Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



România și schimbarea ordinii internaționale. Relația cu Rusia
2017-05-03
4
Sistemul internațional se transformă, globalizarea și-a pierdut caracterul dominant prooccidental și crizele geopoltice s-au înmulțit semnificativ.

 

La începutul anului 2017, organizatorii Con­ferinței de securitate de la München lansau un excelent raport care atrăgea aten­ția că țările NATO deja se confruntă cu schimbarea ordinii internaționale, aflân­du-ne într-o lume „post-Vest“, „post-ordine“ și „post-adevăr“. Apelul au­torilor era spre factorii de decizie din ță­rile aliate spre a conștientiza toate aceste transformări petrecute sub ochii noștri în ultimii ani, pentru a le înțelege impli­ca­ții­le, multe dintre ele negative, identificând în același timp cele mai bune strategii pen­tru apărarea intereselor occidentale. Mai mult decât atât, aceste soluții trebuie puse în practică și în contextul unor evoluții interne complicate, societățile vestice fi­ind la rândul lor afectate de maniera re­la­tivă, neprofesionistă în care sunt discutate multe dintre marile probleme ale societății occidentale. Căci înainte de orice, epoca „post-adevăr“ reprezintă o imensă de­pro­fe­sionalizare.

 

Noua dezordine

 

Această extrem de importantă dezbatere despre adaptarea societății occidentale la noile schimbări din sistemul internațional în România încă nu a început. Chiar dacă putem identifica preocupări individuale, dovadă articolele sau chiar cărțile unora dintre noii experți români în relații in­ter­naţionale, precum cele îngrijite de Va­len­tin Naumescu sau Șerban Cioculescu, Oc­ta­vian Manea și Silviu Petre, chiar dacă avem un interes sporit pentru problemele de politică externă sau de securitate pe une­le posturi de televiziune, totuși, numai în baza acestor demersuri, nu putem spu­ne că România este interesată de schim­ba­rea ordinii internaționale. Partidele poli­ti­ce, parlamentul și guvernul ignoră pro­fun­dele, complexele și mai ales periculoasele transformări prin care sistemul inter­na­țio­nal trece în acest moment. Într-o ati­tu­dine ultramioritică, în marea lor ma­jo­ri­tate, politicienii români sunt incapabili să înțeleagă schimbarea vechii ordini in­ter­naționale occidentale și consecințele pen­tru România. În acest context, cu atât mai puțin ei sunt capabili să identifice noi so­luții, noi instituții, noi strategii de politică externă de care România ar avea nevoie pen­tru a traversa cu bine complicata peri­oadă internațională în care deja ne aflăm de câțiva ani.

 

În acest moment, România nu mai are o politică externă adaptată noilor cerințe, noi­lor provocări, generate de schimbarea or­dinii internaționale. Politica externă a ultimilor ani a fost una corectă, necesară, dedicată aderării României la NATO și UE și afirmării noastre în aceste două or­ga­ni­zații. Obiectivul aderării a fost îndeplinit cu succes, cel al afirmării, parțial. Dar, în linii mari, România a obținut ce și-a dorit. Pentru câțiva ani, am avut cele mai bune garanții de securitate posibile și cei mai buni parteneri pentru modernizarea țării. Dacă „vacanța“ nu s-ar fi sfârșit, dacă oc­cidentalitatea lumii nu ar fi fost pusă în discuție, România s-ar fi putut complace, fără prea mari riscuri, în simplitatea po­li­ticii noastre externe de până în 2014. Din păcate, lucrurile nu evoluează în bine, sis­temul internațional se transformă, glo­ba­litatea și-a pierdut caracterul dominant prooccidental și crizele geopoltice s-au în­mulțit semnificativ. Așa cum putem, și noi, românii, trebuie să ne racordăm la ma­rea dezbatere occidentală despre cons­truc­ția unei noi ordini internaționale, un ca­pi­tol important al acestei discuții tre­bu­ind să fie despre relațiile României cu Ru­sia.

