Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Dezinformarea oprită la poartă
2017-03-14
1
Înceată în reacție, Europa s-a trezit la un moment dat că e nevoie de un sistem de identificare a falsurilor difuzate ca vântul și ca gândul pe toate fronturile cibernetice.

 

Apelul public pentru o conferință pe tema post-adevărului, inițiată la Vilnius de Secția finlandeză a Asociației Europene a Jur­na­liș­tilor, conține o precizare radicală, demnă de atenție: „Organizatorii își re­zervă dreptul de a refuza par­ticiparea celor care co­la­bo­rea­ză la surse de dezin­for­ma­re“. Pe locul întâi la libertatea presei în raportul organizației Reporteri fără Frontiere pe 2015, jurnaliștii finlandezi dau tonul sugerând un cod de con­duită care îi exclude pe dis­tribuitorii de informații fal­se, pe jurnaliștii transformați în agenți ai pro­pagandei. Mass-media din Finlanda excelează în metode avansate de detectare a fake news, dar, înainte de toate, societatea excelează în a respecta coduri morale consolidate, ceea ce face ca autoritățile să acționeze corect și transparent, iar corupția să fie rarisimă. „De mai bine de 50 de ani, Finlanda e cunoscută drept o utopie pentru jurnalişti. Conform ra­poa­rtelor emise de Freedom House, această ţară nord-europeană are o piaţă media di­ver­să, legi bune, guvern transparent şi jurnalişti independenţi“, descria Lidjia Pisker situația într-un articol publicat anul trecut în Dilema Ve­che.

 

Prudența organizatorilor finlandezi vine și din experiențele cu vecinătatea. Rusia, vecinul ma­re din Est, și-a perfec­țio­nat metodele de propagandă, de insinuare a știrilor false peste tot în Europa, iar finan­țarea pentru mașinăria de pro­pagandă este semni­fi­ca­ti­vă. The Guardian dădea în 2015 o cifră de 170 milioane de dolari alocați de Moscova pentru extinderea rețelei me­dia Sputnik în peste 30 de țări. Înceată în reacție, Europa s-a trezit la un mo­ment dat că e nevoie de un sistem de ident­ificare a falsurilor difuzate ca vântul și ca gândul pe toate fronturile cibernetice, dar mai iute prin intermediul rețelelor de socia­lizare. Mii de pagini pe Facebook având între 1.000 și 20.000 de „prieteni“ hărnicesc cu like și share în ampla mașinărie pro­pa­gan­distică. Un proiect intitulat East StratCom Task Force, pornit în 2015 cu finanțare UE, are ro­lul de a contracara campaniile de de­zin­for­ma­re ale Rusiei și de a întări capacitatea mediilor europene de a identifica și reacționa la ma­nipularea mediatică. Echipa multina­țio­nală a EEAS publică în fiecare joi un raport în en­gle­ză și în rusă, intitulat Disinformation Re­view, cu ultimele noutăți. Falsurile sunt de­mascate într-o manieră inteligibilă, punând în paralel ce se propagă dinspre Moscova și ca­re este rea­litatea factuală. Proiectul mai con­ține și ana­lize de context politic și stra­tegic, în rela­ție cu efectele mediatice. Ro­mâ­nia este pre­zen­tă în aceste analize. În ar­ti­co­lul Vestul cel rău, se arată că una dintre ști­rile false rosto­go­lite în presa din Cehia și Ger­mania în fe­bru­a­rie 2017 a fost un așa-zis acord între forțele armate ale României, Ce­hiei și Germaniei pen­tru apărarea Germaniei de migranți. România este mereu amintită în tabloul apocaliptic al atacului iminent asupra Rusiei de către NATO, fiindcă Bau-bau este me­reu în afara țării și urmărește, desigur, dis­trugerea ei.

