Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Onoarea pierdută a CCR în războiul anti-Kövesi
2017-03-14
9
Pretextul numit decizia CCR în decapitarea lui Kövesi și Lazăr face parte dintr-un scenariu mai amplu post-OUG 13.

 

Credibilitatea Curţii Constituţionale nu a fost nicicând absolută și nu a existat un consens asupra independenţei, bunei-cre­dinţe și profesionalismului acesteia. Nici vorbă de o încredere oarbă și unanimă. CCR nu e o ins­tituţie în abstract, e și ea formată din oameni, nu­miţi politic de partide și preşedinte, aşa cum e prac­tica în multe ţări europene, oameni cu pregătire și com­petenţe diferite, cu orgo­lii­le și frustrările lor, cu in­teresele și dependenţele lor politice. Chiar dacă sunt ina­movibili. De-a lungul timpului, CCR a fost criticată și con­testată pentru diverse de­cizii, în special cele cheie, ba de o ta­bără politica, ba de alta, deşi oficial fiecare spunea ipocrit că o respectă și că nu-i pune la îndoială probitatea.

 

Momentul de referinţă în credibilitatea CCR a fost referendumul din 2012 pentru sus­pendarea lui Băsescu. Să ne aducem aminte că atunci Ponta și Antonescu fă­ceau liste negre cu judecătorii CCR ca­ta­logaţi drept „băsişti“, puneau o imensă presiune pe oamenii numiţi de USL acolo, pe care îi ameninţau fără ruşine, și au în­cercat să taie din atribuţiile Curţii. Au fost însă „trădaţi“ chiar de ai lor, iar CCR a reuşit atunci să aducă lucrurile pe făgaşul democratic. Susţinută de opinia publică, de partenerii României, de instituţiile eu­ro­pene, inclusiv de Comisia de la Veneţia, Curtea a câştigat în prestigiu și a fost suită pe un piedestal. Se cuvine a rememora acest episod în care CCR a jucat un rol cru­cial pentru statul de drept, spre disperarea taberei USL. Dar asta nu ar trebui să ne împiedice a vedea fisurile din soclul pe ca­re stă cocoţată. Tot mai profunde: decizii care se bat cap în cap, de­păşiri de competenţe, ten­taţia de a legifera, uneori chiar cu caracter re­tro­ac­tiv. Măria sa CCR pare a fi pe drumul greşit.

 

Ultima decizie a Curţii re­feritoare la OUG 13 prin care s-a constatat că DNA a încălcat grav, prin an­che­ta sa, separaţia pu­te­ri­lor în stat, a avut „o conduită abu­zivă“ și şi-a „depăşit atribuţiile“ - o pre­mieră a cuvintelor tari! - conţine câ­te­va derapaje nepermise care nu pot fi bă­ga­te sub preş. Mă refer doar la oamenii de bu­nă-credinţă, nu la canaliile pe care le vedem defilând zi lumină cu țeapa în care au înfipt deja capetele lui Kövesi și Lazăr. Majoritatea juriştilor este de acord cu faptul că procurorii nu au voie să an­che­teze „oportunitatea“ unui act normativ. Dar sunt de acord în acelaşi timp că de­ci­zia: 1) conferă o superimunitate mi­niș­tri­lor care excede cadrul legislativ existent -„niciun ministru nu poate fi tras la răs­pundere pentru opiniile politice sau ac­țiu­nile exercitate în vederea elaborării ori adoptării unui act normativ cu regim de lege“; 2) împiedică anchetele pro­cu­ro­rilor asupra unor „acțiuni“ ale miniștrilor care pot fi penale; 3) cenzurează soluția pro­curorului prin care s-a început ur­mă­rirea penală in rem și dă soluții în locul ju­de­cătorului de cameră preliminară - „im­pu­neau însă organului judiciar soluția de clasare“. Merită lecturată în acest sens cu atenție opinia separată și unică a ju­de­cătoarei Livia Stanciu.