 

Bagajul istoric

 

De ce, în primul rând, Rusia? Pentru că, în acest moment, Rusia reprezintă, de de­parte, cea mai complicată și mai pe­ri­cu­loasă relație externă a României. Com­pli­cată din cauza istoriei relațiilor bilaterale, geopoliticii, atitudinii tot mai anti­occi­den­tale a Rusiei, dar și manierei superficiale în care am gestionat noi în ultimii ani re­lația bilaterală. Periculoasă pentru că Mos­cova este tentată în acest moment să con­sidere România un inamic. Numai în acest registru poate fi citit gestul simbolic al pre­ședintelui Putin de a-i oferi pre­șe­din­te­lui Republicii Moldova, Igor Dodon, har­ta așa-numitei „Moldove Mari“. În relația cu nicio altă țară a lumii, astăzi, România nu are a se confrunta cu eventualele pe­ri­cole similare.

 

Relația României cu Rusia este complicată în primul rând de istorie. Rușii știu foarte bine că, latini fiind, românii sunt oc­ci­den­tali și, dincolo de dorința elitelor ro­mâ­nești, România este o creație occidentală. Proaspătul stat modern român s-a con­tu­rat și datorită ajutorului dat inițial de fran­cezi și de englezi pentru a îngrădi Im­pe­riul Țarist, limitând extinderea sa spre Eu­ropa Centrală sau spre Bosfor. Nu este o în­tâmplare că Unificarea Principatelor, rea­lizată în 1859, a venit pe fondul în­frân­ge­rii Rusiei în Războiul Crimeei din 1856.

 

Istoria complică relațiile bilaterale ro­mâ­no-rusești și prin neîncrederea reciprocă acumulată în timp. Deși inițial românii au avut mari așteptări de la acțiunea stra­te­gică a Rusiei în Balcani, începând cu 1812 ne-am pierdut speranța că Rusia ne poate fi un prieten, un protector. Prin ruperea Basarabiei de restul Moldovei, românii au înțeles că, la fel ca Imperiul Otoman sau cel Habsburgic, rușii nu ne vor decât teritoriile, fără a fi interesați și în binele nos­tru ca popor. Și șocul a fost cu atât mai mare, cu cât, inițial, rușii au încercat să impună Siretul ca graniță între ei și te­ritoriile românești. Din păcate, la ca­pitolul neîncredere avem și noi, românii, con­tri­buția noastră, prin gestul necugetat de a ne alia cu Germania nazistă și de a invada URSS, dincolo de linia Nistrului. Decizia catastrofală a mareșalului Ion Antonescu de a duce armata română în URSS, până la Stalingrad și în Caucaz, reprezintă cea mai gravă eroare strategică a României în secolul XX, cu mult peste greșeala ane­xă­rii Cadrilaterului. În campania din Est, Ro­mânia a pierdut 400.000 de soldați (morți și dispăruți), fără a avea niciun câștig stra­tegic. Ulterior, pentru a ne salva onoarea ca țară, a trebuit să facem alte sacrificii, pe Vest pierzând alte 200.000 de soldați, păs­trând astfel șanse de recuperare a Tran­silvaniei. Unde trebuie să recunoaștem că URSS a jucat un rol pozitiv, susținând revenirea Ardealului la țara mamă, gest pierdut însă pentru relația bilaterală, din cau­za efectelor devastatoare pe care co­munismul le-a avut asupra României. În mentalul colectiv românesc nu există du­bii asupra paternalității rusești asupra alun­gării Regelui Mihai din țară și a instalării regimului comunist în România.

