Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Senatul îl forțează pe Trump să recunoască interferența rusă
2017-06-20
3
Atacul asupra democrației americane desfășurat în timpul ciclului electoral de anul trecut este o realitate incontestabilă pentru senatorii americani. Mai mult, vedem chiar un consens bipartizan.

 

Audierea fostului director FBI, James Comey, de acum două săptămâni, încă rezonează puternic pe colina Capitoliului. Nici măcar audierea procurorului general Jeff Sessions nu a reușit să zdruncine convingerea că „rușii au intervenit în alegerile din 2016. Au făcut-o premeditat, folosind mijloace tehnice copleșitoare. A fost o campanie de măsuri active coordonată de la cel mai înalt nivel al guvernului“, după cum spunea Comey. Este o evaluare coroborată și asumată de întreaga comunitate de informații americană (NSA, FBI, CIA), nu cruciada unui singur serviciu. „Acest lucru s-a întâmplat. Este cât se poate de nefals“, a fost mesajul lui Comey. Administrația, oricât de incomod ar fi pentru președinte, nu poate să ignore la nesfârșit diagnosticul. În cele din urmă, nu rezultatul alegerilor este contestat aici. Miza dezbaterii este cu totul alta - aceea a securizării unui proces democratic devenit tot mai vulnerabil la interferența externă. „Vorbim despre un guvern străin care prin mijloace tehnice de intruziune și alte metode a încercat să influențeze tiparele noastre de gândire, modul în care votăm și acționăm. Iar asta este o mare problemă, pe care trebuie să o recunoaștem. Nu este despre republicani sau democrați. Ținta lor este America. Ei cred că marele nostru experiment este o amenințare pentru ei. Și vor încerca să îl păteze și să îl denigreze cât mai mult cu putință“, spune Comey.

 

Or, de săptămâna trecută, concluzia fostului director al FBI nu mai este doar a lui, a comunității de informații, ci a fost însușită de întreg Senatul american. Printr-un vot covârșitor de 97 la 2 (inițial actul normativ era gândit împotriva Iranului), senatorii americani au reafirmat susținerea pentru tot pachetul de sancțiuni creionat în timpul lui Obama cu scopul de a pedepsi agresiunea rusă asupra Ucrainei. Prin codificarea legislativă, Senatul optează pentru o măsură preventivă în cazul în care Trump ar dori ridicarea unilaterală a sancțiunilor impuse Moscovei în speța ucraineană. Sunt prevăzute o serie de condiționalități care vor îngreuna demersul de relaxare a sancțiunilor. Mai mult însă, Senatul îi cere președintelui să activeze sancțiuni suplimentare împotriva Moscovei tocmai pentru interferența în alegerile de anul trecut. Sunt țintite ramuri gravitaționale ale economiei ruse - sectorul petrolier, tranzacțiile cu intermediarii care reprezintă interesele structurilor militarizate ale Federației Ruse (servicii secrete sau armată). Totodată, sunt sancționați actorii care investesc cel puțin 10 milioane de dolari în privatizarea sectorului de stat de pe urma cărora beneficiază oficiali ai guvernului rus sau apropiații lor. Sunt blocate activele sau le sunt revocate vizele persoanelor care în numele Guvernului Federației Ruse atacă securitatea cibernetică a oricărei persoane sau guvern democratic. Iar orice eventuală exceptare de la noul pachet de sancțiuni decisă de administrația Trump trebuie să demonstreze că este în interesul național al Statelor Unite sau să arate explicit o schimbare de fond a comportamentului Moscovei, fie prin diminuarea intereferenței în afacerile interne americane sau prin respectarea acordului de la Minsk (în cazul măsurilor destinate să pedepsească agresiunea din Ucraina). În general noile sancțiuni simbolizează nevoia de a-i transmite lui Putin un mesaj limpede, acela că nu vom tolera atacurile asupra democrației noastre. Nu există o amenințare mai mare împotriva libertăților noastre ca atacurile asupra capacității noastre de a alege, liberi de orice interferență externă”, remarca senatorul John McCain în pledoaria sa de susținere a legislației punitive.

