Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Cum va prezida România sfârşitul Europei
2017-04-11
2
Începutul lui 2019 nu este departe. Dacă nu întregul an, cel puţin primul semestru va avea cu certitudine o încărcătură sim­bo­lică şi politică aparte pentru Uniunea Europeană, aflată la sfârşitul unui ciclu istoric şi începutul altuia.

 Iar lucrul acesta nu îl spunem fiindcă România, o ţară care cu doar trei decenii în urmă se zbătea fără speranţe, izolată sub tirania unui regim mizerabil, în afara tuturor aranjamentelor ordinii occidentale, va ajunge atunci să pre­zideze Consiliul Uniunii Europene, adi­că cea mai puternică structură decizională a Europei integrate, ci pentru că în timpul acestei preşedinţii Uniunea cu 28 de sta­te membre va dispărea, prin ieşirea efec­tivă a Marii Britanii. Este, într-adevăr, o ironie subtilă a istoriei acestui continent, ca mo­mentul în care conducerea UE va fi pre­lua­tă de o fostă ţară comunistă să coin­cidă cu plecarea din blocul comunitar a Ma­rii Bri­tanii, a doua putere economică din Eu­ro­pa, creuzetul marilor doctrine ale ca­pi­ta­lis­mului, liberalismului şi demo­cra­ţiei.

 

Dacă mai punem la socoteală şi alegerile pen­tru Parlamentul European, în mai sau iunie 2019, care vor capta atenţia presei şi in­teresul politic, cu tot ce înseamnă pe­ri­oa­da preelectorală şi campania propriu-zi­să, avem deja imaginea unei agende pre­sta­bilite a primei jumătăţi a anului. Lu­crul acesta e şi bun, şi rău pentru pre­şe­dinţia românească a Consiliului UE. Bun, pentru că va exista o implicare la „foc ma­xim“ a tuturor instituţiilor europene (Co­mi­sia, Parlamentul, Consiliul European) im­plicate în procedurile de organizare a ce­lor două mari momente politice men­ţionate, rău pentru că vizibilitatea publică imensă a exit-ului britanic şi a alegerilor europene va pune în umbră orice efort al României de a impune în opinia publică o agendă specifică a preşedinţiei. Despre ce altceva relevant se va mai putea oare dis­cuta, ca tematică europeană, în primul se­mestru al lui 2019, decât despre primele efecte economice şi sociale trăite ale Bre­xit-ului, de o parte și de alta a Canalului Mânecii, sau despre tendinţele de vot ale cetăţenilor europeni?

 

Imediat după 1 ianuarie 2019, liderii și partidele europene îşi vor amplifica vocea. Fiecare îşi va striga partitura, în propria cheie ideologică. În toată această „ne­bu­nie“ politică europeană, România îşi va fa­ce apariţia la butoanele Consiliului UE, pre­supunem cu timiditatea, con­for­mis­mul, festivismul şi formalismul binecunoscute ale guvernelor de la Bucureşti faţă de mai marii Europei. Desigur, până la un punct, o asemenea atitudine este oarecum fi­reas­că pentru un debutant, care se mai şi ştie plin de slăbiciuni interne şi vulnerabil la capitolul credibilitate externă. Too many skeletons in the closet, obişnuiesc să spu­nă americanii, pentru a sugera cuiva să stea în banca lui şi să păstreze un precaut low profile. La urma urmei, nici nu aş fi deo­sebit de critic faţă de o asemenea ti­miditate politico-diplomatică a României la preşedinţia Consiliului, riscurile de­cur­gând din a ne da în spectacol fiind oricum mai mari decât riscurile din scenariul de a avea o preşedinţie discretă.Şi asta nu e tot. Să nu uităm că România, la rândul ei, va fi în plin an electoral. Din­colo de alegerile europene din primul se­mestru, ceea ce va apăsa desigur asupra exer­ciţiului public şi de imagine al pre­şe­dinţiei româneşti a Consiliului UE va fi pre­campania pentru alegerile pre­zi­den­ţia­le din noiembrie 2019, în care putem pre­supune că tandemul PSD-ALDE va critica intens activitatea preşedintelui Iohannis, pentru a-l împiedica să capitalizeze elec­to­ral în timpul mandatului european, iar opo­ziţia, la rândul ei, de ce nu?, va fi ex­trem de „vigilentă“ cu prestaţia gu­ver­nului, taxând zgomotos orice minus în de­rularea tehnică a preşedinţiei. Nu e greu de imaginat care vor fi relaţiile între prin­cipalii actori politici din România în anul alegerilor prezidenţiale.

 

Este prematur să spunem care vor fi te­me­le și prioritățile de atunci ale Uniunii și, mai ales, care va fi contribuția specifică a României. Vom face parte din Trio-ul Ro­mâ­nia-Finlanda-Croaţia (1 ianuarie 2019 – 30 iunie 2020). Ceea ce știm sigur este că, de exemplu, în primul semestru din 2019 va avea loc negocierea Cadrului Financiar Multianual 2021-2027, un dosar de interes major pentru Uniunea Europeană, cu o miză imensă. Dacă ne gândim că România nici nu face parte din Eurogrup și că este o economie atât de mică în raport cu ma­rii contributori, putem înțelege de pe acum cam care va fi rolul real al reprezentanților noștri de la Ministerul Finanțelor (de a face oficiile de moderatori la Bruxelles și de a da cuvântul celor care contează cu ade­vărat), dincolo de caracterul pompos al termenului de „președinție“. Dar să nu fim exagerat de critici, lucrul acesta li se în­tâmplă tuturor țărilor cu economii mici din Uniune, care se plasează cam de la lo­cul 15 în jos în clasamentul PIB-urilor. Am dat doar un exemplu.

 

Una peste alta, aș rezuma obiectivul de bun-simț pe care l-ar putea avea România la președinția Consiliului UE din 2019: să se comporte normal, discret, eficient, ca o țară europeană matură, din categoria ei de pretenții, care-şi ştie lungul na­su­lui dar nu este umilă, fără să iasă cu nimic în evidență și fără să facă greșeli deranjante, greşeli care să le amintească celorlalți regretele pe care le-au avut față de aderarea con­si­derată „prematură“ a Ro­mâ­niei și Bul­gariei, în 2007. Ar putea fi cea mai fru­moasă performanță europeană a României ca stat membru al Clubului, alt­fel spus, ade­vărata integrare a Bu­cu­reş­tiului în nu­cleul noii UE-post Brexit care se va naşte în mandatul nostru.

 

http://revista22.ro/files/news/manset/default/logogroup_RO_full-colorss.jpg

TAGS : uniunea europeana Brexit UE Marea Britanie Bulgaria Romania
Mai multe Suplimente
Comentarii
Marius Tuica 2017-04-15
Se descurca Romania, nu trebuie sa-si faca griji rusofili ca dumneatale
Amerolcu 2017-04-11
Un articol absurd. Ce contează mărețul Consigliu al Uniunii Europene?! Are idee omul de pe stradă de cine e prezidat acest consigliu azi?! Știe cineva cine l-a prezidat ieri?! E doar un mijloc de mulțumi fudulia ălpra mărunți și fără putere efectivă în UE. Singura analogie la are mă pot gândi e cea a copilului de 3 ani pe care-l țin în brațe și care se chinuie să tragă de volan cu mașina oprită în garaj,

E o instituție cu rol strict ceremonial așa cum era marele prezidiu al sovietului suprem a URSS. Dacă tot e vorba să vorbim de uniuni defuncte.
Total 2 comments.
18088
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.