Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



PNL a găsit cheia eşecului. Congresul ratat: învingătorul nu contează
2017-05-16
6
Apropierea congresului PNL nu face decât să demanteleze gravele probleme care macină partidul și să pună reflectorul pe fundătura în care a intrat. Cei doi candidați rămași în cursă - Orban și Bușoi - și taberele grupate în jurul lor sunt doar staniolul sub care viermuiește o istorie a eșecurilor arareori asumate și nicicând analizate în profunzimea lor.

 

Fără a face judecăți contrafactuale, poa­te ar merita văzut care a fost punc­tul de inflexiune în care fiecare dintre cele două partide care compun azi PNL - PD și vechiul PNL - și-a pierdut bu­sola. La liberali, totul a început cu pactul făcut cu PSD sub gu­vernanța lui Crin An­tonescu, prin cons­ti­tuirea USL. Momentul în care PNL a abdicat de la propriile valori și principii, pier­zân­du-și la pachet cu ideo­logia și electoratul tradițional, a fost unul de răscruce și, așa cum ve­dem azi, cu consecințe pe termen lung. Nu a fost vorba doar de aca­pa­ra­rea partidului de o camarilă fără scru­pule și mediocră, condusă, e drept, de un lider carismatic, dar lipsit de consistență și verticalitate cum a fost Antonescu, sau de atacurile date ală­turi de PSD justiției și statului de drept, ci în primul rând de lovitura mor­tală aplicată dreptei românești. Oricum, chiar și din punct de vedere al scorului electoral, liberalii nu au avut prea mult de câștigat din com­binația cu PSD. La alegerile din 2008 au obținut un scor de peste 18,5%, iar în 2012, în USL fiind, au scos tot 18,5%. Azi, au în jur de 10% în formula cu PDL.

 

În ce priveşte PDL, mo­mentul de răs­cru­ce a fost cel în care Băsescu a rostit fai­mo­sul „adio“, în 2013, după Convenția națională în care Bla­ga a câștigat preșe­dinția partidului în de­trimentul Elenei Udrea. PDL era atunci marele înfrânt al alegerilor par­lamentare din 2012, când a scos puțin peste 16% (față de 33%, cât obținuse în 2008). Dar nu asta a fost piatra de mormânt, ci ceea ce a urmat după ce fostul său lider a încercat și parțial a reușit să-l destructureze. Exodul a fost masiv spre Mișcarea Populară și a inclus grupul de intelectuali - ceea ce a fragilizat democrația și dezbaterea internă -, atacurile nu conteneau, iar Blaga era depășit de situație, neavând anvergura unui lider potrivit momentului. PDL și-a pierdut inspirația și capacitatea de reacție, iar următorii doi ani i-a consumat în lupte interne și în efortul de a face față loviturilor venite din toate direcțiile.

 

Fuziunea fără fir roșu

 

Înaintea fuziunii, cele două partide erau într-o situație aproape la fel de com­plicată. Ieșit de la guvernare, un­de ajunsese la remorca unui PSD do­minator și arogant, părăsit din mo­tive rămase neclare de Crin Anto­nes­cu, PNL orbecăia dezorientat în cău­tarea unui azimut și a unui candidat la prezidențiale. Acesta s-a numit Klaus Iohannis. La rândul său, PDL era lipsit de un lider care să poată mă­car mima rolul de locomotivă deținut odinioară de Băsescu și dădea semne că nu-și mai găsește locul și rolul pe scena politică.

 

Comasarea PNL și PDL a folosit unui singur lucru: alegerea lui Iohannis. Adepții teoriei unificării dreptei ca mij­loc unic pentru înfrângerea colo­su­lui PSD au primit satisfacție. Ulterior, mai exact la parlamentarele din 2016, s-a dovedit că unirea singură nu adu­ce victoria. În 11 decembrie, noul PNL nu a obținut nici jumătate din scorul pe care PNL + PDL l-au avut în 2008 - 52% față de 20%.