 

Iar pentru a răspunde eforturilor subversive ale Rusiei de fragmentare a solidarității europene (mai ales prin finantarea de partide politice și grupări care promovează discursul xenofob și iliberal), noua legislație a decis alocarea a 250 de milioane de dolari pentru protejarea statelor vulnerabile la atacuri cibernetice și la războiul informațional; fondurile vor fi folosite si pentru a susține lupta împotriva corupției, consolidarea statului de drept, precum și întărirea capacității societătii civile, a presei și a organizațiilor non-guvernamentale de a lupta împotriva propagandei ruse.

 

Dar oare va accepta Trump coordonatele trasate de Senat sau va forța îndulcirea și diluarea lor în Camera Reprezentanților? Va fi un veritabil moment al adevărului.

 

Poate și mai important este amendamentul depus de senatorul Lindsey Graham în corpul aceluiași proiect de lege, menit să transmită un semnal suplimentar și lipsit de ambiguitate Moscovei. Amendamentul reafirmă tradiționalul raison d’être al NATO, principiul apărării colective înscris în Tratatul Atlanticului de Nord, conform căruia un atac împotriva unui stat membru este un atac impotriva tuturor. Se recunoaște rolul jucat de această clauză în cele aproape 7 decenii de existență, stabilitatea pe care a hrănit-o sub umbrela sa, dar și utilitatea ei operațională imediată în lumea de astăzi: „continuă să ofere o descurajare crucială în fața potențialelor națiuni ostile și organizații teroriste“. Amendamentul lui Graham afirmă că SUA rămân pe deplin dedicate Alianței și obligațiilor consacrate în Articolul 5. Nu este deloc un accident faptul că Senatul american simte nevoia să proiecteze un astfel de mesaj într-un moment de incertitudine internațională față de credibilitatea angajamentelor de apărare colectivă sub Administrația Trump. Este sugestiv și faptul că demersul are loc după campania de “damage control” desfășurată alături de președintele Iohannis în curtea Casei Albe. Omisiunea prezidențială de la Bruxelles, chiar pe fondul memorialului articolului 5, nu a trecut neobservată. S-a resimțit profund în Vechea Europa sau în Extremul Orient. Demersul lui Graham (votat in unanimitate cu 100 la 0) vine în întâmpinarea eforturilor zonei euroatlantiste de a-l convinge pe Trump să-și asume dincolo de conferința de presă, coordonatele NATO.

 

Un lucru este cert. Majoritățile bipartizane coagulate în jurul celor două chestiuni (interferența rusă și articolul 5) anunță o masă critică, un corset imposibil de ignorat.

TAGS : vladimir putin rusia sua john mccain articolul 5 nato minsk statele unite barack obama moscova james comey fbi donald trump federatia rusa camera reprezentantilor lindsey graham
Recomandari
Comentarii
abun 2017-06-22
Dl. Manea inca nu a inteles ca de fapt Rusia, ca si URSS, are interes sa sprijine guvernele liberale, antireligioase, care promoveaza internationalismul, homosexualismul, ecologismul terorist, feminismul extrem, drepturile criminalilor si alte miscari centrifuge ce relativizeaza notiunile de bun ori rau, si care duc la dezintegrarea societatilor din interior.

Putin se teme de societatile nationaliste, care tina la teritoriul lor, care are incredere in Biserica si se conduce dupa valori civice bine inradacinate, caci acestea sunt mai greu de manipulat si opun o rezistenta militara mai indarjita.

Tocmai de aceea Biserica Ortodoxa Rusa joaca un rol mult mai mare acum, ca si in perioada Marelui Razboi Patriotic impotriva Germaniei. Pana si Stalin a inteles ca nu putea castiga razboiul fara Biserica. Spre deosebire de Hitler, care a fost agnostic toata viata.

Si cu toate astea, pe centura soldatilor germani era scris "Gott mit uns!", adica "Dumnezeu este cu noi!". Ceea ce este cu totul strain liberalismului 'modern" occidental.
profesoru 2017-06-20
Pentru a ascunde eşecul proiectului de integrare a Ucrainei în NATO (proiect care a provocat intervenţia militară a Rusiei) şi pentru a evita asumarea responsabilităţilor, oficiali şi instituţii din Occident au lansat diversiunea “Rusia agresivă – un pericol pentru ţările UE/NATO".

