Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Marea schismă republicană?
2017-01-10
5
Dezbaterea despre implicarea Rusiei în alegerile din SUA expune public o ruptură profundă apărută în rândul conservatorilor americani.

 

Raportul comunității de informații din SUA pri­vind natura implicării Rusiei în sezonul elec­to­ral american a declanșat un scandal politic la Washington. Concluziile publicate în 6 ia­nua­rie arată că președintele Pu­tin ar fi ordonat o campanie de influențare a alegerilor pre­zidențiale (în special prin spar­gerea conturilor de e-mail ale Partidului Democrat de către GRU și scurgerea informațiilor către WikiLeaks), urmărind să submineze încrederea în pro­cesul electoral, s-o denigreze pe Clinton, manifestând toto­dată o preferință clară pentru Trump. CIA și FBI privesc cu „mare încredere“ acest verdict, în timp ce NSA manifestă o „în­credere moderată“ pentru evaluarea că gu­vernul rus ar fi dorit să amplifice șansele de reu­șită ale lui Trump.

 

Pe fond, însă, dezbaterea concluziilor ra­por­tu­lui comunității de intelligence din SUA expune public o ruptură profundă apărută în rândul con­servatorilor americani. Fără îndoială, Ru­sia reprezintă miezul disputei. În general, se ob­servă ample presiuni pentru reevaluarea Mos­covei. Este un mesaj care în aceste zile pare să formeze o masă critică. Desigur, suporterul principal este chiar președintele ales. Din aceas­tă perspectivă, sunt revelatoare co­men­tariile făcute peste weekend de Donald Trump pe Twitter spre cei care făceau valuri în presa centrală acuzând Moscova de „un atac fără precedent asupra democrației noastre“: „a avea o relație bună cu Rusia e un lucru bun, nu un lucru rău. Doar oa­me­nii stupizi sau proști ar putea crede că e rău! Avem deja su­ficiente probleme în lume în­cât nu trebuie să mai adău­găm încă una. Când voi fi pre­șe­din­te, Rusia ne va res­pecta mult mai mult decât o face astăzi și poate că ambele state vor lu­cra împreună pen­tru a re­zol­va câteva dintre marile și pre­­santele probleme ale LUMII“!

 

O explicație a clivajului republican a fost dată la sfârșitul anului trecut de Peter Beinart (în The Atlantic). Războiul Rece a oferit ad­ver­sa­rul generic, unificator, reunindu-i de aceeași par­te a baricadei atât pe cei care vedeau în URSS o amenințare civilizațională (un imperiu ateu și antireligios), cât și pe cei care o considerau întruchiparea adversarului ideologic (un im­pe­riu totalitar, un inamic al democrației și liber­tății). Astăzi, însă, pentru prima categorie, cea a conservatorilor fundamental „huntin­g­to­nieni“, ISIS și ciocnirea cu Islamul depășesc în magnitudine și consecințe orice potențiale pagube colaterale ar aduce Rusia ordinii post­be­lice. Sunt prea puțin deranjați de agre­siu­nea împotriva Ucrainei, de raptul Crimeei, de interferența în alegerile americane sau de mă­ce­lul opoziției anti-Assad. Ei văd Rusia în sen­sul secolului XIX, o mare putere cu agendă con­ser­vatoare care se opune revoluțiilor de tot fe­lul (deopotrivă celor „colorate“ din străi­nă­ta­tea apropiată sau „primăverilor“ din Islam).

 

Pe celălalt versant vedem republicanii de rit vechi, ai establishmentului cu agendă bi­par­ti­za­nă, care se opun aranjamentelor de tip Ial­ta și care văd în Rusia sub Putin o putere esen­țial subversivă pentru statu-quo-ul post­be­lic. Iată tradiția din care apar personalități pre­cum guvernatorul Mitt Romney (rămas antologic pentru diagnosticul pus Rusiei în 2012 drept principala amenințare geopolitică pen­tru SUA), dar și proaspăta nominalizare pen­tru Departamentul Apărării, generalul în re­tra­gere Jim Mattis. Însă două sunt figurile care în ultimele zile au reprezentat această optică: senatorii John McCain și Lindsey Graham. Ei sunt cei care joia trecută au organizat în Se­nat, timp de aproape trei ore, o amplă au­die­re a șefilor serviciilor secrete pe chestiunea interferenței ruse în alegerile americane. Și ul­terior, când Trump a început contraofensiva pe Twitter la capătul unei săptămâni în care pă­rea mai aproape de Assange decât de FBI și CIA, amândoi s-au dus la NBC pentru a apă­ra credibilitatea șefilor serviciilor și diagnoza lor. Nu modificarea rezultatului alegerilor era mi­za. Este un aspect care nu a fost niciodată pus în discuție. Problema de fond ține de precedentul pe care tentativa rusă îl for­mea­ză. Este un atentat la democrația americană: „dacă ar fi reușit să facă asta, atunci distrugi democrația pentru că distrugi fundamentul alegerilor libere și corecte. (...) Nu există un in­teres de securitate mai vital Statelor Unite decât capacitatea de a organiza alegeri libere și corecte“, spune McCain. „Viețile noastre sunt construite pe ideea că suntem oameni liberi. (...) Nu putem merge înainte cu viața noas­tră ca democrație când o entitate stră­ină încearcă să ne compromită procesul elec­toral. (...) Și acelor republicani care se bu­cu­ră, nu sunteți republicani, nu sunteți patrioți. Când unul dintre partide este compromis, atunci cu toții suntem compromiși“, spune Gra­ham. Până la urmă, apărarea procesului electoral ar trebui să fie o temă naturală pen­tru un președinte care se revendică dintr-o platformă care „pune America pe primul loc“. Este poate cea mai apropiată definiție a unei amenințări existențiale pentru o societate oc­ci­dentală, o „linie roșie“ de netrecut. Preo­cu­pa­rea ar trebui să fie cum să pedepsești Ru­sia, nu cum să o premiezi și să o îmbrățișezi. Este sugestiv în acest sens episodul anilor ’90, când Administraţia Clinton a decis mă­suri de pedepsire a regimului Saddam Hus­sein, după ce descoperise o tentativă de asa­si­nare a președintelui George Bush senior.