 

Geopolitica și atitudinea tot mai an­ti­oc­ci­dentală a Rusiei se combină. Pentru a-și putea păstra statutul de putere globală, Moscova trebuie să adopte o atitudine tot mai antiamericană, în paralel trebuind să-și asigure resursele de altădată. De aceea a și deplâns președintele Vladimir Putin des­trămarea URSS. Fără accesul la resursele fostei URSS, Moscova nu mai poate păstra sta­tutul de putere globală. Proasta ges­tio­nare a economiei, corupția și regresul de­mografic nu ajută Rusia în efortul său de păstrare a egalității strategice cu SUA sau cu China. Chiar dacă încearcă să com­pen­seze acest handicap prin agresivitate sau inteligență strategică, Rusia gâfâie tot mai vizibil în acest efort, de a ține pasul cu Washingtonul sau Beijingul. În plus, da­to­rită fenomenului de „trezire democratică“, din ce în ce mai vizibil și în Rusia, regimul președintelui Putin se confruntă, din nou, cu contestarea populară, chestiune de ca­re este blamat tot Vestul.

 

Traiectorii divergente

 

Și la acest capitol, România și Rusia se in­tersectează pe traiectorii divergente. Ro­mâ­nia este proamericană, pro-NATO și UE și interesată de europenizarea Repu­blicii Moldova și eventuala ei integrare în UE. România găzduiește prezența militară americană pe teritoriul ei, inclusiv mult hulitul scut antirachetă și continuă să crea­dă în viitorul NATO și al UE. Totodată, alături de alte multe state europene, se străduiește să dea o perspectivă de viitor, occidentală cetățenilor de peste Prut. În tot acest timp, Rusia este antiamericană, mi­litând sistematic, deschis sau acoperit, pentru diluarea relației euroatlantice și eli­minarea SUA din afacerile strategice ale Eu­ropei. Rusia se opune atât NATO, cât și UE, căutând metode mai vechi sau mai noi de diluare a substanței acestor două instituții, de marginalizare a lor. În plus, Ru­sia continuă să perceapă Republica Mol­dova ca o sferă de interes privilegiat, un­de, cel puțin pentru moment, nu a în­căl­zit mai vechiul conflict îngheţat din Trans­nistria, știind că are suficientă influență politică, economică și culturală. Dar pri­vește cu multă suspiciune amestecul Occi­dentului.

 

În fine, relația de astăzi a României cu Ru­sia este complicată și pentru că, politic, dar și public, dăm prea des dovadă de ne­profesionalism și chiar neseriozitate atât în discutarea publică a acestei chestiuni, cât mai ales în gestionarea ei. Prea des Ru­sia este folosită în politica internă pe post de bau-bau. Folosim prea des, pentru a ne legitima, o inutilă și gratuită retorică an­tirusă, politizând periculos de mult ches­tiunea relațiilor bilaterale. Când în tot Oc­ci­dentul viitorul relațiilor cu Rusia re­pre­zintă una dintre marile discuții, în Ro­mâ­nia poți pierde imagine dintr-o simplă aso­ciere cu această țară. Media schizoidă, prea lejer, transformă o simplă participare la o recepție a Ambasadei Rusiei într-o tră­dare de patrie. Este prea mult. Dar des­pre ce trebuie făcut sau ce poate fi făcut pen­tru pentru a ameliora relațiile Ro­mâ­niei cu Rusia, într-un număr următor. În ba­za ex­perienței internaționale acumulate în ul­ti­mii 20 de ani și a contactelor oficiale avu­te cu diferiți experți sau demnitari ruși, am câteva recomandări de făcut. Cu bu­nă-cre­din­ță. Dar și cu riscurile de rigoare. 

TAGS : NATO UE Rusia globalizarea romania
Recomandari
Comentarii
Imreh Istvan 2017-05-05
Spuneti in articol, citez "societățile vestice fi­ind la rândul lor afectate de maniera re­la­tivă, neprofesionistă în care sunt discutate multe dintre marile probleme ale societății occidentale". De fapt aceste persoane, ce conduc si decid arbitrar problemele Europei, nu discuta problemele reale ci lucruri nesemnificative, ca sa distraga atentia. De fapt nici nu pot discuta deschis problemele reale pentru ca nu sunt capabili, nici nu inteleg ce se intampla si in final discuta doar ce le este permis sau dictat.
Probabil daca politicienii romani si-ar lua curajul sa discute problemele reale, si daca ar si avea aceasta capacitate, o parte a societatii este inerta iar UE ar reactiona ca in cazul premierului Orban.
Referitor la Rusia, relatia acesteia cu Europa de vest si in particular cu Romania, intradevar problemele sunt complicate. Rusia este totusi cea mai mare tara a Europei si se intinde bine si in Asia. Chiar slabita economic dupa comunism, dupa Ieltin, revigorata in era Putin reprezinta o mare putere de care trebuie tinut cont. Impunerea sanctiunilor a slabit-o si mai mult dar a creat si reactia adecvata, sanctiuni din partea lor, o nervozitate mai mare in relatiile internationale. Extinderea NATO si UE, implicarile in fostele republici sovietice ale vestului si SUA au crescut si mai mult tensiunile, Rusia simtindu-se amenintata. Cu toate acestea SUA, Germania si alte state fac comert merci bine cu gaze, cu electricitate si alte produse stratigice. Incercarea de normalizare a relatiilor SUA cu Rusia, avansata de presedintele TRUMP, a intampinat o reactie isterica mult disproportionata, de anumite cercuri. Oare de ce? Romania este un pion mic, dar important din punct de vedere strategic. Isterizarea relatiilor si nu normalizarea acestora nu ne aduce nici un beneficiu. Cred ca o data cu consolidarea unor raporturi economice bilaterale, avantajoase si necesare ambelor parti, s-ar deschide intr-un orizont de timp acceptabil si detensionarea problemelor sensibile si foarte sensibile.Dar aceste probleme trebuie discutate cu calm, real, deci trebuie un discurs public la problemele stringente si nu lozincarde, care mai mult ne despart decat ne pot apropia.. Consider articolul chiar exceptional in punerea multor probleme si mituri istorice in discutie. astept cu nerabdare continuarea.
Sorin Muncaciu 2017-05-04
Domnule Fota, dumneavoastra ati fost unul dintre promotorii politicii pro-occidentale a Romaniei, mai mult , ati fost consilier prezidential si, ati argumentat si predicat o pozitie pro-atlantista a Romaniei, relatia speciala strategica cu SUA . Presupun , ca ati stiut sau, ar fi trebuit sa stiti, cu cine se alia Romania , cine reprezenta SUA, State Department, CIA si Pentagonul. Ar fi trebuit sa stiti ca, de la cel de al doilea razboi mondial incoace , in lume au fost 248 de conflicte militare, dintre care 203 au fost declansate de SUA sau partenerii NATO. In aceste razboaie, purtate de Pentagon si NATO, au murit 30 milioane de oameni , 90% victime din populatia civila. Deasemeni, CIA si State Department au fost implicate in " schimbarea regimului politic, a ordinii de drept, in 37 de state si s-au amestecat in 81 de alegeri nationale. Cine controleaza aceste institutii americane? Oligarhia bancar corporatista, plutocratia care a impus hegemonia americana economica si financiara cu forta, sau amenintarea cu forta. Aceiasi plutocratie care incearca sa impuna supravegherea tehnologica si controlul(bancar) total asupra cetatenilor occidentali si de aiurea . Natiunile care nu s-au opus oligarhiei occidentale au fost atacate militar sau au devenit state vasale politic si economic. Rusia este adversarul SUA si UE , de fapt, al oligarhiei occidentale, pentru ca nu se mai supune comenzilor oligarhiei. Deasemenea, China a fost inconjurata de 400 de baze militare si s-a incercat izolarea ei economica prin TPP. Dezordinea, de care vorbiti, este raspunsul natiunilor europene la constrangerea exercitata de statele, vasale oligarhiei, asupra popoarelor. Nesupunerea puterilor continentale Rusia si China a schimbat raportul de forte in zonele de conflict, Siria si Ucraina. Acum, cand hegemonia americana a inceput sa se clatine, dumneavoastra incepeti sa schimbati placa fata de Rusia. Asta , in opinia mea, nu este politica bazata pe principii si realitatea obiectiva, este o politica oportunista , dupa cum bate vantul.
Uitati-va la Romania de astazi: o colonie la periferia UE, o toll booth economy, membra a cabalei bancilor , asa zise, nationale , depopulata, furnizoare de mana de lucru ieftina si piata de desfacere pentru produsele europene second class . Aceasta este rezultatul politicii externe pe care a promovat-o Basescu sub ilustra dumneavoastra consultanta! Argumentul dumneavoastra: am avut si avem securitate garantata ! Oare asa sa fie? O securitate ca aceea din al doilea razboi mondial!
Ioan Vlad Nicolau 2017-05-08

