Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



America, lumea liberă și alianţele
2017-02-14
4
Ostilitatea globală față de America a atins cote probabil nemaiîntâlnite în ultimii zeci de ani.

 

O sintagmă tradițională care asociază au­to­mat eticheta de „lider al lumii libere“ oricărui pre­ședinte american nu mai are practic acoperire odată cu venirea lui Donald Trump la Casa Al­bă. Din cel puțin două mo­ti­ve. Primul, pentru că Trump pune puțin preț pe alianțele strategice tradiționale ale SUA, din Europa și Asia. Pentru el tot ceea ce contează este ca, utilizând puterea economică și militară superioară a Ame­ricii, să-și impună voința asu­pra celorlalți, indiferent cine sunt ei, parteneri tradiționali sau adversari, în consens cu fi­losofia sa de business, cultivată în zeci de ani de afaceri în zona imobiliară. De aceea și preferă deal-urile comerciale bilaterale, pen­tru că acolo are din start avantajul masei, al enormei piețe din Statele Unite. Acesta este și motivul pentru care a renunțat imediat la TPP și ar saluta entuziast, de fapt a și făcut-o deja, ideea unei dezintegrări a Uniunii Eur­o­pe­ne. Pentru că o astfel de evoluție s-ar înscrie în filosofia sa de interacțiune bilaterală cu ce­lelalte țări.

 

Alte considerații, precum acelea că proiectul UE, cu toate problemele sale, a asigurat pa­cea și prosperitatea unui spațiu esențial și pen­tru prosperitatea și securitatea Americii (schimburile comerciale transatlantice, peste 1.000 de miliarde de dolari, sunt cele mai ex­tinse de pe glob), i se par mar­ginale ca im­portanță. De altfel, el pare mai interesat să stabilească bune relații cu Vladimir Putin decât cu aliați tradiționali din Europa Oc­ci­dentală precum Germania, pe care o trece, ală­turi de Ja­ponia, mai de­gra­bă în ca­te­go­ria țărilor cu care America se află în competiție. Lucru fi­resc, dacă nu vezi politica ex­ternă din­tr-o perpectivă strategică, ci doar prin prisma unor câștiguri pe termen scurt, așa cum ar face orice om de afaceri din zona imo­biliară. E neclar dacă lipsa sa de in­te­res pen­tru pri­mul tip de abordare ține de con­vin­ge­rile sale profunde în această materie sau da­că acțio­nează strict pe linia in­tere­selor s­a­le imediate de a-și mulțumi baza elec­torală.

 

Al doilea motiv este acela că înseși con­cep­tele de „lume liberă“, de „valori occidentale“ nu rezonează deloc cu convingerile profunde ale noului președinte. Încă din copilărie, tatăl său i-a inoculat ideea că singurul lucru care con­tează este să câștigi. Cu orice preț. De­ta­lii­le, ingredientele procesului în sine sunt puțin importante. Noul președinte se vede pe sine ca un fel de capo di rutti capi, gata să bată ori­când cu pumnul în masă pentru a-și im­pune v­oința.

 

E adevărat, am văzut recent unele „ajustări“ de poziții în materie de politică externă care pot fi considerate încurajatoare. De pildă, a re­nunțat brusc la a pune în discuție One China Policy, după ce a înțeles că Beijingul nu ac­cep­tă chestiunea ca pârghie de negociere. Ce­ea ce e totuși destul de umilitor din per­s­pec­tiva tonului belicos inițial. La fel, l-a asigurat pe premierul japonez Shinzo Abe de sprijinul „sută la sută“ al Statelor Unite, după ultimul test cu o rachetă balistică întreprins de Co­re­ea de Nord. Mai târziu, Stephen Miller, unul dintre consilierii cei mai influenți ai lui Trump, a declarat că America va consolida „alianțele vitale din regiunea Pacificului“ ca parte a stra­te­giei de a contracara ostilitatea crescândă a regimului din Coreea de Nord. Problema e că astfel de considerații vin după ce SUA s-au re­tras din pactul comercial TPP lăsând cale li­be­ră expansiunii comerciale a Chinei nu doar în Asia, ci și în America de Sud. Or, con­si­de­ren­te­le economice sunt extrem de importante atunci când intră în discuție competiția pen­tru influență în regiune între Beijing și Wa­shington.

 

Astfel de „schimbări de direcție“ par să dea drep­tate celor care spuneau că nu trebuie să ne impacientăm, politica externă americană se va întoarce către cursul său firesc din pe­ri­oa­da postbelică. E posibil ca așa să se în­tâm­ple. Însă anumite daune sunt deja greu de re­parat. Cel puțin pe termen mediu. Ostili­ta­tea globală față de America a atins cote probabil nemaiîntâlnite în ultimii zeci de ani. Și nu doar în regiuni în care o astfel de atitu­dine era tradițional prevalentă.

 

Declarațiile noului lider de la Casa Albă au re­suscitat mai vechile curente antiamericane din Europa. Emmanuel Macron, un posibil câș­tigător al cursei prezidențiale din Franța, cre­de că în era Trump Statele Unite nu mai sunt în măsură să garanteze securitatea Europei și nici să „coorganizeze“ globalizarea alături de UE. În timp ce Donald Tusk, ca­re vine din Po­lo­nia, o țară cu puternice sen­timente pro­ame­ricane (!), vede în America o amenințare la adre­sa unității Europei. Unele poziționări sunt însă mult mai radicale. De pildă, Jacques Atta­li, fost președinte BERD, crede că Europa ar trebui să se alieze cu China împotriva Ame­ri­cii. Attali nu se sfiește să propună, între al­te­le, un blocaj al investițiilor în America și chiar al călătoriilor cetățenilor americani în Europa și China. Evident, e foarte puțin probabil ca ast­fel de demersuri radicale să fie luate în se­rios. Însă tonul adoptat este semnul unei at­mosfere globale profund deteriorate care face ca sintagme precum „lumea liberă“ sau „lu­mea occidentală“ să aibă tot mai puțină aco­perire în realitate.

TAGS : Trump SUA UE TPP Casa Albă
Recomandari
Comentarii
radu 2017-02-22
preluat de pe facebook, dar sunt si eu de acord. domnule ziarist, sunteti varza!

"Dau share doar pentru a vedea cum functioneaza proiectiile progresiste worldwide.
Nu cred ca Trump ar "saluta entuziast" dezintegrarea Uniunii Europene. O alianta bazata pe suveranitatea unor state este ceva, o internationala socialista care nu raspunde in fata nimanui e cu totul alta poveste.
Pe urma eu nu inteleg cum doreste el relatii bune cu Vladimir Putin cand din prima i-a cerut sa plece din Crimeea si sa o dea inapoi ucrainienilor. Cat despre competitii directe, nu uitati ca US este EXPORTATOR de energie pentru prima data in 70 de ani. Si are deja capacitati mari pentru gaz lichefiat iar aici Oil Terminal Constanta e principalul punct de interes. Adica principalul competitor pentru noi este Rusia, si tarile OPEC, a caror economie depinde de exporturi, si nu vad chestia asta cu ochi buni absolut deloc, fiind o chestiune vitala, de supravietuire, pentru ei. Uniunea Europeana ar trebui sa stie ca poate cumpara gaz si energie si din alta parte, nu e musai sa faca sluj in fata unor oligarhi rusi. Insa progresistii patriei nu inteleg acest aspect, si nici nu vor sa priceapa. Uneori ma gandesc ca nici nu au cum.
In rest, mult mai relevant e faptul ca Jacques Atta­li, fost președinte BERD, crede că Europa ar trebui să se alieze cu China împotriva Ame­ri­cii. Attali nu se sfiește să propună, între al­te­le, un blocaj al investițiilor în America și chiar al călătoriilor cetățenilor americani în Europa și China. Discutia nu e de ce Attali nu e luat in serios, ci cum de a ajuns un astfel de saizecioptist imbecil sa fie presedintele BERD, atat de mult timp, in loc sa plece la Mama lui Rusie, in Siberia, sa predice anti-americanismul acolo printre ursi si animale ale padurii.
Insa pe vkontakte, nu pe facebook si internet."

da, domnule, persoana de facebook are dreptate. habar nu aveti de situatia reala din america, va informati din surse stangiste, nu de pe fox news. o analiza de 2 bani
Liviu 2017-02-16
1. E de mirare ca autorul a scris un articol atit de stingaci, care-l proiecteaza ca pe o victima a dezinformarii facute de cei care, cel putin, nu sint de acord cu noua miscare promovata de Trump si "noii" europeni.

2. Americanii care conteaza sint de acord si-l sprijina pe Trump. Pe clovnii de la Holywood nu-i ia nimeni in serios.

3. Absolut toate tratatele curente si viitoare tineau numai de deschiderea unilaterala a pietei americane, in vreme ce asa zisilor parteneri le era/este permis sa-si protejeze pietele interne.

4. Americanii se imprumuta la greu ca sa-si finanteze armata, in timp ce tari ca Germania practic nu au bugete pentru aparare.

5. Lumea s-a schimbat, americanii sint relativ mai saraci, fostii amariti s-au imbogatit si e timpul ca fiecare sa-si aduca obolul la eforturile de aparare.

Gheorghe Popescu 2017-02-14
Autorul are dreptate. Cei care vor suferi cel mai mult de pe urma zidului cu Mexicul impus de Trump vor fi chiar americanii. Isi transforma vecinii apropiati in inamici si, in loc sa-si sprijine vecinii sa ajunga cit mai repede la un nivel economic cit de cit comparabil pentru a opri migratia ilegala, ii pauperizeaza si mai tare. Este o miscare pur coloniala si Trump ar trebui sa citeasca ceva istorie, sa inteleaga ca coloniile nu au functionat decit pe termen foarte scurt. De asemeni apropierea de inamicul traditional al Americii, Rusia, este o greseala colosala, care nu va ramine nesanctionata. Rusii nu stiu ce-s alea tari prietene, stiu doar de tari cucerite. Americii i-a mers cel mai bine cind Rusia a fost demolata. Urmatorul presedinte nu va avea de ales si va pompa si mai multi bani in inarmari, pentru ca Trump da momentul de respiro satrapului de la Moscova. Sint tare curios sa vad cind se vor trezi americanii din acest vis urit pe care il au acum. Si cind. Sper sa nu fie prea tirziu.
profesoru 2017-02-14
"Ostili­ta­tea globală față de America a atins cote probabil nemaiîntâlnite în ultimii zeci de ani." - foarte adevărat. Dar unul din vinovaţii principali e tocmai mass-media, care a creat o adevărată isterie "politic - corectă" în privinţa lui Trump şi a intenţiilor sale în politica internă şi externă, aducându-i cele mai fantastice acuzaţii şi răstălmăcindu-i toate declaraţiile. Un exemplu e chiar articolul de faţă.

Evident că retragerea Americii din TPP e o eroare gravă. Dar trebuie spus că vina e împărţită. Nu exista nici o şansă ca acordul TPP să fie ratificat în Congres. S-au opus şi republicanii, şi democraţii, inclusiv Sanders şi Hillary. Trump nu e singurul politician cu o viziune protecţionistă în privinţa relaţiilor comerciale cu ţările asiatice şi latino-americane.

"ar saluta entuziast, de fapt a și făcut-o deja, ideea unei dezintegrări a Uniunii Eur­o­pe­ne."- să nu uităm că Uniunea Europeană a băgat beţe în roate semnării acordului TTIP. Opoziţia faţă de liberul schimb UE-SUA a avantajat Germania, care şi-a păstrat (incorect) poziţia dominantă pe piaţa europeană.
În aceste condiţii, evident că Trump salută Brexitul şi oferă un acord comercial avantajos cu Marea Britanie, ceea ce ar putea constitui un stimulent şi pentru alte ţări care ar dori să iasă din UE - aşa cum crede şi Trump.
Total 4 comments.
1790
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.