 

Nu în ultimul rând, interferența rusă ridică o di­lemă specifică de descurajare, dar care nu poate fi adecvat tratată până nu este „res­tau­rată credibilitatea sistemului de descurajare în ansamblul său“ (McCain). Or, la acest ultim capitol, semnalele strategice transmise până astăzi de Trump, în special disprețul arătat fa­ță de alianțe, instituții și norme internaționale, față de întreaga arhitectură postbelică, nu fac decât să încurajeze un comportament de pră­dător al Moscovei.

TAGS : SUA Trump Rusia Putin
Recomandari
Comentarii
Mircea Ordean 2017-01-15
Frumoasele articole avînd titlu cu semnul întrebării...
Isoscel 2017-01-14
1. Nu am inteles ultima fraza din articol.
2. Daca lucrurile REALE care s-au aflat (acum nu discut pe ce cale) despre Partidul Democrat si despre candidata Hillary Clynton nu se cunosteau , algerile ar fi fost mai libere si mai folsitoare democratiei americane ? Eu cred ca nu !
Liviu 2017-01-10
McCain este senil si biiguielile lui nu conteaza.
Rusia nu va ataca SUA, in schimb o China disperata si care respira numai pentru ca exporta in SUA s-ar duce la fund cu americanii de git.
Rusii sint cultural europeni, sint si crestini si gata de colaborare cu americanii; chinezii nu au nimic de oferit.
Joaquin Murieta 2017-01-10
Ai uitat sa spui domnule Manea ca Trump a pierdut alegerile la o diferenta de apropae 3 milione de voturi. Asta fiind situatia democratii nu Rusii sunt principalii dushmani ai lui Trump si pemtru el cat timp dushmanul e inca in viata problema nu e rezolvata. Daca ajuta si Putin cu vre-un atentat islamist sau nu impotriva politicienilor democrati cu atat mai bine ca oricum contul lui Trump din Elvetia a crescut datorita lui Putin.
profesoru 2017-01-10
Un mare adevăr: "A avea o relaţie bună cu Rusia este un lucru bun, nu un lucru rău. Numai oamenii 'proşti' sau nebunii ar crede că este rău."
Fapte: 1.WikiLeaks a publicat e-mailuri din care reieşea că membri ai conducerii Comitetului Naţional al Partidului Democrat preferau ca alegerile primare să le câştige Hillary, şi nu Sanders (deşi ar fi trebuit să fie neutri). 2.Putin şi-a exprimat speranţa Trump va ieşi preşedinte, în ideea normalizării relaţiilor ruso-americane (în timp ce liderii europeni de ex. doreau să câştige Hillary).
Pornind de aici, "establishment-ul bipartizan" a făcut circ, declarând democraţia în pericol din cauza "ingerinţelor ruseşti" în alegeri, iar CIA a construit, vorba lui Trump, un caz împotriva Rusiei.

Obiectivele "establishment-ului" sunt:
- să arunce vina pe ruşi pentru înfrângerea lui Hillary
- să submineze legitimitatea lui Trump, să-l discrediteze ca fiind "preşedintele impus de Putin"
- să-i saboteze politica de normalizare a relaţiilor cu Rusia. De fiecare dată când Trump va face paşi în această direcţie, va fi acuzat că îşi plăteşte datoria faţă de Putin, care "l-a pus preşedinte".

Obiectivele CIA: Echipa lui Trump are un plan de restructurare a CIA, deoarece în ultimii ani acţiunile CIA au devenit tot mai dubioase. Trump s-a exprimat elegant când a spus că CIA s-a înşelat în privinţa armelor de distrugere în masă ale lui Saddam. De fapt CIA a dezinformat cu bună ştiinţă poporul american şi comunitatea internaţională, pentru a oferi o justificare pentru ocuparea Iraqului. În Siria, CIA e implicată în susţinerea jihadiştilor non-ISIS. A oferit armament rezistenţei anti-Assad, arme care au ajuns la al-Qaida. A avut şi numeroase eşecuri (n-a prezis ocuparea Mosulului de către ISIS). Michael Flynn mai ales e foarte pornit împotriva CIA.
Aşa că CIA a plasat preventiv o mină. Dacă va începe restructurarea, atunci Trump şi oamenii lui vor fi acuzaţi că încearcă să distrugă CIA pentru că aşa le-a cerut Putin. În plus, CIA a ridicat mingea la fileu establishment-ului, asigurându-şi susţinerea acestuia.

Adevăraţii maeştri ai relaţiilor internaţionale au înţeles necesitatea normalizării relaţiilor cu Rusia. Henry Kissinger tocmai i-a expus lui Trump planul reconcilierii cu Rusia, pentru a bloca ascensiunea Chinei. Dar glasul raţiunii e greu de auzit din cauza vuvuzelelor establisment-ului, care o ţin una şi bună cu "pericolul rusesc".
Total 5 comments.
3339
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.