 

Mi se pare extrem de grav și un precedent pe­riculos, pentru că de acum înainte de­cizia CCR poate fi folosită drept pavăză de miniștri pentru tot felul de fapte penale și va împiedica bunul mers al justiției. Câte nu pot fi camuflate în „oportunitate și le­galitate“! Se sperie gândul! Îmi poate ex­plica și mie cineva cum va decurge o an­chetă in rem în urma unei plângeri pe fap­te penale - luare de mită sau distrugere de acte, de exemplu -, comise de un mi­nis­tru în „elaborarea și adoptarea“ unui act normativ fără să chemi ministrul la au­dieri și fără să riști apoi să fii acuzat de tot ce înșiră CCR în motivare? Oricum, să ne înțelegem, favorizarea făptuitorului în ast­fel de spețe a fost dezincriminată, exact cum dorea OUG 13.

 

Cum nu-i pot bănui totuși pe unii jude­că­tori CCR de prostie sau crasă icompetență, nu-mi rămân decât variante chiar mai neplăcute. Mărturisesc că printre acestea se numără și traseul parcurs de Daniel Mo­rar, care, iată, a ajuns să împartă po­diu­mul cu un valet politic precum Valer Dor­neanu. Lupta lui cu DNA are resorturi pe ca­re sincer doresc să nu le aflu, deși le bă­nu­iesc. Cert este însă că, dacă Dorneanu nu are nimic de pierdut date fiind cre­di­bi­li­tatea și onoarea lipsă, Morar încă mai are.

 

Pretextul numit decizia CCR în de­ca­pi­ta­rea lui Kövesi și Lazăr face parte, așa cum se vede tot mai limpede, dintr-un sce­na­riu mai amplu post-OUG 13. Lucrurile se leagă. Tudorel Toader, ins a cărui me­dio­cri­tate și misiune de killer al anticorupției scot flame cu fiecare cuvântare, bate șaua să priceapă stăpânii că prestează cum i se cere. Vorbește de demitere și de analiza ac­ti­vității celor doi. A încercat și Chiuariu cu Doru Țuluș, de ce n-ar încerca și Toa­der, doar sunt de aceeași extracție politică?

 

Ghinion, demiterea stă însă în pixul lui Io­hannis, care puțin probabil să cedeze pre­siu­nilor. Așa că intră în acţiune proiectul lui Tăriceanu, prin care se vrea eliminarea completă a președintelui din numirea și re­vocarea șefilor Înaltei Curți și a pro­cu­ro­rilor șefi. Inițiativa tăricenistă a trecut de­ja tacit de Camera Deputaților și a ajuns la final în Senat. Nu cred că mai contează că CSM a dat deja anul trecut un raport în ca­re se opune extragerii șefului statului din ecuație, că exista deja o decizie a CCR în acest sens, în două zile se poate convoca ple­nul și gata. E situația în care vom ve­dea capul lui Kövesi rostogolindu-se pe trep­tele DNA în aplauzele penalilor de pre­tu­tindeni. Am însă bănuiala că tovarășii iar evaluează greșit situația și că de data asta chiar vor fi măturați de Stradă. Cred că și-o caută cu lumânarea.  

TAGS : OUG 13. CCR Livia Stanciu kovesi lazar morar demisie tudorel toader tariceanu iohhannis procuror anchete DNA
Recomandari
Comentarii
Eva 2017-03-20
Eu nu stiam ca Kovesi e o institutie in Romania, dar voi o faceti sa para a fi! Nu aveti chiar nici un pic de rusine?
ADAM 2017-03-20
@Eva. La cine faceti referire cand afirmati
"NU aveti chiat nici un pis de rusine" ?
Sorin 2017-03-18
Se poate vorbi de onoare la o institutie bolsevizata, kgbizata? Numai intr-un stat de drept se poate vorbi de onoare a unei institutii iar onoarea nu are jumatati de masura. Adica numai cu Livia Stanciu si Camelia Bogdan care intre timp a fost si eliminata, nu se face stat de drept
Vicentio B. 2017-03-17
AEQUUM INTER OMNES CIVES IUS SIT! (Seneca)

care se poate traduce prin “acelasi drept este valabil intre toti cetatenii”, adica, in sens strict juridic similar cu art. 16 alin 2 – Constitutia Romaniei “Nimeni NU ESTE mai presus de lege”, realitate omisa/contrazisa, vizibil cu INTENTIE, de catre CCR, evident EXCEPTAND pe dna. Judecatoare LIVIA STANCIU – Ex- Presedinta a ICCJ.