Un timp a funcţionat gogoaşa că Rusia e gata-gata să invadeze Ţările Baltice, ba chiar şi Polonia şi România (deşi Putin n-a atacat Ţările Baltice înainte de 2004, atunci când NU erau în NATO!). Cât de convinşi au fost occidentalii de posibilitatea unei invazii ruseşti în Ţările Baltice se vede din faptul că a fost nevoie de TREI ANI ca trupele occidentale să vină să le “apere”!
Între timp povestea s-a fâsâit, n-o mai cred nici copiii. Aşa că se încearcă diversiuni proaspete, mai greu de demontat, cum sunt “legăturile (echipei) lui Trump cu Rusia” sau “amestecul rusesc în alegerile din Occident”.
E un amestec de Fake News cu lucruri reale dar minore cărora li se amplifică semnificaţia, totul legat în aşa fel încât să se întreţină ideea cu “agresivitatea Rusiei la adresa Occidentului”.

Scopul iniţial (evitarea asumării responsabilităţilor pentru proiectul de integrare a Ucrainei în NATO – summitul de la Bucureşti) a fost atins. Acum se pare că se urmăreşte asigurarea coeziunii blocului occidental (UE şi NATO), subminat de disensiuni, prin revenirea la climatul din timpul Războiului Rece, la mentalitatea de cetate asediată: agitarea spectrului “ameninţării externe” (Rusia) şi interne (partidele conservatoare/populiste/eurosceptice denunţate frecvent drept “coloana a cincea” a Rusiei).

Putin e distribuit în rolul purcelului Snowball din “Ferma Animalelor” a lui Orwell – conducerea fermei punea eşecurile pe seama “comploturilor” lui Snowball şi îl folosea pe post de sperietoare pentru a obţine adeziunea animalelor.

Ce-i mână în luptă pe propagandiştii noştri? E simplu: "noua legislație a decis alocarea a 250 de milioane de dolari ... și pentru întărirea capacității societătii civile, a presei și a organizațiilor non-guvernamentale de a lupta împotriva propagandei ruse." - s-au înfiinţat structuri care se ocupă cu propaganda anti-Rusia sub pretextul că luptă de fapt împotriva propagandei ruseşti, ex. LARICS-ul de la noi.
Bravii noştri "analişti" sunt în pole position pentru a scrie "studii" şi articole plătite generos din aceste milioane de dolari, se vor înfrupta din banii respectivi la simpozioane unde vor denunţa ritualic "agresivitatea rusească la adresa Occidentului".
"Cota" fiecăruia depinde de capacitatea de a întreţine, promova şi îmbogăţi mitul "agresivităţii ruseşti la adresa Occidentului", de a inventa noi acuzaţii la adresa Rusiei.
Distracţia e în toi. Enjoy!

În mai a apărut un apel în care "numeroşi experţi europeni în domeniul securităţii" se plâng că"pe baza deciziei Serviciului de Acţiune Externă condus de doamna Mogherini, Uniunea Europeană nu cheltuie aproape nimic pentru a acţiona împotriva uneia dintre cele mai mari provocări din lumea contemporană - o campanie de dezinformare ostilă care subminează cu succes societăţile noastre democratice (...)".
Adică vor şi ei un os (mai consistent) de ros. Sper că UE o să le dea peste nas.


Ioan Vlad Nicolau 2017-06-25
Domnule profesor! In comentariile dumneavoastra de mai înaintea recentului, îmi parea-ti mai rational. Astazi insa, cind in mod expres incercati sa minimalizati pericolul permanent al agresiunii ruseşti ce planeaza asupra Europei, permanenta stare de agresiune militara si propagandistica la care se deda Rusia sub conducerea Kgb-istului Putin îmi reamintesc faptul că din pacate-n ziua de astazi trăim un moment ciudat, în care parerile şi optiunile se schimbă de la o zi la cealaltă, iar opiniile suferă de întoarceri ca la Ploieşti de 180 de grade că te lasă.... crăcănat de uimire! M-aţi lasat cracanat! Poate c-o dregeţi, ca ar fi pacat sa mor asa! Va rog eu foarte frumos!
Total 3 comments.
1801
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.