Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Miza alegerilor din UK
2017-04-20
3
Birocratia nu tine pasul cu vremurile noastre. Nici n-ar avea cum, avand in vedere ritmul si spectaculozitatea evenimentelor.

 

 

Cei care obtin zilele acestea pasaportul britanic, au parte de un memento bizar: scrisoarea oficiala de intampinare este semnata de Theresa May. Insa nu ca prim ministru, ci ca ministru de interne, portofoliul detinut pana in iulie anul trecut! Nostalgicii au astfel posibilitatea sa se intoarca in timp, la perioada de dinainte de referendum.

 

Desincronizare birocratica sau ironie a sortii? Si una, si alta. Simbolistica este puternica oricum. In cabinetul condus de David Cameron, Theresa May, ministrul de interne de la acea vreme, era responsabila cu lupta anti-imigratie. Astazi, ca premier, se confrunta de fapt cu aceeasi problema: gestionarea Brexit, procesul generat de aversiunea fata de imigratia intra-comunitara. Ducerea la indeplinire a verdictului popular din 23 iunie 2016 necesita cel putin legitimitate si forta. La rigoare, May se bucura de ambele, chiar daca nu in sensul conventional: nu a ajuns in fruntea guvernului in urma unor alegeri, asa cum era normal, insa nimeni nu i-a contestat autoritatea. Tot asa cum si in Parlament detine majoritatea, dar una relativ fragila, de doar 17 locuri. Prin urmare, orice imbunatatire este binevenita, insa aceeasi concluzie putea fi trasa si in urma cu doua, cu trei, sau chiar cu noua luni, dupa referendumul de anul trecut.

 

De ce declanseaza anticipate acum? Cel mai probabil, premierul a inteles ca lupta pe doua fronturi, Uniunea Europeana si acasa, impune un arsenal adecvat. Negocierile cu Bruxelles vor fi suficient de dure si fara grija unui parlament ostil. Mai ales ca in ultima perioada, tensiunile dintre sustinatorii unui “Hard Brexit” si adeptii variantei “soft” au atins cote alarmante. Fractura din societate a necesitat interventia Curtii Supreme de Justitie (n.b judecatorii de la Curte au fost denuntati de “Daily Mail” ca “dusmani ai poporului”)

 

Dincolo de asta, conservatorii se pot mandri cu o bogata traditie de sabotaj a propriilor prim-ministri, care a dus la caderea lui Edward Heath si Margaret Thatcher, a creat constant probleme pentru John Major si i-a distrus cariera politica lui David Cameron. Un prim cartonas galben a fost aratat deja cabinetului: Philip Hammond, vicepremier si ministru de finante a renuntat umilit la majorarea contributiilor sociale, masura cheie in buget, in urma reactiei dure din partea colegilor parlamentari Tory. De data asta, furia rebelilor s-a oprit la el. Urmatoarea victima ar putea fi chiar liderul.

Chiar daca Theresa May a dorit sa-si defineasca mandatul si dincolo de tematica Brexit, nu va fi posibil. Cel putin nu in urmatoarele 24 de luni, perioada formala a negocierilor cu Bruxelles. O majoritate larga si un restart emotional i-ar intari pozitia de negociere si i-ar oferi un cec in alb pana la urmatoarele algeri la termen, in 2022.

 

In prezent, sansele sunt de partea ei. Nimic nu mai este sigur in epoca rasturnarilor de situatii de tip Brexit sau Trump care au ridiculizat expertii electorali din lumea larga. Insa lipsa de forma a opozitiei tinde catre minime istorice. Dincolo de sondajele unanim nemiloase, Jeremy Corbyn, liderul laburist, a reusit in ultimii doi sa plaseze partidul intr-o zona “nefrecventabila”. De la neo-marxism agresiv si chiar pana la anti-Semitism, putine au fost influentele dubioase care sa fi ocolit Labour. Astfel, a reusit sa indeparteze o parte consistenta a clasei de mijloc atrase in anii 90 de Tony Blair. Altii s-au indreptat catre UKIP sau, in cazul Scotiei, catre nationalistii de la SNP. La nivel personal, credibilitatea lui Corbyn se situeaza cam la jumatate fata de nivelurile inregistrate de May si, in general, nu sunt multi cei care si-l imagineaza prim ministru. In cazul anticipatelor, un eventual reviriment al liberal-democratilor ar putea genera noi dislocari de voturi de la Labour.

 

UKIP, vedeta ultimelor doua tururi de scrutin, europarlamentare si generale, a facut implozie. Optiunea populara pro-Brexit a lasat partidul fara obiectiv strategic. La asta se adauga si plecarea liderului carismatic Nigel Farage. Fostul catalizator al votului de protest isi pierde masiv din sustinere, in timp ce sistemul de vot strict uninominal ii blocheaza accesul catre Westminster. In 2015, UKIP a reusit sa-si asigure un singur loc in parlament, si acela ca urmare a unei disidente Tory, la aproape 4 milioane de voturi obtinute. In urma demisiei lui Douglas Cartwell, actualmente independent, UKIP nu mai este reprezentat in forul legislativ.

 

Liberal Democratii isi pun mari sperante in anticipatele din iunie. Teoretic, au doar de castigat. “Geniul” politic al fostului lider Nick Clegg, a condus in 2015 la cea mai mare infrangere din istoria partidului. Intrarea la guvernare in 2010 alaturi de Tory, formatiune diametral opusa din punct de vedere ideologic, i-a lasat cu doar 8 parlamentari, din 57. Acum, sub conducerea lui Tim Farron, aspira la votul celor dezamagiti de Brexit, asa-numitii “Remainers”. Posibilitatea unui culoar favorabil este reala si victoriile recente in circumscriptii precum Richmond Park (fosta Tory) sau Rotherham (fosta Labour) sunt incurajatoare.

 

In Scotia, dominata covarsitor de SNP, situatia capata alte valente, avand in vedere dorinta de independenta si optiunea pro-europeana. Nicola Sturgeon, premierul scotian, a obtinut la Hollyrood (parlamentul de la Edinburgh) aprobarea pentru un nou referendum de care ar putea sa duca la dezintegrarea UK. Astfel miza anticipatelor are o importanta deosebita, pentru ca ar putea sa confirme dominatia SNP in dauna laburistilor si a conservatorilor.

 

Problemele se aglomereaza si in Irlanda de Nord, unde unionistii si Sinn Fein nu reusesc de trei luni sa formeze un guvern, conform “Acordului de Pace din Vinerea Mare”, negociat de Tony Blair si Jonathan Powell in 1998. Mai mult, liderii Sinn Fein vad in Brexit oportunitatea pentru independenta.

 

In ceea ce priveste romanii din Marea Britanie, campania electorala ar putea reaprinde pasiunile nationaliste din vara trecuta. Pirueta de 180 de grade executata de Theresa May pe tema alegerilor nu face decat sa sporeasca angoasele si incertitudinile imigrantilor est-europeni, tinte predilecte atat pentru publicatiile tabloid cat si pentru extremisti. Un nou mandat de forta s-ar putea traduce prin rigiditate sporita a vis-à-vis de conditiile impuse cetatenilor din spatiul comunitar in perioada post-Brexit sau chiar mai devreme. Sa nu uitam ca in urma cu doi ani, aceeasi Theresa May, pe atunci ministru de interne, a ingreunat pana la nivel de sicane procesul de obtinere a rezidentei permanente. Dincolo de retorica, limitarea imigratiei din interiorul Uniunii Europene a fost miza reala a referendumului de anul trecut. Faptul ca Downing Street nu a hotarat inca nimic in legatura cu situatia europenilor aflati deja pe teritoriul UK este ingrijorator. Multi lideri conservatori s-au grabit sa ofere asigurari ca toate drepturile acestora vor fi recunoscute oficial chiar inaintea declansarii articolului 50. N-a fost sa fie.

 

Mediul politic britanic a devenit mai impredictibil ca niciodata. Chiar si Donald Tusk, personalitate sobra, a comparat Brexit cu un scenariu de Alfred Hitchcock: groaza si suspans.

Cu alte cuvinte, ne putem astepta la orice.

 

 

 

 

 

 

TAGS : Theresa May Marea Britanie alegeri brexit parlament bruxelles uniunea europeana scotia
Recomandari
Comentarii
?????? 2017-04-20
La români probabil s-ar fi găsit cel puțin și un partid care så-și facă program electoral ,"gospodărește" , care să includă și contestarea referendumului ?
Joaquin Murieta 2017-04-20
Ca Anglia nu este o democratie a constatat Karl Marx. Ce patesc cei care nu voteaza conservatorii ? Vor fi assasinati cum a fost Jo Cox ? Irlandezii si Scotienii stiu bine ca bombele amplasate de ei la Westminster nu votul le pot indeplini obiectivele. Ne asteptam la noi bombe detonate din Irlanda si acum si din Scotia. Anglia este o tara saraca care s-a obisnuit sa traiasca bine jefuind alte tari. Oricati emigranti vor fi alungati Englezii get-beget sunt prea multi si nu doar nivelul lor de trai ci chiar supra-vietuirea lor este imposibila fara comertul cu UE. E greu de crezut ca India, Africa de sud, Canada si Australia vor accepta sa fie iar jefuite cum au fost in trecut pentru a asigura nivelul de trai ridicat al Englezilor.
cristian sirb 2017-04-20
Mereu aceasta tendinta catre a exagera! „UKIP, vedeta ultimelor doua tururi de scrutin, europarlamentare si generale” - ce anume a fost vedetă? Faptul că a ținut prima pagină a ziarelor? A trimite un parlamentar în Parlament se numește izbândă?
Ani de zile am fost bombardați deja cu pespectiva alegerilor olandeze și franceze din această primăvară. Olanda a trecut cu bine, au fost emoții (mai mult întreținute decât bazate pe motive realiste), dar se încearcă acum a se semăna panica în ce privește Franța, în ciuda sondajelor care-l dau victorios (și nu la scor strâns, ci categoric) pe Macron. În cazul Trump sau Brexit, scorurile au fost mereu strânse, ecartul mic. De ce nu se încearcă în alt fel justificarea meseriei de analist, altfel decât a născoci spaime gratuite, dar care costă nervi cititorul informat?
Total 3 comments.
6270
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis