Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Zbig: ultimele reflecții
2017-06-06
1
Zbigniew „Zbig“ Brze­ziń­ski este produsul unui anu­mit tip de memorie istorică, al unei sen­si­bi­li­tăți marcate de tota­li­ta­rismele secolului trecut. A predat la cele mai pres­tigioase universități americane (Harvard, Co­lumbia, Johns Hopkins) și a urcat până la cele mai înalte trepte ale ie­rarhiei publice din SUA,

consilier pe probleme de securitate națională al președintelui. În pan­te­o­nul strategilor Războiului Rece, rămâne drept ar­hi­tectul politicii Admi­nis­trației Carter de peaceful engagement, cea care a vizat exploatarea cli­va­je­lor societale din inte­rio­rul Pactului de la Var­șo­via și din URSS: „În cele din urmă, am prăbușit Uniunea Sovietică din interior. Am lăsat Radio Europa Liberă să creas­că și am ajutat națio­na­lis­mele nonruse să slă­beasca puterea sovie­tică“.

 

Consolidarea Vestului este tema centrală în jurul căreia este cons­truită ultima sa carte, publicată în 2012: Vi­ziunea Strategică. Ame­rica și criza puterii glo­ba­le. El avertizează că un eșec în acest demers – practic, un Occident ca­re se fragmentează, se contractă geopolitic, ca­re intră în recesiune spi­rituală – ar putea „re­deștepta vechile resen­ti­mentele istorice euro­pene. (...) Impulsionată de dezbinarea occi­den­ta­lă, Rusia va căuta ab­sorbția rapidă a Ucrai­nei. Cu o Europă pasivă, statele interesate de oportunități comerciale vor căuta o acomodare cu Rusia. Se poate ima­gina scenariul unei re­lații speciale între Ger­ma­nia și Rusia. Anglia va deveni tot mai aproa­pe de SUA, într-o reacție negativă la o uniune ca­re se prăbușește și este tot mai controversată politic“. Iar Estul își va căuta propriile garanții de securitate dincolo de Atlantic. Pe termen lung, o Europă frag­men­tată înseamnă reîn­toar­ce­rea unui ecosistem de sumă zero, cum am mai văzut pe continent îna­intea celor două răz­boa­ie mondiale, în care sta­tele „se află în căutare de protectori și în com­petiție unele cu altele în aranjamente separate“.

 

În ceea ce privește noua ad­ministrație de la Wa­shington, Brzeziński a spe­rat permanent că președintele Trump va găsi înțelepciunea de „a pu­ne capăt pers­pec­ti­ve­lor excentrice asupra lu­mii articulate pe baza ima­ginației de mo­ment“. Iar pe măsura dez­văluirii primelor ini­țiative, a mesajelor trans­mise, întrebări fun­da­men­tale păreau să îl macine pe fostul con­si­lier prezidențial: „Trump este cu certitudine un tactician ingenios, dar este el un strateg? Tim­pul ne va spune, dar oa­re cu ce preț?“. În mod particular, o întrebare din 9 februarie - „are acum America o politică externă?“ - rezuma în­grijorarea lui față de lipsa de direcție, a obi­ec­tivelor tangibile, a de­con­strucției fără a pune ce­va semnificativ în loc. În plus, nu impărtășea ob­sesia noului președinte de a-și concentra prio­ri­tățile pe Statul Islamic: „sigur, ISIS este o ame­nințare. Dar nu este pro­blema centrală a uma­nității. Nu este o pro­ble­mă majoră pentru o pu­tere cu potențialul Ame­ricii, cu ambițiile sale is­torice, pentru o putere pe care se bazează o mare parte din lume“.

