Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF


IONUȚ SIMION : Capcanele bugetului de stat: mărirea taxelor şi sacrificarea investiţiilor
Interviu realizat de Lidia Moise
2017-03-07
Interviu
1

Camera de Comerţ Româno-Americană a avertizat că derapajele bugetare pot fi periculoase pentru economie pe termen mediu. Ce anume v-a îngrijorat?

 

Mediul de afaceri întotdeauna a fost interesat de stabilitate, predictibilitate și transparență. În ultima vreme, mediul de afaceri a mai introdus un cuvânt: sustenabilitate. Şi am să explic de ce. Guvernul, prin măsurile pe care le ia, trebuie să se asigure că pune la dispoziție resursele necesare ducerii la îndeplinire a planului de guvernare pe care îl are. Totuși, de vreo doi ani încoace, măsurile acestea de relaxare fiscală ridică o îngrijorare, și anume faptul că mediul de afaceri dorește să existe şi un mediu fiscal competitiv. România are niște impozite și taxe competitive, mă refer la impozitul pe profit, mă refer chiar și la cota TVA, impozitul pe dividende, ca să fiu foarte explicit. Problemele sunt legate foarte mult de impozitele pe salarii - mă refer la contribuții de asigurări sociale, asigurări sociale de sănătate, renunţarea la plafonarea colectării. Deci există această preocupare legată de sustenabilitate. Și atunci, de doi ani încoace, am început să ne uităm mai ales la acele măsuri care, dacă nu sunt sustenabile, pot periclita stabilitatea și predictibilitatea mediului economic. Atunci a apărut importanța acestui cuvânt.

 

Cum este afectat mediul economic, concret?

O preocupare mare pe care noi o avem acum este că, în măsura în care statul nu va reuși să colecteze veniturile despre care vorbește, soluţia ar fi tăierea cheltuielilor. Mai avem ipoteza de adăugare a unor noi taxe pentru a mări veniturile statului. Acum vreo trei ani, a fost introdusă peste noapte taxa pe stâlp și supraacciza la carburant. De ce? Pentru că guvernul de la acea dată voia să pozeze într-un guvern care ia niște măsuri liberale, dar care n-avea din ce să își achite obligațiile pe care le asumase, atât din punct de vedere electoral, cât și din punct de vedere al nevoilor economiei naționale. Și atunci au zis: da, menținem cota unică, menținem reducerea de TVA, dar atunci aplicăm 1,5% impozit pe construcții speciale şi adăugăm 78 eurocenți pe litrul de motorină sau benzină, pe carburant, care să acopere o parte din golurile care stânjeneau atunci când FMI venea și analiza echilibrele sau, mai bine zis, dezechilibrele economico-financiare. Problema cea mai mare este absența unei gândiri coerente pe termen lung. Ultima gândire de anvergură a fost în 2003-2004, când a fost elaborat noul Cod Fiscal. A doua a fost în 2015, când s-a republicat Codul Fiscal, dar atunci deja intrasem în această cursă fiscală între cele două partide mari din țară - PSD și PNL. Dintr-o dată, PSD devenise mai liberal decât PNL. N-aș vrea să critic și să spun că aceste măsuri fiscale au fost nepotrivite și că nu sunt necesare, numai că orice măsură de relaxare fiscală trebuie să aibă un scop, și anume creșterea veniturilor la bugetul de stat, căci altfel nu se justifică. Mulţi economişti au susţinut reduceri pe impozitul pe salarii de la 38 la 25 și apoi la 16%, pentru că în felul acesta toate salariile care erau la negru au ieșit la suprafață.

 

Nu contestați deci legitimitatea obiectivelor de a ridica bunăstarea populației, pe care trebuie să le aibă orice guvern în România, dar susțineți că măsurile trebuie corelate cu vulnerabilitățile pe care le are economia românească?

Exact. Noi vorbim de o creștere cu 30 și ceva de miliarde de lei a veniturilor colectate la bugetul de stat în 2017 față de 2016. Ca să justifice colectarea unei astfel de sume la bugetul de stat, guvernul foloseşte cel puțin două elemente care sunt, dacă vreți, pielea ursului din pădure: creșterea economică, de 5,2%, când nimeni nu ne dă mai mult de 4-4,5%, și nivelul de absorbție a fondurilor europene.

 

Se pare că nu sunt pregătite nici măcar toate autorităţile care ar trebui să gestioneze fondurile europene.

Exact, nu există decât două agenții de management, din zece care sunt necesare. Dacă nivelul veniturilor la bugetul de stat este estimat acum a fi 255 de miliarde în total, în condițiile în care anul trecut au fost maximum 224 de miliarde, vorbim de un plus la bugetul de stat de peste 30 de miliarde. Dacă banii aceștia nu vor fi colectați, pentru că acum trebuie pus accentul foarte mare pe colectare, ce se poate întâmpla? Şi ce se va întâmpla când creșterea economică se va situa sub nivelul estimat?

 

E un an complicat și pentru partenerii noștri comerciali din Europa.

Adevărat. Și pot să spun că nici luna ianuarie nu a fost cu cel mai bun început - și aici nu mă refer la mișcările sociale, pentru că nu aceasta a fost ceea ce a tras în jos, ci vremea rea, condițiile dificile la nivel internațional, toate astea au avut un impact. Ei bine, în timp ce veniturile sunt incerte, cheltuielile sunt certe. Există niște spaţii de manevră în acest buget, unul dintre ele fiind valoarea proiectelor de investiții, care sunt în mod surprinzător în jur de 39-40 de miliarde.