Domnule Muncaciu! (chiar asa va numiti?) Utilizati un vocabular care-mi suna.... foarte cunoscut! Familiar as zice, daca nu mi-ar fi greata să alatur cuvintul familiar discursului dumitale! Si cred eu ca pentru toti cei care am trait din plin cosmarul comunist, trebuie sa sune scriitura dumneavoastra la fel. Scriti astazi cind comunismul este mort, absolut la fel ca pe vremea cind organili si presa din iepoca in totalitatea ei comunista, se intreceau in a aburi lumea si a o lamuri ca sfirsitul capitalismului este aproape, fiindca explicati dumneavoastra doct, ca acesta se clatina in mod evident in marginea gropii unde era ascunsa lada de gunoi a istoriei. In schimb, comunismul e aproape, straluceste luminos in fata ochilor, ne sta la-ndemina, numai sa mai facem un pas si gata. Fiindca noi la vremea aceea zburam catre comunism in zbor, din izbinda-n izbinda ca pasarica ce zboara din craca-n caca! Va mai amintiti?
N-a fost sa fie! comunismul s-a prabusit huruind napraznic, lasind in urma lui ruine fumeginde, dezastre economice fara precedent, lasind in urma lui sute de miloane de oameni intr-o saracie lucie si o mizerie morala de nedescris si s-a dus dracului pomana. Si astazi inca mai sunt unele popoare, ramase-n aberanta situatie de atunci, care incearca cu disperare sa scape de ea si sa iasa infine din hirdaul in care le aruncase Marxism Leninismul. Lumea normala pe care dumneavoastra o numeati Capitalism muribund, a mers insa mai departe si merge inainte cu sau fara voia ramolitilor nostalgici care viseaza-n continuare la prostioare comuniste.
Acuma, ca si atunci credeti ca hegemonia americana se clatina, inselindu-va si ca si atunci incercati sa inselati la modul bine cunoscut sovietico propagandistic lumea, in favoarea unor forte criminale, urmasele comunismului triumfator, care nu doresc nimic altceva decit sa-nghita intreaga lume, daca s-ar putea dintr-un hap, asa cum a vrut din totdeauna pacostea rosie si asa cum de fiecare data incercind si-a rupt coltii in chiofteaua care parea atit de frageda, moale si gustoasa.
Sunteti in expunere prolix si utilizind un vocabular desuet care in lumea comunista dadea bine, dar astazi.... suna a tabla ruginita si vorba goala, sunind zgiriat tare, strepeziti auditoriul sau cititorul. Auzi dumneata:
"Oligarhia bancar corporatista, plutocratia care a impus hegemonia SUA"(?)
"Aceiasi plutocratie care incearca sa impuna supravegherea tehnologica si controlul (bancar) total asupra cetatenilor occidentali si de aiurea"!
Spuneti-mi! Nu va este rusine?! Intr-adevar aveti idee despre cea ce vorbiti? Cunoasteti intr-adevar semnificatia vorbelor pe care le insirati pe ata vorbei ca pe ciupercile puse la uscat? Nu va este teama ca ciupercile sunt otravite si ca mai tirziu incercind sa le-nghititi, v-ati putea intoxica?
Mai ginditi-va!
profesoru 2017-05-03
Despre istoricul relaţiilor româno-ruse:
"dincolo de dorința elitelor ro­mâ­nești, România este o creație occidentală. Proaspătul stat modern român s-a con­tu­rat și datorită ajutorului dat inițial de fran­cezi și de englezi pentru a îngrădi Im­pe­riul Țarist, limitând extinderea sa spre Eu­ropa Centrală sau spre Bosfor. Nu este o în­tâmplare că Unificarea Principatelor, rea­lizată în 1859, a venit pe fondul în­frân­ge­rii Rusiei în Războiul Crimeei din 1856." - realitatea e alta.
Unirea Moldovei cu Ţara Românească într-un regat al Daciei a fost propusă de Ecaterina a II-a a Rusiei în 1782. Rege urma să fie favoritul ţarinei, Grigori Potemkin.
La Congresul de Pace de la Paris din 1856 şi ulterior, unirea Principatelor a fost susţinută de Franţa, Rusia, Prusia şi Sardinia, în timp ce Marea Britanie, Austria şi Imperiul Otoman s-au opus.
Iar în timpul Războiului de Independenţă aliata României a fost Rusia, nu ţările occidentale.
Rusofobia românilor nu datează din 1812. Atunci încă nu exista o conştiinţă naţională. Rusofobia a apărut în 1878, la sfârşitul Războiului de Independenţă, când românii s-au opus schimbului teritorial dorit de ruşi: Dobrogea contra Basarabiei de Sud (Cahul, Bolgrad şi Ismail revenite la 1856 în graniţele Moldovei). Românii se opuneau şi creării unui mare Principat al Bulgariei, satelit al Rusiei, şi au existat probleme şi la delimitarea graniţei în Dobrogea. De atunci România a perceput Rusia drept o ameninţare.