 

Armata de troli pusă în mișcare de Kremlin lu­crează de o vreme la propagarea ideii că Eu­ropei nu-i pasă de Ucraina, dimpotrivă, că UE urmărește pauperizarea ucrainenilor și că ter­menul de „anexare“ a Ucrainei de către Rusia este doar praf în ochi, fiindcă marile puteri se înțeleg pe sub masă cu Putin. Toate aceste sus­țineri, difuzate pe sute de pagini de Face­book, bloguri, tweet-uri, sunt contracarate de EEAS cu datele exacte, cronologic prez­en­tate, cu documente și tratate, ale agresiunii asupra Crimeei, în 18 martie 2014. O metodă testată de a convinge publicul de intențiile ina­micului imaginar este povestea care an­trenează emoții și spaime. „Fetița violată de agresori“ este un caz care a produs aceleași valuri emoționale în războiul din Cecenia, în Germania în 2016 și în Lituania anul acesta. Cazul Lisa, al minorei de origine rusă violate de imigranții arabi, relatat de Pervîi Kanal, s-a dovedit în întregime fals, ceea ce nu a îm­pie­dicat utilizarea șablonului pentru un alt caz, la fel de inventat, în Lituania. De data aceas­ta, „bestiile“ erau soldați ai forțelor NATO. Nu există justificare pentru folosirea copiilor în propaganda politică, a subliniat ministrul ger­man de Externe, Frank-Walter Steinmeier. Da­te obținute de hackerii ucraineni din e-mai­l­urile lui Alexandr Usovsky, coordonatorul pro­iectului Russian World, arată că pentru trans­miterea a șase mesaje care să consacre că Ucrai­na nu este compatibilă cu Uniunea Euro­peană au fost implicați peste 500 de blog­geri. România este țintă pentru propaganda ru­să pe diverse fronturi tactice. La începutul lui martie 2017, lansarea unei cărți a lui Du­ghin, fost ideolog al Kremlinului, s-a petrecut chiar în clădirea Parlamentului României cu asis­tența unor agenți ai propagandei mos­co­vite (foști membri PCR, PRM, PSD, PNȚ-CD, nu contează) pe care Conferința de la Vilnius i-ar ține la poartă: Ion Coja, Dan Zamfirescu, Bogdan Duca, Ioan Scurtu, Radu Bogdan Her­zog, Ilie Catrinoiu, Dănuț Săulea, Radu Toma ș.a.

TAGS :
Recomandari
Comentarii
profesoru 2017-03-15
Ambele părţi, şi Rusia şi Occidentul, recurg la propagandă, manipulare, dezinformare. Românii sunt însă mult mai expuşi războiului informaţional dus de Occident, decât celui dus de Rusia. În fiecare ziar sunt câteva articole în care ni se "explică" tot felul de minuni: că Rusia vrea să cucerească Ţările Baltice, că vrea să cucerească noi teritorii în Ucraina, că foloseşte refugiaţii ca armă împotriva Occidentului, că vrea să divizeze şi să submineze blocul occidental, că e de vină pentru orice (alegerea lui Trump, Brexit, ascensiunea partidelor eurosceptice) etc., etc.

Un exemplu e însuşi cazul fetei "viloate" din Germania, pe care propaganda anti-Rusia îl prezintă ca fiind un exemplu limpede de făcătură rusească. De fapt violul a fost inventat de fata respectivă - în vârstă de 14 ani - probabil pentru a explica de ce nu s-a întors mai devreme de la şcoală, nu a fost o invenţie a ruşilor. A apărut imediat şi suspiciunea că autorităţile germane încearcă muşamalizarea - povestea având loc la puţin timp după incidentele provocate de imigranţi la Koln şi muşamalizate de autorităţi.

În schimb povestea din Lituania e o făcătură cap-coadă. De-aia trebuie să ne folosim spiritul critic şi să respingem războiul informaţional fie că vine din Est, fie că vine din vest.
Total 1 comments.
5736
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.