Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Socialismul francez - greu de (sin)ucis
2017-03-21
1
Foarte urmăritele alegeri din Olanda sunt încă un exemplu că partidele stângii clasice continuă să piardă alegători, dar nu numai în beneficiul populiștilor. După criza economică din 2008-2009, nu stânga progresează, ci populiștii și, în unele cazuri, centrul. Iar în contextul alegerilor prezidențiale franceze din aprilie, anunțatul progres al centrului îi împinge pe socialiștii francezi într-o situație dramatică.

 

În Franţa se cântă de mult prohodul unui Par­tid Socialist (PS) care mult timp s-a în­că­pă­țânat să nu se social-democratizeze, iar acum a devenit bastionul refuzului reformării „mo­delului social francez“. Ac­tualul context sporește con­si­derabil șansele ca acest par­tid aflat de mai mult timp în pragul exploziei să-și ducă pâ­nă la capăt criza exis­ten­țială. Și să iasă din rândul par­tidelor de guvernare.

 

Criza existențială a so­cia­liș­tilor francezi datează încă de pe vremea (re)fondatorului Fran­çois Mitterrand. În 1981 acesta provocase prima alternanță din istoria Republicii a V-a având un program cvasi-re­vo­luționar. Un program care îi permisese să preia de la comuniști dominația asupra stân­gii franceze. O mișcare strategică care avea să fie plătită de PS până azi cu un tip de con­știință vinovată, o conștiință a unei ilegi­ti­mi­tăți care trebuia depășită printr-o ortodoxie so­cialistă în decalaj față de stânga gu­ver­na­mentală europeană.

 

Problema socialiștilor a venit din faptul că prac­tica lor guvernamentală nu a dus la cons­trui­rea unei doctrine a responsabilității, partidul ră­mânând rupt între ideologia profesată și re­a­­litatea politicilor aplicate. Contextul unei in­te­lectualități foarte de stânga, cu un mediu uni­ver­sitar și mass-media pe mă­sură, dar mai ales exis­ten­ța unei elite economice ea în­săși etatistă au permis ca acest șpa­gat între ideal și re­al să su­praviețuiască într-un echi­li­bru instabil. În timp, în­să, ten­siunile au crescut între cei res­ponsabili de guvernare și ideo­logi, între discursul pra­gmatic și cel idealist-po­pu­list.

 

Mitterrand anunțase că „cei care nu sunt ad­versari ai capitalismului nu au ce căuta în PS“. Hollande, la fel de cinic, s-a ales el în­suși cu un discurs în care spu­nea că „ade­vă­ra­tul meu adversar e lumea fi­nanțelor“. Re­zultatele politicii sale sunt re­zu­ma­te de cifrele șomajului care a crescut, în timp ce în țările din jur scădea. Hollande a eșu­at, dar eșecul său nu a fost asumat de o parte a PS-ului care i-a reproșat faptul că gu­vernele sale nu au fost destul de socialiste. Cu acest tip de discurs, Benoît Hamon a câș­tigat dreptul de a reprezenta PS-ul la pre­zi­den­țiale. Astfel, so­cialiștii se leapădă opor­tu­nist de bilanțul unui Hollande care a condus partidul 11 ani. Dar, de fapt, se leapădă de ori­ce responsabilitate, discursul acestora dez­vol­tându-se ca și cum nu ar fi guvernat 10 din ultimii 20 de ani sau nu ar fi deținut pre­șe­din­ția aproape 20 din ul­timii 36 de ani.

 

Hamon asumă în schimb un viitor de aur și se demarcă de adversari spunând, în dis­cur­sul său de la Bercy de duminică, 20 martie, că „partidul banului are prea mulți candidați la aceste alegeri“. Propunerea sa principală es­te „venitul universal“, care se va traduce în creșterea veniturilor celor care câștigă sub 2.200 euro, activi independenți, muncitori, alți salariați. La asta se adaugă finanțarea a su­te de mii de locuri de muncă, creșterea aju­toarelor de stat și a salariului minim, scă­de­rea timpului de lucru (deja de 35 ore/săp­tă­mână). Finanțarea acestor propuneri e ne­cla­ră, inclusiv pentru ziarul de centru-stânga Le Monde, care în plus acuză programul de fa­vo­rizare a întreprinderilor franceze ca fiind con­trar dreptului european. Hamon vrea și un protecționism european, fiind inclusiv pentru suspendarea acordului de liber-schimb cu Ca­nada. La nivel instituțional, anunță o a VI-a Republică cu mai multă democrație directă și cu limitarea dreptului de a fi reales. Plus ta­xa­rea roboților, suprataxarea profiturilor băn­ci­lor, legalizarea canabisului.

 

Mulți din apropiații lui Hollande fie îl susțin pe Macron, fie, precum fostul prim-ministru Ma­nu­el Valls, unul dintre cei mai populari lideri ai PS, consideră nerealist programul lui Ha­mon. Acum Hamon se bate pe un teren co­mun cu cel al candidatului populist de stân­ga, Jean-Luc Mélenchon, un fost socialist ca­re acum a devenit tribunul iubit de stânga-stân­gii. Sondajele le dau ambilor în jur de 12%, Hamon va fi votat numai de 25% dintre alegătorii lui Hollande de la primul tur din 2012. Majoritatea relativă a acestora (40%) merg acum spre Macron.

 

Socialistul Hamon e un fel de simpatic Asterix care vrea să reziste mondializării, dar îi lip­seș­te poțiunea magică. Programul său e un stri­găt de război. Un război ideologic care în Fran­ța încă se mai poartă, dar și acolo este ușor demodat. E deci un program care nu va fi votat pentru a fi aplicat. Va fi votat pentru „a da un semnal“ lumii întregi că socialismul fran­cez su­pra­vie­țu­iește. Dar adevărata între­ba­re nu e dacă va su­praviețui, ci dacă nu va fi definitiv margi­na­li­zat de probabila victorie a lui Macron. Acesta ar fi primul candidat de cen­tru-stânga care ar deveni președinte. Are nevoie de deputați so­cia­liști pentru a gu­ver­na, dar nu are nevoie de un partid al cărui cen­tru de greutate e în acest moment in­com­patibil cu reformele anun­țate. De aici poate re­zulta fie o ipotetică și im­pro­babilă con­ver­ti­re a PS-ului la o formă de li­be­ralism social, fie o mult mai probabilă apariție a unui partid de centru-stânga care ar rupe și ar mar­gi­na­liza restul de PS care se do­ve­deș­te necon­ver­ti­bil la reformarea statului social. Noul partid se va naște din larva socialistă, dar fluturele se va duce spre alte zări. Sfâr­șitul PS pare mai aproape ca niciodată.

TAGS : Franta socialism Par­tid Socialist alegeri le pen macron hollande Olanda Fran­çois Mitterrand
Recomandari
Comentarii
Joaquin Murieta 2017-03-21
A fost mai usor in Suedia. Acolo CIA i-a assasinat pe Olof Palme si Ana Lindh si astfel s-a terminat socialismul Suedez.
Total 1 comments.
9540
 Rasu' plansu'
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis