Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Limitele Americii hardpower
2017-05-09
2
Poate ceea ce rezumă cel mai bine primele 100 de zile ale Administraţiei Trump este un gând pe care preşedintele îl împrumută în cartea sa din filozofia boxeurului Mike Tyson: „oricine are un plan până când primește un pumn în gură“. În consecință, „cea mai bună cale pentru a nu-ți folosi puterea militară este să fii sigur că puterea ta este vizibilă“, spune Trump.

 

O primă observație care se conturează după 100 de zile cu Administrația Trump este că pre­ședintele este un „true believer“ în exer­cițiul de hardpower. Iar asta s-a văzut din primele săptămâni, când s-a înconjurat de o galerie im­presionantă de generali (Mc­Master, Mattis, Kelly) și a anun­țat triumfător o creștere a bugetului Pentagonului de 54 de miliarde de dolari. Sim­bolic este și modul în care Casa Albă a comunicat pi­vo­tul dinspre programele de „pu­tere blândă“: „acesta es­te un buget hardpower. Și as­ta s-a dorit în mod intenționat“. Mai mult, Trump a vrut să transmită „aliaților și po­ten­țialilor adversari“ că administrația sa valo­ri­zează în mod special „puterea de intimidare“ și de „bullying“, ceea ce la nivel de percepție contrastează în mod fundamental cu Obama. Pentru a contrabalansa injecția în Pentagon, tăierile au venit din sectoarele civile cu chel­tuieli considerate opționale - operațiunile de peacekeeping ale ONU, USAID și desigur o di­minuare impresionantă de peste 20% a fon­durilor alocate Departamentului de Stat. Ul­te­rior a urmat o întreagă coregrafie cinetică pe scena globală menită să-și demonstreze no­ua postură. Să reamintim loviturile cu cele 59 de rachete Tomahawk asupra bazei folosite de forțele regimului Assad pentru atacuri cu arme de distrugere în masă asu­pra rebelilor. Sau des­fă­șu­rarea armadei navale în Ex­tremul Orient pentru a des­cu­raja mișcările impulsive ale Phenianului, totul pe fondul unei retorici aprinse unde s-a vorbit nu doar despre lovituri preemptive, dar chiar și des­pre perspectiva unui război major cu Coreea de Nord. În de­finitiv toate aceste tră­să­turi par adânc înrădăcinate în psihologia pre­zidențială. Trump este un mare admirator al președintelui Teddy Roosevelt (marele ad­versar al lui Woodrow Wilson), iar în timpul cam­paniei a vorbit deseori despre reîn­toar­cerea la modelele oferite de generalii Patton sau MacArthur, figuri legendare asociate în imaginarul popular cu victoriile militare de­ci­sive. Poate ceea ce rezumă cel mai bine pri­mele 100 de zile este un gând pe care Trump îl împrumută în cartea sa din filozofia bo­xeurului Mike Tyson: „oricine are un plan pâ­nă când primește un pumn în gură“. În con­secință, „cea mai bună cale pentru a nu-ți folosi puterea militară este să fii sigur că pu­terea ta este vizibilă“, spune Trump.

 

Să nu uităm însă de reversul medaliei. Pe­ri­colul este acela că președintele este captivul acestei convingeri și uită de limitele puterii hard. Este una dintre concluziile pe care le-am extras săptămâna trecută în timpul sum­mitului dedicat „bunei guvernări“ (organizat de think-tank-ul Strategikon la București) și care a avut drept cap de afiș doi generali am­plu expuși provocărilor războaielor moderne, în care terenul predilect rămâne dimensiunea societală, „bătălia pentru inimi și minți“. Pe de o parte, generalul Philip Breedlove, fostul co­mandant al forţelor NATO din Europa, a atras atenția că instituțiile euroatlantice mai au multe de făcut pentru a se adapta tipului de război hibrid practicat de Rusia, aflat sub pra­gul tradițional, preferând mijloace indi­rec­te, și a cărui semnătură distinctivă este mo­bi­lizarea tuturor pârghiilor guvernamentale, deo­potrivă civile și militare, pentru a-și des­ta­biliza ținta. În mod particular, el a remarcat faptul că „națiunile Vestului gândesc mai îna­inte de toate militar și că avem dificultăți în a proiecta un răspuns cuprinzător, sincronizat care să implice toate instrumentele gu­ver­na­mentale. Facem câteva lucruri în sfera di­plomației, câte ceva în zona militară, suntem destul de agresivi în zona sancțiunilor eco­no­mice, dar unde nu am făcut nimic este pe di­mensiunea informațională. Tot primim, pri­mim, primim și nu suntem deloc buni să în­toarcem focul“, a răspuns Breedlove la o în­tre­bare a revistei 22. Pe de altă parte, dro­nele, bombardamentele „chirurgicale“, rai­du­rile SEAL (cu alte cuvinte, modelul preferat de a purta războiul împotriva Statului Isla­mic), ori­cât ar fi de importante, sunt departe de a fi secvența decisivă. Mult mai importantă es­te consolidarea și ancorarea câștigurilor mi­litare tactice prin inițiative asociate „puterii blânde“. „Bătălia care contează cel mai mult împotriva Statului Islamic este de fapt cea de după bătălia militară. Înfrângerea inamicului e vitală, dar nu suficientă. Pentru a de­ve­ni suficientă este nevoie de restabilirea unei gu­vernări reprezentative, de servicii mi­nimale, de oportunități educaționale. În Irak, în 2007-2008, puține dintre liniile ope­ra­țio­na­le au avut o dimensiune militară. Restul ține de politică, de guvernare, de domnia legii și economie“, ne-a spus generalul David Pe­traeus. Doar așa se pot trata cauzele pr­o­funde mergând până la resorturile societale care au făcut posibilă re­sur­gența ISIS. Este o lec­ție pe care Ad­mi­nis­tra­ția Trump nu trebuie să o uite după Mosul. 