 

La sfârșitul anului tre­cut, pe scena primului forum dedicat Premiului Nobel pentru Pace or­ga­ni­zat la Oslo, alături de Kissinger, Brzeziński aver­tiza asupra ne­ce­sității de a transmite Kremlinului un mesaj lipsit de ambiguitate că SUA sunt gata să apere militar Flancul Estic, „în ciuda și tocmai din cau­za îndoielilor/in­cert­i­tu­dinilor internaționale privind determinarea și voința Americii de a ac­ționa la nevoie chiar de una singură“. Vedea în Putin un jucător gata să speculeze orice fel de oportunități. În acelaşi spirit, la o întrebare ri­di­cată de săptămânalul Der Spiegel dacă NATO ar trebui să meargă la război în cazul în care Rusia ar ataca statele baltice, Brzeziński a răspuns fără am­bi­gui­tate: „Desigur. Este ra­țiunea NATO. Altfel ar fi ca și cum am atârna pe ușa casei următorul mesaj: suntem plecați, ușile nu sunt încuiate“. Un mesaj similar trans­mite Trump prin neasu­ma­rea explicită a Ar­ti­colului 5 al NATO.

TAGS : Ger­ma­nia Rusia Anglia Europa SUA Zbigniew Brze­ziń­ski Zbig
Recomandari
Comentarii
profesoru 2017-06-07
"Impulsionată de dezbinarea occi­den­ta­lă, Rusia va căuta ab­sorbția rapidă a Ucrai­nei." - asta era valabil în 2012, când a apărut cartea lui Brze­zinski. Rusia vedea Ucraina drept un membru esenţial al Uniunii Eurasiatice şi al CSTO (alianţa militară condusă de Rusia).
Pentru a-i atrage pe ucraineni, Rusia a făcut eforturi mari: le-a lăsat Crimea, le-a oferit preţuri preferenţiale la gaze, acorduri comerciale avantajoase, credite etc. N-a folosit la nimic, Ucraina a ales în 2014 alt drum, către integrarea în UE şi NATO, ceea ce ar fi afectat grav securitatea Rusiei. De aici şi intervenţia militară din 2014.
Astăzi nu mai e valabil ceea ce spunea Brzezinski în 2012. Tentativa de atragere a Ucrainei a eşuat înainte de 2014, când relaţiile erau totuşi bune. Acum nici nu se mai pune problema, ura dintre cele două popoare e prea puternică.

Deci integrarea paşnică e imposibilă. Cât despre ocuparea militară, totală sau parţială a Ucrainei, e o idee absurdă. Intervenţia militară a Rusiei şi-a atins obiectivele: recuperarea Crimeei şi blocarea aderării Ucrainei la NATO. Rusia nu-şi propune să ocupe alte teritorii ucrainene (dacă dorea, le ocupa de mult). Nu are ce face cu milioane de ucraineni ostili, pe care ar trebui să-i ţină sub control şi să le asigure subzistenţa.
Valabil şi pentru Georgia.

"Brzeziński aver­tiza asupra ne­ce­sității de a transmite Kremlinului un mesaj lipsit de ambiguitate că SUA sunt gata să apere militar Flancul Estic" - n-are nici o treabă Rusia cu Flancul Estic al NATO. Putin n-a ocupat Ţările Baltice înainte de 2004, atunci când nu erau în NATO. Mai mult, le-a lăsat să intre, deşi i-ar fi fost foarte simplu să le ocupe total sau parţial pentru a le bloca aderarea, aşa cum a procedat în 2014 în Ucraina.
Şi atunci de ce ar vrea să le ocupe acum, când sunt membre?
Un pericol de război ar putea apărea doar dacă Occidentul exagerează cu trimiterea de trupe în Ţările Baltice (la 100 km. de Sankt Petersburg), cu patrularea aeronavală agresivă lângă ţărmurile Rusiei. Rusia ar putea interpreta aceste mişcări drept pregătirea unei agresiuni împotriva sa (există precedentele Serbia, Iraq), şi ar putea ataca preventiv.
Adică dacă Trump transmite semnale liniştitoare Rusiei e bine, pericolul de război scade, nu creşte.

Total 1 comments.
798
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.