Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Deformatorii de opinie
2017-05-30
5
Renumele prost al României în Europa în privința integrității și justiției e opera politicienilor și a celor care au uzurpat calitatea de jurnalist pentru a submina statul de drept și democrația.

 

Și săptămâna aceasta a început, cum alt­fel?, cu circul politic inutil și iresponsabil al audierilor din cadrul comisiei par­la­men­ta­re de anchetă asupra alegerilor din 2009. Cuplată cu falsa dezbatere des­pre arhiva SIPA, ches­ti­unea a ocupat agenda pu­blică, în continuarea am­plei operațiuni de discre­di­tare a justiției. Este și firesc să fie așa, de vreme ce ini­țiatorii celor două stupide scandaluri sunt ei înșiși vi­zați de justiție.

 

Exact după ce și-a pre­zen­tat „mărturia“ nesusținută de probe în fața parlamentarilor, Dan An­dronic a fost trimis în judecată de DNA, alături de Elena Udrea și Ioana Băsescu, pen­tru „mărturie mincinoasă și favo­ri­zarea infractorului“ în dosarul finanțării campaniei prezidențiale a lui Traian Bă­ses­cu din 2009. În rezumat, procurorii DNA îl acuză că ar fi ascuns adevărul cu privire la sumele primite de la firma fostului amic al Ioanei Băsescu, Francesco Giovanni, pre­tinzând că banii nu ar fi avut nicio legă­tu­ră cu campania electorală, ci ar fi fost ono­rariul pentru consultanța acordată în ve­derea deschiderii unei televiziuni în Un­ga­ria. Televiziunea nu s-a deschis niciodată, dar Andronic nu i-a înapoiat banii ita­lia­nului, spune el, pentru că nu l-a mai gă­sit! Banii însă se regăsesc în transferul că­tre consultantul israelian Tal Silberstein, că­ruia i s-a achitat un comision de succes. Potrivit DNA, acest comision ar fi provenit din bani negri. Sunt multe probe în dosar care îl contrazic flagrant pe Dan Andronic, inclusiv mărturia lui Giovanni, pe care procurorii l-au găsit. Acesta este al doilea dosar penal pentru care pretinsul ziarist va răspunde în justiție, după cel legat de privatizarea frauduloasă a fermei Băneasa, în care este acuzat de cons­tituirea unui grup infrac­țio­nal organizat în vederea unei fraude de 135 de mi­lioane de euro.

 

Două întrebări se impun: 1) ce cre­di­bi­li­tate are un per­sonaj cu două dosare pe­na­le, acuzat de mărturie min­cinoasă? și 2) poate fi un ziarist partener de afa­ceri cu politicienii?, dar con­sul­tant politic și / sau me­dia? Eu zic că nu, pentru că nu mai poți relata cu obiec­ti­vitate despre afacerile oa­menilor po­­litici. Și apoi, cât de obiectiv și de in­cisiv vei fi față de politicianul ca­re ți-a achitat un onorariu gras înainte de a intra în emisiune? Toto­dată, atunci când un anchetat penal scrie articole despre ins­ti­tuțiile care îl an­che­tea­ză, credibilitatea lui este zero, ceea ce este valabil și pentru dom­nul Andronic.

 

Aceste chestiuni elementare de deon­to­lo­gie nu preocupă însă televiziunile „de știri“, ai căror proprietari au dosare și/sau condamnări penale. Deși credibilitatea aces­tor posturi este mai mult decât pro­ble­matică, nimeni nu le sancționează, CNA fiind o glumă proastă, iar societatea le ac­ceptă, din lipsă de alternativă, deși este lim­pede că nu au fost create pentru pu­blic, ci pentru apărarea intereselor patro­ni­lor, iar campania anti-stat de drept a devenit misiunea lor principală. Nu în­tâm­plător, „formatorii de opinie“ care ocupă studiourile - și mentalul colectiv al pu­bli­cului fără discernământ - au fost atent se­lec­ționați. Ea include nu numai personaje penale ca Dan Andronic și Sorin Roșca Stă­nescu, condamnat deja în Dosarul Rom­petrol, pentru utilizare de informaţii privi­legiate şi constituire a unui grup infrac­ţional organizat, ci și susținători fervenți ai unor astfel de personaje, ca Ion Cri­s­to­iu, de pildă, marele confident al Elenei Udrea, tratat cu mare deferență de esta­blishmentul mediatic, care din „maestru“ nu-l scoate, ceea ce ne trimite cu gândul la Balada maeștrilor de Tudor Arghezi. Or, Ion Cristoiu a trecut pe la toți mogulii, mi­grând de la Dan Voiculescu la SOV și apoi la cooperativa politico-mediatică Udrea-Andronic de la B1. Peste tot a avut același discurs. Și tot din clubul select al formatorilor de opinie admiși de mafia mo­gulilor face parte și Cristian Tudor Po­pes­cu, apărătorul mineriadei din 1990, pen­tru care TVR nu ar fi trebuit niciodată să dezvăluie vreun material incriminant la adresa lui Decebal Traian Remeș. A dis­pă­rut, momentan, Liviu Mihaiu, care dădea certificate de integritate tuturor, dar nu poa­te explica în mod credibil de ce era SOV dispus să plătească o mită de un mili­on de dolari pentru numirea sa ca guver­nator al Deltei Dunării. Lista este bogată, spațiul nostru însă este limitat.

