai ales să devină argumente ale unei opoziții a străzii. Opoziția parlamentară e dominată de LR-UDI (130 locuri), dar adevăratul clivaj va fi cu antireformiștii din PS-ul radicalizat (30 lo­curi, minus 254 față de 2012!), dar mai ales ai mișcării lui Mélenchon (17 locuri, aliați cu 10 comuniști) și ai Marinei Le Pen, care ajun­ge prima dată în parlament, FN ajungând la 8 deputați. Opoziția de stânga și FN vor face o opoziție radicală, dar adevăratul test pe care îl mai are de trecut Macron este acela al im­ple­mentării reformelor promise și înfruntarea inevitabilei opoziții a străzii.

TAGS : franta marine le pen lrem frontul national partidul socialist mélenchon fillon hollande le figaro opozitie
Recomandari
Comentarii
bogdan 2017-06-25
Ca sa intelegeti ideea pe care o au francezii (si englezii si altii) azi despre romani este suficient sa cautati un film serial care se cheama Riviera : actiunea are loc in Nice si Monaco, printre o familie de bogatati internationali, adica unde exista faimosul Hotel Negresco facut de un chelner roman, cu care se mandresc nostalgicii de la noi cand evoca istoria, numai ca in film personajul cu Numele Negrescu este pestele si traficantul de fiinte umane al orasului, liderul local al crimei organizate in mana cu mafia rusa....Cred ca asta spune totul, fara comentarii!
nicodim 2017-06-23
cum era chestia aia a lui Crristian Preda spusa asa pe nas sa iasa accentul francez: "sa ne aproprriem de nucleul dur al UE', "sa ne apropriem de nucleul dur al UE", "sa ne aproprriem de nucleul dur al UE" ...apropiati-va pana veti da cu capul de nucleul asta de nu veti sti incontro sa o luati..caci le ce citesc in Le Figaro sa pare ca acolo ati ajuns..E curioasa incercarea asta de apropiere de nucleul dur, mai ales ca respinge Romania si Estul tot timpul, nucleul..
lucid 2017-06-21
Deja criza de guvern. Bayrou moralizatorul vietii politice - out.
Amerlocu 2017-06-20
Problema e alta. Macron a fost ministrul incompetent al economiei în ultimii 2 ani ai lui Hollande. Nu a avut nici o idee mareață de scoatere a economiei franceze din vrie. Nu s-a pus problema ca socialiștii, ce dominau adunarea națională, să respingă vreo măsură capitalistă salvatoare a lui Macron, pentru simplul motiv că acesta nu a avut nimic de propus. Iar principala problemă a Franței e economia stagnantă și falită.

Acum e președinte. Are o majoritate fără precedent în parlament. OK, În câteva săptămâni oamenii vor astepta să vadă ceva pozitiv în mod semnificativ. Now what?! spre comparație Trump a dus în 5 luni somajul la cel mai scăzut nivel din ultimii 16 ani și nivelul investițiilor directe în economie la cel ma ridicat nivel din ultimii 12 ani. Bursa s-a capitalizat cu peste $3000 de miliarde. Ce scuze va mai avea Macron pentru nimicul pe care-l va produce?! Poporul așteapă un miracol economic fără ca statul social să fie știrbit. Știm cu toții că asta nu se poate, dar astea sunt alteptările oamenilor...

Majoritatea parlamentară zdrobitoare e de fapt o capcană mortală. Pe e o parte crează impresia că totul e posibil, pe de altă parte ea e formată din dezertori socialiști (În frunte Cu Manuel Valls) și diverși „militanți” din ăștia sociali care au luptat toată viața pentru cauze pierdute și n-au câștigat niciodată vreo centimă din muncă. Pesupunând că Macron va încerca în final să introducă relaxari fiscale, eliminarea unor reglementări absurde și măsuri necesare de austeritate și raționalizare a pomeilor, asea vor cădea în parlamentul pe care-l „controlează”. Spre sârșitul mandatului său va fi chiar mai impopular ca Hollande, deschizâdu-i lui Le Pen ușa larg spre președinție...
lucid 2017-06-20
Analiza corecta. A fost de-a dreptul scarboasa inregimentarea pro-macronista a massmediei din Hexagon, ceea ce arata incaodata cine o controleaza. Melenchon vorbeste deja de un genocid social - modificarile din codul muncii etc - impotriva carora va lupta fara discutie. Daca te uiti pe scorurile FN vezi ca si candidatii care au piedut in turul doi au obtinut in jur de 40% din voturi ceea ce arata ca scorul de 8 parlamentari ai FN nu are nimic in comun cu realitatea de la urne. Opozitia va fi a strazii. Macron e doar o marioneta departe nu numai de anvergura unui De Gaulle sau Mitterand dar chiar si de cea a lui Jacques Chirac.
Total 5 comments.
1718
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.