 

Considerați că există riscuri ca investițiile să fie sacrificate?

Asta s-a întâmplat în toți anii de până acum, programele de investiții n-au fost realizate pentru că nu s-au putut acoperi nevoile bugetare. Or, dacă nu se pot asigura aceste cheltuieli de investiții, atunci nu se poate introduce nici factorul de creștere economică necesar pentru atingerea acelui 5,2%. Este un cerc vicios: n-avem bani, tăiem din investiții, nefăcând investiții, nu putem să asigurăm proiecte în economie, nu putem să asigurăm o masă mai mare pentru culegere de impozite și taxe.

 

Atunci când am comunicat îngrijorările noastre nu ne-am propus să criticăm neapărat guvernul, ci să atragem atenția asupra capcanelor. La ora actuală sistemul fiscal, așa cum e el, pare a fi afectat de măsurile deja luate. Dacă vor fi incluse şi alte măsuri din planul de guvernare, care se mai adaugă la acest nivel de relaxare fiscală, s-ar putea sa vedem peste noapte măsuri de corecție fiscală. Un exemplu poate fi TVA zero la tranzacții cu imobile, despre care eu personal aș spune că ar fi sinucidere, măsură ce ar avea un impact extrem de puternic asupra veniturilor.

 

În acest moment, în care se discută intens de Europa cu două viteze, ne mai permitem să avem o politică fiscală originală?

Mie îmi place să cred că România va continua pe acest făgaș al echilibrului în abordarea unor probleme spinoase. Mi-ar plăcea să cred că România a ajuns la nivelul de maturitate în care să nu copieze măsuri populiste al căror efect poate fi unul greu de anticipat. Cred că, având în vedere și startul mai dificil al Guvernului Grindeanu, ar trebui să se concentreze pe crearea premiselor de dezvoltare economică așa cum au fost ele până acum. Căci economia a mers. Nu văd de ce ar fi nevoie de măsuri.

 

Când vorbiți de modernizarea administrației publice și de întărirea capacității administrative a autorității fiscale, concret la ce vă referiți?

Statul are două pârghii. Pe de o parte, are programul ANAF derulat cu Banca Mondială, care are niște întârzieri semnificative. De aproape un an și ceva este blocat complet, adică nu s-a realizat achiziția soluției software-hardware care să finalizeze demersurile făcute până acum. Este cea mai rentabilă investiție pe care ar putea să o facă statul român, pentru că un sistem automatizat de administrare și colectare a taxelor ar permite să nu mai existe multe scăpări. Eu am dat și încă voi da de exemplu Bulgaria, care a introdus un sistem similar, cu peticele lui, cu plusurile și minusurile lui, dar a reușit să-și crească gradul de colectare între 3-5%.

 

Dacă România ar crește gradul de colectare cu 1%, vorbim de 1,7 miliarde de euro. Ca să nu mai vorbesc că 5% înseamnă deja 10 miliarde de euro, bani care ar acoperi toate proiectele pe care și le-a pus PSD în programul de guvernare.

 

Cea de a doua pârghie este combaterea evaziunii fiscale în niște domenii cheie. La TVA noi colectăm doar până în 60% din suma de TVA standard, 40% e necolectată. La fel și la alte impozite și taxe. Dacă ar crește gradul de colectare a acestor impozite și taxe, așa cum sunt ele acum, ar conduce de asemenea la realizări de venituri. Și aici sunt câteva măsuri: introducerea monitorizării orizontale, respectiv, principalii contributori la bugetul de stat să aibă un acord cu ANAF prin care să nu se mai aloce inspectori să-i investigheze pe ei, că oricum nu găsesc mare lucru, ci să-i trimită în ariile în care sunt suspecți de evaziune fiscală. Există dosar electronic de control, mai ales pe TVA. Noi am prezentat soluţii și Fiscului, și guvernului de câte ori am avut posibilitatea și am discutat pe acest subiect.

 

Ce risc major vedeți pentru economia românească în următoarele luni?

Nu văd un dezechilibru economic major. Riscul cel mai mare este de a avea modificări al căror impact nimeni nu-l poate cuantifica. Indiferent ce vor avea în vedere, măsurile ar trebui să aibă la bază studii de impact. Și dacă astfel de studii de impact există și nu vor fi luate peste noapte măsuri de corecție a unor dezechilibre, atunci sunt sigur că nu am avea de ce să ne fie foarte teamă. Dar cea mai mare îngrijorare este de a se lua măsuri de corecție peste noapte, a căror implicație nu a fost suficient de mult gândită și care pot mai degrabă să strice decât să ajute. Aşa ceva afectează stabilitatea și predictibilitatea, pentru că schimbările peste noapte pot transmite un mesaj negativ oricărui investitor, indiferent dacă este străin sau român.

 

Interviu realizat de LIDIA MOISE

TAGS : ionut simion camera comert deficit buget impozite majorari salariale cheltuieli venituri Cod Fiscal TVA Guvernul Grindeanu ANAF
Mai multe din Interviu
Comentarii
Sean 2017-03-31
Nu va temeți, domnule! Omul de rând știe mai bine decât guvernul și ceilalți pe ce trebuie dați banii . Banii cheltuți din pensii și salarii se-ntorc in economie...ceilalți ajung în paradisuri fiscale sau sunt băgați în lucruri de care nimeni n-are nevoie sau care nu funcționează.
Total 1 comments.
2394
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22