Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF


Metamorfoze politice în Europa
Daniel Dragomirescu - - - -
2017-06-06
Scrisori
0

Lumea se află din nou în plin proces de reaşezare. Marea Britanie s-a pronunţat pentru Brexit, iar Statele Unite sub noua administraţie urmează la rândul lor o nouă linie de politică externă. Recenta vizită a preşedintelui Donald Trump în Europa a evidenţiat deosebirile de vederi dintre Berlin şi Washington. Angela Merkel, cancelarul încă în funcţie al Germaniei, vorbind în numele întregii Europe, a declarat că „noi, europenii, trebuie să ne luăm destinul în mâini“, iar Donald Trump a replicat referindu-se la apreciabilul excedent comercial german în SUA şi la contribuţia bănească disproporţionat de mică a aceleiaşi Germanii la bugetul NATO. La rândul său, Martin Schulz, ale cărui şanse de a deveni următorul cancelar al Germaniei sunt importante, erijându-se într-un fel de instanţă a moralităţii politice europene, îl acuză pe preşedintele Americii că ar distruge „valorile occidentale“. Care sunt aceste valori nu a precizat, deşi ar fi fost interesant să o facă, ca să ştim şi noi dacă este vorba de valori comune pentru toţi sau acestea sunt doar ale unora, la care trebuie să se ralieze volens-nolens toţi ceilalţi.

 

Într-un plan paralel, dar parcă de mai mică importanţă, Franţa se reinventează sub noul ei preşedinte, Emmanuel Macron. Chiar dacă Moscova a declarat îndată după alegerile prezidenţiale franceze că noul preşedinte îşi va dezamăgi în curând alegătorii, care au respins-o pe Marine Le Pen, s-a grăbit apoi să îl trimită pe Vladimir Putin la Paris, ca să reconfigureze o nouă relaţie cu francezii. Germania vede şi ea în Franţa partenerul său privilegiat din Uniunea Europeană (sau îi concede cu bunăvoinţă acest rol) şi a primit cu satisfacţie alegerea lui Macron. Dar Franţa nu se poate lăuda cu excedentele comerciale germane şi nu priveşte lumea cu ochelarii germani. Macron n-a declarat, precum Schulz, că Donald Trump distruge „valorile occidentale“ şi nici preşedintele american n-a spus că şi francezii sunt tot atât de „răi“ ca nemţii.

 

Prin preşedintele Iohannis, România se arată echidistantă cu privire la relaţiile germano-americane şi nu crede, precum Germania, că rolul NATO ar trebui să se diminueze în viitor. România, în ce o priveşte, îşi cunoaşte bine locul ei în UE şi nu face caz de valorile europene comune decât cel mult pentru uzul propriu, fără pretenţia de a vorbi în numele ţărilor partenere. Nodul gordian se află, din nou, în centrul UE.

 

Germania a reuşit, după prăbuşirea regimurilor comuniste din Est şi după reunificare, o dezvoltare economică fără precedent, care cu siguranţă va rămâne ca obiect de studiu multă vreme în toate academiile economice ale lumii. Ca şi în fotbal, economia Germaniei este pragmatică şi de o înaltă eficienţă. Cum reuşesc ei, nemţii, să atingă aceste performanţe ar trebui să ne spună, pentru ca şi celelalte state UE să le aplice metodele. Dar nimeni nu cunoaşte secretele acestei explozii economice impetuoase. Experienţa nemţească nu este inclusă în valorile noastre comune şi nu este deloc împărtăşită şi celorlalţi. Ce se ascunde în dosul „calităţii germane“ nu ştie nimeni cu adevărat.

 

În schimb, Germania, propulsată pe culmile puterii economice, ne doreşte pe toţi la unison cu ea pe alte planuri. Iar aici intervine o mică problemă. Nu doar Germania reprezintă Europa şi UE. Tendinţa ei de a se impune într-un mod hegemonic și aspiraţiile ei de a decide într-o chestiune sau alta în numele întregii UE, de a da tonul nu au nici bază juridică, nici bază morală. Iar afacerea Volkswagen de anul trecut arată că nici corectitudinea germană nu mai este ce a fost cândva. Schulz are şanse să-i succeadă lui Merkel în postul de cancelar, dar între creştin-democrata Merkel şi social-democratul Schulz mare diferenţă de fond nu este, fiindcă ambii urmăresc aceleaşi obiective de politică externă, care politică externă, la nemţi, în ultima sută de ani, mereu a fost de proastă calitate, din moment ce i-a făcut să piardă două războaie mondiale. Germania lui Merkel a refuzat să sprijine Grecia ca să nu intre în faliment, dar a permis cu o suspectă generozitate accesul a milioane de imigranţi clandestini din afara UE, cu rezultatul creării unei stări de criză, în urma căreia Marea Britanie a decis să iasă din Uniune.

 

Germania lui Schulz va aspira, probabil, să redevină ce a fost în timpurile ei de glorie, ba poate şi mai mult. Vorbind de „valorile noastre europene“, Schultz are în vedere valorile promovate de el, dar care nu sunt neapărat ale tuturor sau, cel puţin, nu în mod necondiţionat. Însă o lume în care rolul Statele Unite scade, iar Germania se asociază – discret ori manifest – cu alte mari state ale lumii, ca să domine pe plan politic şi economic, nu va fi o alternativă mai fericită, pentru bunul motiv că ea nu garantează o dezvoltare mai armonioasă a UE şi a ţărilor din afara ei. Ar fi, în fond, doar o schimbare de roluri şi, evident, o deplasare a centrelor de putere.

 

Daniel Dragomirescu

31 mai 2017

TAGS :
Recomandari
Comentarii
Total 0 comments.
493
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.