Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF


Leftocraţia
Daniel Dragomirescu - - - -
2017-03-28
Scrisori
1

 

Ţara se află din nou la o răscruce şi există realmente riscul de a fi împinsă înapoi, pe planul devenirii sale istorice, cu o generaţie sau chiar mai mult. Acest lucru, însă, nu ar trebui să devină o realitate.

 

Ceea ce se petrece în prezent este revolta clasei mijlocii împotriva unei puteri abuzive de extracţie totalitar-comunistă („ciuma roşie“), care vrea să conducă România secolului XXI cu metodele anilor ’50 din secolul anterior, neţinând seama de evoluţia societăţii româneşti la 27 de ani după abolirea oficială a regimului totalitar comunist. Să sperăm că, oricâţi bani ar avea la dispoziţie şi oricâtă putere de a-i prosti pe milioanele de oameni săraci, din păcate atât de uşor de mituit şi de manipulat, de data asta nu vor mai reuşi.

 

Leftocraţia este o boală a lumii moderne, mult mai gravă decât diverse alte malformaţii politice de tip autoritar, pe care le-au cunoscut înaintaşii noştri în secolul anterior. Leftocraţia este puterea unei aşa-zise elite politice care se declară de stânga, dar care în realitate nu este nici pe departe exponenta maselor paupere, ci se foloseşte de acestea, pentru a-şi legitima pretenţiile de hegemonie politică, economică şi socială. Marx este răspunzătorul moral pentru fundamentarea leftocraţiei pe plan mondial, iar Lenin şi Stalin sunt, la rândul lor, responsabili pentru implementarea leftocraţiei cu preţul vieţii a zeci de milioane de ruşi.

 

Clasa mijlocie este singura aptă, prin însăşi natura ei, să garanteze o democraţie reală în societate, fiindcă cei avuţi (indiferent că sunt aristocraţi sau ştabi intangibili din nomenklatura comunistă ori proveniţi din ea) întotdeauna vor dori să conducă discreţionar societatea, iar masele de săraci, în lipsa unei educaţii serioase prin şcoală, sunt extrem de uşor de corupt şi de manipulat, pentru a le legitima aspiraţiile dictatoriale. Iată şi azi cum îi cară baronii din sudul țării pe acei bieţi pensionari şi activişti mărunţi, ca să facă un jalnic circ, după metoda maimuţărelii, la poarta Palatului Cotroceni. Numai clasa de mijloc nu dă nimănui mită şi nu se lasă mituită, fiindcă ea este capabilă, prin educaţie, să se conducă după principii, şi nu după interese imediate şi meschine - şi tocmai de aceea ea a fost întotdeauna ţinta principală a celor care nu iubesc democraţia, dar vorbesc despre ea în vorbe mari şi complet goale de sens. Aşa s-a întâmplat chiar şi în America, în ultimii 20 de ani, unde clasa mijlocie a fost redusă în mod progresiv şi dramatic de la peste 60% la 40%. Am văzut zilele acestea pe un website un poster în care un cetăţean american, în zorii zilei, îşi repetă obsedanta întrebare: „Oare astăzi ce libertăţi ne vor mai fi luate?“.

 

Cred că ce se întâmplă acum în România poate deveni prima revoluţie din lume împotriva leftocraţiei, acest cancer care a subminat atât de grav statele europene în ultimele două secole, instalând peste tot pseudodemocraţii totalitare. Dar pentru a se ajunge la succes este nevoie de alte partide decât cele din parlament, care la vedere joacă sceneta democraţiei şi în realitate contribuie la menţinerea ori consolidarea domniei bunului plac al celor care au pus mâna pe părţi importante din avuţia naţională. Este nevoie de un partid socialist, dar de unul autentic, bazat pe valori şi principii enunţate nu doar în teorie, ci aplicate riguros şi cu bună-credinţă în practică. PSD în forma de acum trebuie abandonat, fiindcă este perimat şi dăunător pentru democraţie. Trebuie reconstruit şi partidul liberal, care s-a compromis mult prin oameni ca Tăriceanu, Patriciu, Mihalache şi alţii. Căci, dacă mâine ar fi alegeri legislative, din nou milioane de cetăţeni ai României nu ar avea pe cine să crediteze cu votul lor, fiindcă nimeni nu merită. Iar fără o ofertă serioasă în materie de partide şi candidaţi atunci când vin alegerile, democraţia parlamentară este o moară care macină în gol. Este o formă fără fond, care sigur cuiva foloseşte de minune, dar nu interesului general.

 

Protestatarii din Bucureşti şi din toată ţara trebuie să se gândească şi la acest lucru, nu doar la abrogarea unei ordonanţe de urgenţă (care poate fi înlocuită oricând cu una şi mai rea), la demiterea guvernului (care oricând poate fi înlocuit cu unul şi mai rău) ori la îndepartarea din viaţa politică a unor figuri mai mult ori mai puţin compromise, precum Florin Iordache, Şerban Nicolae, Eugen Nicolicea, Liviu Dragnea, Sorin Grindeanu etc. Răul trebuie tăiat de la rădăcină, fiindcă altfel ne va copleşi. Problema este să existe suficientă energie şi tenacitate spre a se duce la bun sfârşit ceea ce s-a început la 1 februarie.

 

Daniel Dragomirescu

Februarie 2017

TAGS :
Recomandari
Comentarii
Mircea Ordean 2017-03-29
„Ţara se află din nou la o răscruce şi există realmente riscul de a fi împinsă înapoi, pe planul devenirii sale istorice, cu o generaţie sau chiar mai mult. Acest lucru, însă, nu ar trebui să devină o realitate.”

Ideea de țară la răscruce ține -cred eu - de sperieturi interioare vehiculator noțiune, și/sau dor de tulbura cititor (din motive de expus altădată).

Frumoase, în scurtul citat, sînt și vorbele mari. Devenirea istorică.

Matur și de bun simț mai e pe-acolo și ideea că „nu ar trebui să devină realitate”:
Să vezi ce nu mai poate Ce-ul din jur, dacă noi socotim că trebuie...
Total 1 comments.
963
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.