 

http://revista22.ro/files/news/manset/default/cristian-busoi-ludovic-orban_nz4xv0lbwu.jpg style="height:458px; width:760px" />


 

Explicațiile pentru măiestria cu care noul PNL a ratat momentul de grație de după prezidențialele din 2014, când ajunsese să fie creditat cu o în­credere de aproape 45%, sunt mul­ti­ple. Unificarea neterminată din te­ritoriu, continua rivalitate dintre PNL și PDL este una dintre ele, dar e prea simplistă. Substanța eșecului noului PNL a stat în însăși ideea de unificare cu orice preț, sub presiunea mo­men­tului și a intereselor punctuale ale câ­torva lideri. Mai toate alianțele de dreap­ta au sfârșit prost, dar măcar s-au făcut fie din convingeri anti-PSD, fie doc­trinar. Ceea ce în cazul PNL și PDL nici n-a intrat în discuție. Nimic, nici o valoare comună, nici măcar tra­di­ționala ostilitate împotriva PSD nu lega aceste două partide până deunăzi dușmani de moarte. Mai rău, căsă­to­ria din interes s-a consumat într-o cocioabă la marginea drumului, nu în palatul puterii, așa cum scria în con­tract. Motiv suficient de frustrări și depresie colectivă.

 

Drumul asfaltat al eșecului

 

Acestea pot fi însă doar teorii, rea­li­ta­tea nemiloasă arată că eșecul rezidă din închistarea partidului și neres­pec­tarea democrației interne, din do­mi­nația pe care a exercitat-o un grup re­strâns de persoane lipsite de an­ver­gu­ră intelectuală și caracter puternic, co­coțat la putere, din inexistența vo­cilor critice și a dezbaterilor. Și, nu în ultimul rând, din oportunismul adânc înrădăcinat în mai toate par­tidele „tradiționale“.

 

Meritocrația în partid nu a mai func­ționat la niciun nivel, iar golul lăsat de dispariția unor lideri de mână for­te, cum au fost la vremea lor Băsescu și Tăriceanu, nu a putut fi umplut de locotenenții lor sau ai lui Iohannis. Vechii pedeliști care făceau posibile vic­toriile în situații imposibile, pre­cum Adriean Videanu și Vasile Blaga, au fost scoși din joc de diverse do­sa­re, oameni care gândeau strategii și politici pe temen lung, ca Valeriu Stoi­ca, s-au retras discret. Recuplarea la electoratul de dreapta și la marile teme de dezbatere așteptate de acesta nu s-a produs, PNL fiind incapabil să aleagă clar drumul liberalismului, să opteze între valorile con­ser­vatoare și cele progresiste. De buimăceala sa ideologică, de lipsa de viziune și de lideri a profitat, evident, PSD. 

 

 

Congresul ratat: învingătorul nu contează

 

 

Mult amânatul congres al PNL aduce doi candidați insignifianți prin profilul lor politic - un Orban etern candidat ratat, cu un trecut peste ale cărui isprăvi deja s-a aşternut praful indiferenţei, dar cu „prietenii“ îndelung consolidate în partid, și un Buşoi despre care aproape nu e nimic de spus în afară de oportunism și o platitudine greu de egalat.

 

Poticnelile mici și dese, combinate cu gre­­șeli epocale, cum a fost propunerea lui Marian Munteanu drept candidat la București, operă a grupării Gorghiu-Pe­trache-Atanasiu, au fost până la urmă în logica „evoluției“ PNL. În acest context, rezultatul de la parlamentare părea în­cununarea eșecului. Dar nu a fost. S-a do­vedit ulterior că e loc de mai rău. Ma­rile teme de interes general ale pro­priului electorat au fost ratate: evoluția galopantă spre extremism și populism, subiecte aflate pe agenda europeană, de exemplu, viitorul României în recon­figu­rata Uniune Europeană, ca să nu mai discutăm de chestiunile sociale și econ­o­mi­ce, abandonate generos în brațele PSD.

 

Susținerea anticorupției a fost necon­vin­gătoare și cacofonică, motiv pentru care protestele generate de abuzurile PSD în justiție n-au adus PNL niciun procent în plus. Reacțiile la politicile economice și fiscale – măriri de salarii și impozitul glo­bal - au venit sporadic și nedocumentat, în timp ce naționalismul economic și „familia tradițională“ sunt susținute pe față. Nici nu-i de mirare că PNL rămâne cantonat la puțin peste 20%, iar PSD a coborât doar câteva procente față de scorul de la parlamentare.

 

Ce aduce însă în acest peisaj mult amâ­natul congres, de la care publicul aștep­ta cel puțin un lider, dacă nu o direcție și un program? Aduce doi candidați in­signifianți prin profilul lor politic - un Or­ban etern candidat ratat, cu un trecut pes­te ale cărui isprăvi deja s-a aşternut praful indiferenţei, dar cu „prietenii“ în­delung consolidate în partid, și un Buşoi despre care aproape nu e nimic de spus în afară de oportunism și o platitudine greu de egalat.

Tinerii

„PNL trebuie să ajungă la tinerii protestatari ca­re au mobilizat centrele urbane: în  2014 – îm­po­triva aroganţei po­li­ti­cie­nilor şi pentru Klaus Io­hannis, în 2015 – îm­po­triva establishment-ului politic, a nepăsării și in­competenţei din ad­mi­nis­trație, în 2017 – îm­po­tr­i­va abuzului PSD îm­po­tr­i­va Justiţiei şi statului de drept.“ (Cristian Buşoi)

Fiecare însă reprezintă un curent în PNL - Orban pe cel anti-Iohannis, de ieșire de sub dominația prezidențială, iar Bușoi pe cel pro-Iohannis. Fiecare are în spate un grup - Orban pe Falcă, Hava, Bolojan, Bla­ga și alţi pedeliști, care au reușit prin di­verse sforării să-l scoată din joc pe Pre­do­iu (au mers în subteran pe mâna lui Bo­lojan, care le-a spus pas pentru că nu ob­ținuse susținerea unor grei) și să ră­mâ­nă astfel fără un candidat repre­zen­tând PD. Bușoi are susținerea grupării Pe­tra­che-Atanasiu, a unei bune părți din ve­chiul PNL și, informal, pe cea a președintelui.

 

Predoiu, singurul care măcar avea an­ver­gura necesară unui partid care se cla­mează proeuropean, are destinul „țe­pui­tului“ de serviciu. Premierul unui guvern intrat în veșnicia umbrei și candidatul de sacrificiu în cursa pentru București a fost pus în situația penibilă să iasă din joc după ce anunțase că n-o face. Nu doar coteriile l-au învins, ci și propria în­clinație spre compromis, spiritul său ne­con­flictual. Cum nici Predoiu și sus­ți­nă­torii rămași fideli lui nu s-au hotărât spre care dintre cei doi înclină și nici fi­liale puternice precum Clujul lui Boc și Suceava lui Flutur nu au luat o decizie, meciul Orban-Bușoi se joacă.

 

Liderii

„PNL are nevoie, la toa­te nivelele, de lideri, nu de şefi. Liderul e omul ca­re inspiră, care indică direc­ţia şi îi convinge pe oa­meni să îl urmeze pen­tru că dă încredere şi ener­gie grupului. Şeful, în schimb, e doar un om numit, aflat con­junc­tural într-o po­ziţie su­pe­rioară ierarhic, fără a fi câştigat apre­cie­rea şi susţinerea gru­pu­lui.“ (Ludovic Orban)