Ceea ce Andreea Pora, numeste, as spune decent, “onoarea pierduta” si “pretextul numit Decizia CCR (…) , cu referirea clara la Decizia CCR nr. 68/2017 din 27 februarie 2017, etaleaza cum/ in ce fel, ceea ar trebui sa fie UN SIMBOL SUPERLATIV al DEMNITATII NATIONALE, poate in realitatea sa se “insurubeze” la masinaria, de fapt la sistemul “Manus Manum Lavat” (o mana spala pe alta) intr-o maniera chiar ANTICONSTITUTIONALA !

CONCRET
1.
Exista Legea nr. Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, care prin art. 1 stipuleaza precis caracteristicile Curtii Constitutionale in sensul ca aceasta este:

alin (1) garantul suprematiei Constitutiei.
alin (2) unica autoritate de jurisdictie constitutionala in Romania.
alin. (3) independenta fata de orice alta autoritate publica si se supune numai Constitutiei si prezentei legi.

2.
INSA, prin Decizia 68/2017, publicata in Monitorul Oficial nr. 181 din14 martie 2017, CCR demonstreaza ceea ce se poate reconstitui TOTAL si anume ca,

Hotararea (citez): “Constată ca a existat si exista un conflict juridic de natura constitutionala intre Ministerul Public - Parchetul de pe langă Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticorupţie ai Guvernul Romaniei, generat de acţiunea Parchetului de pe langă Inalta Curte de Casatie si Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie de a-si aroga atributia de a verifica legalitatea si oportunitatea unui act normativ, respectiv Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2017, cu încalcarea competenţelor constitutionale ale Guvernului si Parlamentului, prevăzute de art. 115 alin. (4) şi (5) din Constituţie, respectiv ale Curţii Constituţionale, prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituţie,

se bazeaza EXCLUSIV pe INTENTIONATE OMISIUNI cu privire la elementele prevazute chiar de LEGE, adica:

2.1.
DNA a fost SESIZATA strict LEGAL la 31 ianuarie 2017 prin depunerea de catre doua persoane fizice a unui denunt penal împotriva lui Sorin Grindeanu, Prim Ministru al Guvernului, si impotriva lui Florin Iordache, Ministru al justitiei, pentru comiterea de infractiuni, PRECIS NOMINALIZATE !, motiv pentru care

2.2.
DNA trebuia (legiferat) sa treaca la efectuarea de acte procedurale care implica verificarea regularitătii sesizarii dar si administrarea mijloacelor de proba, astfel incât sa fie obtinute informaţiile necesare pentru dispunerea unei solutii;
Inceperea urmaririi penale se face NUMAI cu privire la cercetarea faptei adica a ceea ce se numeste IN REM. Procedura din cursul urmăririi penale este – deasemeni strict legiferat – nepublica !
Pe parcursul acestei procedur s-au conturat indiciile savarsirii si a altor infracţiuni ceea ce, prin ordonanţă a procurorului de caz, a determinat extinderea urmăririi penale cu privire la fapte noi si ulterior clasarea pentru parte dintre cele cuprinse in denunt.

2.3.
Realitatea incontestabila de SUBSTANTA juridica, consta in faptul ca, in aceasta procedura si perioada, recte stadiul realmente preliminar al anchetei penale o imixtiune a Ministerului Public în exercitarea competenţei Guvernului de adoptare a unui act normativ, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017, era IMPOSIBILA, mai ales asa cum bine se stie, autorul sesizarii CCR, Presedintele Senatului, Calin P. Tariceanu, NU s-a referit la eventuale dovezi, pe care sa le fi atasat demersului.

2.4.
Judecatorii CCR, cei semnatarii ai hotararii au OMIS si ESENTIALUL, deasemeni legiferat, in sensul ca obiectul urmaririi penale si activitatea de ancheta a procurorilor sunt NEAPARAT supuse controlului instantelor judecătoresti, existent in cadrul functiei de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii in judecata, funcţie exercitata de judecător in procedura de camera preliminara si NU controlului CCR !

2.5.
DACA judecatorii CCR, repet, semnatari ai Hotarari mentionate de mine la punct 1, NU ar fi indus OMISIUNILE scrise aici strict succint, pe cale de consecinta, ar fi trebuit sa considere sesizarea lui Tariceanu ca fiind INADMISIBILA !

3.
Ca atare, recte in consecinta se poate afirma realitatea ca CCR au realizat un act care se poate numi ABUZ DE DREP prin care s-a realizat o DECIZIE NECONSTITUTIONALA, act care rezulta din insasi art. 2 - Legea 47/1992 ! (citat):

alin. (2) Sunt neconstitutionale prevederile actelor prevazute la alin. (1), care incalca dispozitiile sau principiile Constitutiei.
alin. (3) Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Astfel se poate explica afirmatia in format CONCLUZIE mentionata CLAR de Andreea Pora (citez): “Pretextul numit decizia CCR în decapitarea lui Kövesi și Lazăr face parte dintr-un scenariu mai amplu post-OUG 13.”
ionut 2017-03-16
Mă dezamăgiți profund, doamna Pora. Nu ziceți nimic de plagiatul penibil al dnei Kovesi! Să nu-mi spuneți că nu cunoașteți adevărul, care e atât de simplu... Cu ocazia asta a dispărut din vocabularul dvs. cuvântul plagiat. A scăpat, cu această ocazie, rector LILE de la Arad și alți impostori universitari. Am crezut în dvs., abia apucam să vă citesc articolele, dar acum îmi dau seama cât de balcanic vă este comportamentul.
mindruta iulian 2017-03-15
Perfect de acord cu dv..stimata doamna Daca îmi permiteți o singura observatie la alin.3: majoritatea juriștilor este de acord.Va mulțumesc!
FLORIAN D. MIREA 2017-03-15
In mod normal, eficacitatea in lupta anticoruptie dusa de DNA nu ar trebui sa depinda de seful acestei institutii. In mod normal, CCR ar trebui sa nu fie alcatuita din persoane numite politic. In mod normal C.P. Tariceanu nu ar fi trebuit sa fie seful Senatului, ci deja condamnat si la puscarie. In mod normal si altii ca Tariceanu, care beneficiaza fie de condamnari cvu suspendare, fie nesfarsite amanari dupa amanari (vezi sentinta in cazul Udrea). In aceste conditii, cum sa se poata stopa escaladarea coruptiei? Cine fura azi cu sacul din vistieria statului risca un proces cu amanari repetate si care se finalizeaza cu o simboilica condamnare, in timp ce averea facuta prin necinste ii ramane in posesie definitiv. Dar ce este normal in societatea romaneasca de azi, in afara de unele proteste de strada, care nici ele nu se coaguleaza intr-un program, intr-o miscare, intr-un partid anticoruptie?
Alexandru Viorica 2017-03-17
alo.... cazul Udrea este amanat pentru ca judecatorii nu stiu ce sa faca... sa-i dea 21 de ani cum cere DNA nu se stie de ce... sau sa o achite dupa cum dovedeste lipsa de probe...

Creier ....
florian 2017-03-14
Referendum imediat, initiat de presedinte: presedintele sa poata demite primul ministru si parlamaentul in caz de subminare a luptei anticoruptie
Total 9 comments.
17740
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.