 

Niciunul dintre aceste personaje nu ar fi ac­ceptat în presă într-o democrație con­solidată; nu i-ar angaja nimeni, pentru că ar fi respinși de public. La noi însă ei fac legea, acuzându-i pe cei care susțin statul de drept și anticorupția că ar fi „aco­pe­riți“ ai serviciilor. Astfel, în România, din „câine de pază al democrației“, partea cea mai influentă a presei a devenit dulăul de pază al corupților. În consecință, spa­țiul public este viciat, moralitatea publică pervertită, și încă de ani buni. SRS, de pildă, o vânează pe Monica Macovei de când ea, ca ministru al Justiției, a dat în vileag presiunile exercitate de Dinu Pa­triciu asupra ei. Dar ce contează? Cu spri­jinul clasei politice, opinia publică a de­ve­nit captivă a televiziunilor de știri deți­nu­te de moguli și este formată - sau, mai de­grabă, deformată - de mercenarii aces­to­ra. În comunism era la fel, știe bine Ion Cristoiu, adică se făcea propagandă, nu pre­să. Acum se mai face și presă, este ade­vărat, dar în zonele marginale, cât mai de­parte de televiziuni, pentru că la te­le­vi­ziuni (de)formatorii de opinie și-au ad­ju­decat partea leului.

 

În concluzie, renumele prost al României în Europa în privința integrității și justiției este o operă colectivă a politicienilor și a celor care au uzurpat calitatea de jurnalist pentru a submina statul de drept și de­mocrația. Câtă vreme vom rămâne captivi ai acestei mafii multitentaculare, nu vom ieși din statutul de periferie a Europei. Nici nu vom merita

TAGS : andronic SIPA basescu udrea rosca stanescu cristoiu DNA consultanta alegeri jurnalist francesco giovanni ioana basescu Tal Silberstein dosar penal
Recomandari
Comentarii
Pedro 2017-06-06
Libertate, democratie si bani- cum se pot impaca cele trei- ca sa existe in acelasi timp?
pavel gabriela 2017-06-01
O mare deformatoare de opinii ne da lectii. Lupul moralist.
Emil din Dublin 2017-05-30
Felicitari stimata Doamna Culcer.Pacat ca au ramas atat de putini jurnalisti onesti in Romania.Felicitari REVISTEI 22 pentru ceea ce face.
Joaquin Murieta 2017-05-30
Articolul doamnei Culcer este scris impotriva adevarului si dreptatii. Ca alegerile din 2009 si 2012 au fost falsificate stiu toti Romanii. Este regretabil ca abea acum s-a inceput anchetarea acelor falsuri. Judecatorii ar fi trebuit sa nu declare valide alegerile din 2009 si 2012 si sa schimbe rezultatul lor inca de atunci dar au dat decizii in-juste mituiti de Basescu. Judecatorii inclusiv cei de la CCR trebue arestati, judecati si condamnati pentru acele decizii in-juste date ca urmare a mitei primite.
florin 2017-05-30
Bai, dar comisia pentru gasirea si cercetarea contractului Bechtel unde e ? Dar cea de cercetare a finantarii electorale a PSD, ca doar n-or fi smenuit bani doar Base si Udrea, ba chiar am asa o impresie ca pe la PSD se invirteau mult, mult mai multe parale decit la PDL ? Stii ce multe comisii care sa cerceteze activitatea de 27 de ani a PSD (in toate formele sale) s-ar putea infiinta ? O gramada. Si ? Nu te deranjeaza deloc ca se fac doar comisii prezidate de psd-isti si care cauta noduri in paupra doar la adversarii PSD ? De ce nu soliciti arestarea judecatorilor care i-au dat lui Dragnea pedeapsa cuvenita unui hot de buzunare, nu unui smenuitor dovedit de alegeri nationale ?
Total 5 comments.
3149
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.