Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF


Design și informații: rețeta Lombardi
Ioana Moldovan - - - -
2017-03-21
Cultura
0

Diagramele lui Lombardi sunt interesante din punct de vedere vizual; iar din punct de vedere al conținutului, ele oferă o perspectivă unică asupra unui eveniment sau a unei teme.

 

Mark Lombardi, artist neo-conceptual ca­re la fel de bine ar fi putut să fie prezentat drept specialist în sectorul bancar, militant politic sau cercetător, s-a stins din viață la 48 de ani, în 22 martie 2000. The New York Times, care consacră câte un ne­cro­log bine scris unui grup select de inși care au făcut istorie, i-a acordat câ­teva rânduri trei zile mai târziu, făcând un portret des­tul de sumar unui artist ne­obișnuit, a că­rui moarte suspectă ridica mul­te semne de întrebare.

 

Stilul său artistic a găsit doar câți­va suporteri entuziaști, iar opera sa a fost neglijată sau trecută cu vederea. De abia acum, aproape două decenii mai târziu, cercurile artistice și nu numai încep să se intereseze de acest vizionar. Lombardi desena un fel de diagrame. Văzute în expoziție, de de­par­te, desenele sale sunt o serie de cercuri și arcuri, linii și puncte împrăștiate pe un suport alb. Vizual, fiecare desen are ceva ar­monios și regulat, dublat de forme ce sparg și se afirmă independent. De la o anu­mită distanță, structurile relevate par ușoa­re, ca aerul, frumoase într-un sens dia­fan. Privite de foarte aproape, însă, de­se­nele sa­le devin o hartă detaliată de nu­me de per­soane, corporații și relațiile din­tre aces­tea, un fel de circuit al puterii și al banilor în lumea globală. Acest contrast în­tre struc­tura delicată și greutatea con­ți­nu­tu­lui pune privitorul în gardă: toată ar­hi­tec­tura este șubredă și pe punctul de a face implozie. Prin aceste desene pe care sin­gur le-a numit structuri narative, Lom­bar­di a prezis evenimente precum ata­cu­ri­le de la 11 septembrie 2001 și criza fi­nan­ciară mondială (nu le-a prezis în ma­te­ria­litatea lor, ci ca mecanism: cine și cum le va fi­nan­ța, din ce parte a lumii va începe va­lul etc.).

 

Lombardi era fascinat de informație. Lu­cra ca un jurnalist de investigație. Citea ex­tensiv și serios în câteva arii de interes – precum scandaluri politice și financiare. Fiecare nume propriu era catalogat, in­de­xat și arhivat, iar informațiile privitoare la acesta erau reținute cronologic. Fișele erau apoi păstrate și completate cu fiecare nouă descoperire. De-a lungul vieții, Lom­bardi a întocmit peste 14.000 de fișe. La ace­ste suporturi se întorcea de fiecare da­tă când se ataşa de câte o temă precisă. Apoi începea să construiască diagrama: cer­curile mici reprezentau jucătorii prin­cipali (persoane fizice, corporații, gu­ver­ne). Liniile curbe arătau relațiile personale sau profesionale, conflicte de interes, de­lic­te, infracțiuni comise sau fraude. Liniile îngroșate reprezentau traficul de influ­en­ță; liniile punctate indicau mișcările de ca­pital, iar liniile ondulate arătau capitalul în­ghețat. Falimentul, deciziile ju­de­că­to­rești sau moartea erau trasate în roșu.

 

Diagramele lui Lombardi sunt in­teresante din punct de vedere vizual; iar din punct de vedere al conținutului, ele oferă o pers­pectivă unică asupra unui eve­niment sau a unei teme. Înzestrat cu ace­lași set de informații, chiar și un bun re­por­ter n-ar reuși să explice în scris legă­tu­rile complicate – de ordin financiar și po­litic - care se ascund la vedere, dar care nu sunt în pericol a fi dezavuate, tocmai pentru că sunt greu de ordonat într-un portret care să fie logic și să spună ceva. Portretul lumii (sau al bucății de lume) pe care alegea să o deseneze spunea povestea în negru și alb și ridica mai multe în­tre­bări decât oferea răspunsuri. Informațiile pe care alegea să le treacă nu erau im­por­tante în sine, ci doar în cadrul structurii pe care o definitiva după etape succesive de studiu și ierarhizări. Trata doar su­bie­c­te explozive și controversate, nu pentru a face senzație, ci mai întâi pentru a-și lă­muri sieși cum stau lucrurile. Diagramele sale nu oferă concluzii pentru că nu leagă toa­te ițele, nu unește toți actorii. Opera sa se citește și ca desen, dar și ca infor­mație. Nu poți alege doar un singur punct de vedere. Privitorul trece de la desen la informație și invers, iar tocmai această mișcare perpetuă împiedică tragerea unei concluzii ideologice. Dar viziunea oferită este un plus care lămurește limitele lumii în care trăim într-un fel în care doar pers­pectiva artistică poate să o facă.