Depunerea oficială a candidaturilor nu a adus nimic nou, aceeași poză de familie pe găști, aceleași fețe, vorbe optimiste care dau vioi din coadă și promisiuni ale unui viitor măreț. Despre care toată lu­mea știe cum arată, dar nimeni nu știe cum să-l construiască. Cam la asta se reduce marea schimbare de paradigmă așteptată și promisă. Pentru că, în rest, nimeni nu a auzit de vreun program, de vreo poziționare față de provocările mo­mentului sau de vreun nume nou, dă­tă­tor de speranță. Congresul nu are ce surprize să mai adu­că, cele trei săp­tă­mâni care vor urma vor fi dedicate con­vingerii șefilor de filia­le, ofertelor de po­ziții în viitorul Birou Po­litic, funcțiilor de vi­cepreședinți și secu­rizării voturilor.

http://revista22.ro/files/news/manset/default/fotadsaso-pora-1.jpg

Cristian Buşoi

http://revista22.ro/files/news/manset/default/foasdasto-pora-2.jpg

Ludovic Orban


Desigur, se ridică întrebarea care va fi re­lația partidului cu președintele Iohan­nis, în cazul în care câștigătorul va fi Lu­do­vic Orban. Fără discuție, una ceva mai co­lo­ra­tă, fie și măcar pentru că Orban are ver­bul la el, mai productivă chiar și pen­tru președinte, căci lingușelile fără nu­­anță ale lui Bușoi dăunează grav lin­gu­șitului. Dar, pe fond, nu se va schimba ni­mic, din simplul motiv că PNL va con­tinua să fie dependent de Iohannis, atâta vreme cât nu e capabil să-și producă sin­gur un vector de imagine și un can­di­dat. Și nu e capabil, după cum se vede.

 

Singurul noroc real al PNL este că, în afa­ră de PSD, pe scena politică nu prea mai e nimeni. Congresul PNL e ratat înainte de a începe. Pentru că la întrebarea „chiar contează cine va fi învingătorul?“ cu greu se poate răspunde. (A.P.)

TAGS : congres Ludovic Orban Cristian Buşoi PNL alegeri Crin Anto­nes­cu PDL blaga basescu udrea justitie
Recomandari
Comentarii
BASCA 2017-05-18
Infuzia de PSD luata de PNL prin toate venele,il face ca astazi sa aibe un sevraj de zile mari.Dependenta de drogul uselist il face sa ajunga la acte disperate si chiar sinucidere daca ramane nesupravegheat.Johannis trebuie sa-si puna halatul alb,sa traga aer in piept si sa dea o reteta compensata pentru un tratament medicamentos.
?????? 2017-05-18
Sunteți o revistă cu "probleme" la publicarea comentariilor ?
Daniel 2017-05-20
Nu sunt cu "probleme", dar le-au disparut "lăudacii". Iară concomitent cu schimbarea puterii, inca nu știu ce funduri trebuiesc linse și pupate. Cu Băsescu era mai simplu....
!!!!!!!!!!! 2017-05-19
Nici vorba!
MIHAI 2 2017-05-17
Articolul este partinitor si tendentios, deoarece il omite pe candidatul VIOREL CATARAMA , numit si UN TRUMP AL ROMANIEI. Nu va radeti, asa este denumit REGELE SALTELELOR la postul de televiziune Realitatea Tv. Cel care a spus aceste cuvinte nemuritoare este Cosmin Gusa care - repet, nu va mai radeti - zice ca e analist politic.
Liviu din Timisoara 2017-05-16
Nu doar in PNL, ci peste tot a scazut vizibil nivelul celor care se vor lideri politici. Iar asta este vina fostilor lideri, a coruptiei ca mod de a reusi in orice domeniu, a oportunismului de 3 parale, a imposturilor .Pana la urma, o boala a societatii. Chiar nu se vede o legatura intre situatia astora si faptul ca pana si doctoratele in Romania au ajuns o batjocura ? De unde criterii de diferentiere ? Citesc,spre exemplu, comentariile la ultimul articol al domnului Andrei Plesu si-mi dau seama in cata imbecilitate suntem cufundati ... in cata lipsa de intelegere a mesajului din text.
Total 6 comments.
9297
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.