Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Ultimul cartuș al dreptei e pentru Hollande
2017-03-28
0
După demisia ministrului de Interne și gravele acuzații împotriva șefului statului, „scandalul Fillon“ aproape că devine secundar.

 

Cu trecerea fiecărei săptămâni, credibilitatea candidatului de centru-dreapta la preşedinţia Franţei, François Fillon, se erodează. Săp­tă­mâ­nal Le Cannard Enchâiné, aproape zilnic alte pu­blicații, inclusiv prestigiosul Le Monde (pro-Macron), aduc noi informații despre ancheta cu privire la presupusa an­gajare fictivă a soției sale, și nu numai. Aflăm că Parchetul a extins ancheta pentru „es­crocherie agravată, fals și uz de fals“, bănuindu-se că ar fi dat anchetatorilor documente false ca să justifice salariile. „Afa­cerea costumelor“ în va­loare de 12.000 de euro primite cadou acum câteva săptămâni de la un om de afaceri a dus la înapoierea costumelor, dar costul de ima­gine a rămas. Sunt luate la rând toate con­tractele societății de consultanță a lui Fil­lon, care e acuzat că și-a monetizat con­tac­te­le din vremea când era premier (2007-2012). Una dintre acuzații viza chiar intermedierea unei întâlniri cu Putin, ceea ce a dus la reac­ția purtătorului de cuvânt al Kremlinului. Atât acesta, cât și Fillon au negat intermedierea, nu și întâlnirea respectivă. Toate aceste „afa­ceri“ l-au lovit pe candidatul republicanilor cu atât mai mult cu cât el însuși făcuse din „mo­ralizarea vieții publice“ un obiectiv. Pri­ma victimă a acestei „moralizări“ e chiar el.

 

Avalanșa de acuzații, multe dintre ele ar­gu­men­tate cu informații obținute „pe surse“ de la procurori sau polițiști, practic a blocat cam­pa­nia lui Fillon, obligat ca în fiecare interviu, în fie­care intervenție televizată să se disculpe. Succesiunea de „scandaluri“ a ecranat campania politică. O campanie care ar fi putut să aibă în centrul său bilanțul guvernării socialiste a devenit una despre moralitatea lui Fillon, despre relația acestuia cu banii. În plus, situația can­didatului dreptei a permis ca anchetele împotriva can­di­da­tei Frontului Național, precum și neclaritățile privind pa­tri­moniul declarat de centristul Macron să trea­că practic neobservate.

 

Ce frapează e și faptul că, de la un moment încolo, orice informație devine „scandal“, ori­ce acțiune devine „scandaloasă“, din moment ce intră în cadrul foiletonului și conține ținta fixată anterior. E evidentă apariția unei ade­vă­rate prezumții de vinovăție. Iar în timp, re­pe­tata instrumentalizare partizană a unor ade­vă­ruri mari și mici ajunge să degradeze laolaltă cre­dibilitatea celui atacat și a celor care ata­că. Imagologic vorbind, politicieni, presă, ma­gistrați, polițiști ies cu toții șifonați. Deși soar­ta candidatului dreptei pare pecetluită, miza a devenit credibilitatea politicului și a sta­tu­lui.

 

Tocmai aceasta a fost vizată de mai multe eve­nimente de săptămâna trecută. Parchetul Național Financiar a deschis o anchetă cu privire la contractele de stagiari parlamentari ai copiilor minori ai ministrului de Interne Bru­no Le Roux. Acesta și-a dat dat demisia, dar lovitura era una semnificativă pentru că îl ata­case pe Fillon, iar din ministerul său provin multe dintre sursele jurnaliștilor specializați în dosarele candidatului dreptei.

 

Nu era prima dată când un ministru al lui Hollande se dovedea un lup moralist. Lista fu­sese deschisă de Jérôme Cahuzac, ministru al Bugetului, care pusese pe primul plan lupta împotriva fraudei fiscale și care s-a dovedit că ascundea bani în Elveția, ceea ce a dus la demisia sa în 2013 și la o condamnare anul tre­cut. Le Monde a făcut o listă cu cinci mi­niștri ai guvernelor lui Hollande nevoiți să de­misioneze în urma unor astfel de „scan­da­luri“, ceea ce a dus la ridiculizarea „Republicii exemplare“ anunțată de actualul președinte în timpul campaniei din 2012.

 

Fillon, spre deosebire de fostul ministru de Interne, nu numai că nu s-a retras, dar în­cearcă să profite de acest nou scandal care lo­vește puterea socialistă. Citând o carte proaspăt apărută, candidatul dreptei l-a acu­zat într-o emisiune televizată pe președintele Hollande că ar fi în spatele unui adevărat sis­tem de destabilizare a adversarilor politici. Aces­te acuzații fuseseră deja formulate de apropiații lui Sarkozy, plecând de la dosarele în care fostul lider al dreptei a fost anchetat, umilit public, pentru ca după aceea să nici nu fie trimis în judecată. Dar anul acesta a fost un argument pentru ca alegătorii de la pri­marele centrului-dreapta să-l prefere pe Fil­lon lui Sarkozy.

 

Această istorie explică de ce acuzațiile lui Fillon nu par să aibă un ecou major dincolo de susținătorii săi. În plus, șefului statului francez l-a făcut mincinos pe candidatul drep­tei. Asta după ce socialiștii, la putere, ce­ru­seră retragerea din cursa prezidențială a lui Fillon, reprezentantul opoziției parlamentare. Ambianța e una fără precedent.

 

Atacul dreptei la Hollande pare ultima armă pe care o poate utiliza într-o situație aparent fără ieșire. Conform Le Figaro, Fillon vorbește chiar despre faptul că foarte probabil tele­foanele îi sunt ascultate și, invocând cartea Bienvenue place Beauvau, care ar dezvălui că președintele e informat de evoluția prin­cipalelor dosare, declară: „Suntem într-o situație… în care e posibil ca președintele să asculte un candidat la alegerile prezidențiale. Ce democrație e asta?“. De altfel, republicanii cer oficial o vastă anchetă plecând de la această carte, care ar fi identificat la cel mai înalt nivel statal o rețea de utilizare politică a informațiilor din dosare în favoarea actualei puteri.

 

Indiferent cine va fi noul președinte, acestuia nu-i va fi deloc simplu ca, în numele Franței, să dea lecții, fie și amicale, de democrație sau de stat de drept. Restabilirea credibilității Franței va cere timp.

TAGS : franta Fillon Hollande alegeri parchet costume consultanta scandal frontul national macron Jérôme Cahuza
Recomandari
Comentarii
Total 0 comments.
6687
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.