 

http://revista22.ro/files/news/manset/default/foto-iasdadasoana-moldovan.jpg

Una dintre diagramele lui Mark Lombardi, care pune în vedere relațiile de nepotism care l-au propulsat pe George W. Bush în arena politică

 

Dintre lucrările sale, 20 se află în colecția permanentă a Museum of Modern Arts (MoMA) din New York, iar 10 sunt în pro­prietatea Whitney Museum of American Art (New York). În 2003, NPR (National Public Radio) relata un episod întâmplat la doar câteva săptămâni după 11 septembrie 2001. Whitney Museum a primit un telefon de la FBI, care dorea să i se faciliteze accesul la un anume desen sem­nat de Lombardi unde apărea scris ne­gru pe alb numele lui Osama Bin Laden și care trata tema finanțării terorismului in­ternațional. Este fapt unic în istoria artei ca un organ al unui stat să facă apel la o operă de artă pentru a lămuri detalii ce țin de anchetarea unui atac terorist; cu atât mai impresionant este gestul, cu cât atacul terorist în chestiune era deja in­fa­mul 9/11. Lombardi desenase diagrama ca­re interesa FBI-ul în 1999, cu un an îna­intea morții sale. O altă serie de desene, intitulată BCCI (prescurtare de la Bank of Credit and Comerce International), a scos la iveală legăturile care existau între fi­nanțele devenite globale și terorismul in­ternațional. Banca în chestiune ajunsese la începutul anilor ’80 a șaptea cea mai im­portantă bancă privată din lume, cu peste 400 de sedii și filiale în 78 de țări, dar avea să fie scoasă din pedigreeul financiar mondial când se va dovedi că în timp s-a ocupat de spălare de banii unor dictatori ca Saddam Hussein, Manuel Noriega, Hus­sain Mohamad Ershad sau chiar pentru car­telul de droguri din Medellin (Co­lum­bia). Dar rămân 14 miliarde de dolari de negăsit, pierduți, care și azi își fac efectul pe undeva prin lume, finanțând activități ilegale periculoase. Cazul însă a de­mon­strat lumii că băncile pot dezvolta o linie aberantă, aceea de a ține în viață, hrăni și prolifera organizații criminale și activități care se folosesc de atuurile lumii civilizate pentru ca apoi să-i lovească interesele cu care sunt în conflict, la nivel ideologic.

 

Fiind întrebat ce face, Mark Lom­bar­di i-a răspuns unui alt ar­tist: „Compilez informații“. Mulți co­legi de breaslă cred că munca pe care a făcut-o l-a pus în pericol. Lombardi a fost găsit spânzurat în stu­dio­ul său din Brooklyn. Scena părea mai de­grabă o instalație în care un corp îmbrăcat în albastru închis (pantaloni, cămașă și șo­sete) atârna de un fir suspendat de una dintre țevile care se activează în caz de in­cendiu, împrăștiind apă. Lângă - o sticlă de șampanie atârnată. Pe podea, o su­me­de­nie de pastile de Tylenol (destinate tra­tării răcelii). Cu câ­te­va zile înainte avusese una dintre cele mai frumoase zile din via­ța sa de artist, când la spațiul MoMA-PS1, o lucrare de pu­țin peste trei metri despre BCCI fusese ex­pusă și strânsese în una­ni­mitate apre­cierile colegilor și criticilor, ofe­rindu-i con­sacrarea. Dar să nu uităm că 2000 era an electoral în America, ale­geri câștigate de George W. Bush pe care-l analizase în­tr-o lucrare intitulată: George W. Bush, Har­ken Energy, and Jackson Stephens. 1979-90, o diagramă care pune în vedere re­lațiile de nepotism care l-au pro­pulsat pe G.W.B. în arena politică. Bush jr. îm­pru­mută de la 50 membri di­feriți ai familiei aproximativ 4,7 milioane de dolari pentru a-și face o companie care să opereze în domeniul energetic. Com­pania devine falimentară și pierde sute de mii de dolari, dar G.W.B. reușește să câș­tige bani din vânz­area companiei unor cer­curi apro­piate familiei Bush, care se gră­besc să plă­tească sume astronomice și avan­taje în com­pania nou proprietară.

 

Artiștii sunt în general văzuți ca oameni care creează, inventează lumi și realități po­sibile. Cu Mark Lombardi, portretul ar­tis­tului se încarcă de această dimensiune de filtrare și recuperare a informației, de ordonare a ei într-o structură coerentă ce seamănă a desen, dar care face să cadă vălul cercurilor de putere, de interese și de influență din lumea întreagă.

TAGS : Mark Lombardi The New York Times MoMA
Mai multe din Cultura
Comentarii
Total 0 comments.
1587
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.