TAGS : donald trump sua nato europa rezultate alegeri sua presedinte america mike tyson onu usaid administratia trump 100 de zile administratia trump coreea de nord phenianului rooslvelt
Recomandari
Comentarii
Liviu 2017-05-10
1. ISIS inseamna o ideologie fara compromisuri, care urmareste distrugerea infidelilor.
2. Apucatii astia nu pot fi recuperati, ei trebuiesc distrusi.
3. Abia apoi, pe terenul curatat pot veni institutii care in tarile musulmane nu pot fi democratice.
4. Kemai Ataturk, categoric cea mai importanta figura poltica a sec XX a trebuit sa fie dictator ca sa modernizeze Turcia pe care Erdogan vrea sa o duca iar de unde a inceput opera lui Ataturk.
5. Asta nu inteleg americanii in aroganta lor: modelul lor functioneaza numai in mediul lor puritan - asta e si motivul tensiunilor din societatea americana: multi americani resping inlocuirea busolei religioase cu una de origine laica, in care oamenii cred ca stiu mai bine.
profesoru 2017-05-09
"Pe de o parte, generalul Philip Breedlove, fostul co­mandant al forţelor NATO din Europa, a atras atenția că instituțiile euroatlantice mai au multe de făcut pentru a se adapta tipului de război hibrid practicat de Rusia" - "războiul hibrid practicat de Rusia" e un mit.

Totul a început în 2014, când, pentru a masca eşecul proiectului de integrare a Ucrainei în NATO, proiect care a provocat intervenţia militară a Rusiei, şi pentru a evita asumarea responsabilităţii pentru aceste evoluţii, oficialii occidentali susţinuţi de trompetele media au lansat diversiunea "Rusia agresivă, un pericol la adresa ţărilor UE/NATO".
La început propaganda a fost grosolană, s-a susţinut că Rusia e gata-gata să se năpustească asupra Ţărilor Baltice, ba chiar şi a României şi Poloniei (?!).
Cât de mult au crezut oficialii occidentali în "ameninţarea rusească" se vede din faptul că a fost nevoie de TREI ANI pentru ca trupele occidentale să ajungă în Ţările Baltice ca să le "apere".

Între timp, gogoaşa cu "invazia rusească" s-a fâsâit, prea puţini o mai cred, aşa că s-a recurs la metode de propagandă mai subtile.
Aşa a apărut povestea cu "războiul hibrid" care ar fi practicat de Rusia la adresa ţărilor occidentale. Avantajul propagandiştilor e că în acest caz pot să acuze Rusia de tot ce le trece prin cap, după fantezia fiecăruia: alegerea lui Trump, Brexit, atacuri informatice, folosirea refugiaţilor ca armă, orice.
Pentru triumful cauzei, e resuscitat şi un tip obtuz şi expirat ca Breedlove, autorul găselniţei cu "folosirea refugiaţilor sirieni ca armă de către Rusia".
Avem de-a face cu propagandă deşănţată, făcută sub pretextul luptei împotriva "războiului hibrid rusesc". E ca în "1984" a lui Orwell, unde ministerul propagandei se numea Ministerul Adevărului.
Sau, mai pe româneşte, hoţul care strigă "hoţii!".
Total 2 comments.
2133
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.