"Rusia este antiamericană" - Rusia a susţinut America în Afganistan după 2001, logistica americană fiind tranzitată pe căile ferate ruseşti. Rusia a permis intrarea Ţărilor Baltice în NATO în 2004, deşi i-ar fi fost foarte uşor să le ocupe integral sau parţial pentru a le bloca aderarea.

În timp ce America şi-a avansat constant alianţele şi bazele militare către graniţele Rusiei, a bombardat Serbia, ţară prietenă a Rusiei şi a susţinut independenţa Kosovo, a susţinut aderarea Ucrainei şi Georgiei la NATO (decisă în 2008 la summitul de la Bucureşti), ceea ce ar fi afectat grav securitatea Rusiei, aplică sancţiuni şi are o retorică inflamantă despre "pericolul rusesc", vrea să rupă Crimeea de Rusia, patrulează aero-naval agresiv lângă ţărmurile Rusiei şi a trimis trupe în Ţările Baltice, la 100 de km. de Sankt Petersburg.
Şi tot Rusia e anti-americană?

În schimb e foarte înţelept pasajul ăsta: "Prea des Ru­sia este folosită în politica internă pe post de bau-bau. Folosim prea des, pentru a ne legitima, o inutilă și gratuită retorică an­tirusă, politizând periculos de mult ches­tiunea relațiilor bilaterale. " - cu observaţia că retorica inflamantă anti-Rusia nu e folosită doar în România, ci şi în ţările occidentale.

"Dar des­pre ce trebuie făcut sau ce poate fi făcut pen­tru pentru a ameliora relațiile Ro­mâ­niei cu Rusia, într-un număr următor. În ba­za ex­perienței internaționale acumulate în ul­ti­mii 20 de ani și a contactelor oficiale avu­te cu diferiți experți sau demnitari ruși, am câteva recomandări de făcut. Cu bu­nă-cre­din­ță. Dar și cu riscurile de rigoare. " - aşteptăm cu interes.



Total 4 comments.
6399
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.