Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Turcia-UE: conflict și dependență reciprocă
2016-11-29
1
Poate ar trebui să acceptăm faptul că, la 16 iulie 2016, republica kemalistă a încetat în mod definitiv să existe.

 

Votul din Parlamentul European din 24 no­iem­brie, de îngheţare a negocierilor de aderare cu Turcia (cu o largă majoritate – 479 de voturi pen­tru, 37 contra și 107 abțineri), nu a făcut de­cât să constate o situație de facto. Din 2005 nu mai există dosarul numit „ade­ra­rea Turciei la UE“. Este ipocrit și chiar neproductiv să vor­bim despre un proces de ne­gociere, când niciuna dintre părți nu are interes de a avan­sa lucrurile pe acest dosar. Acest lucru nu înseamnă nici­decum că Europa nu are ne­vo­ie de Turcia și viceversa. UE are nevoie de Turcia, iar Turcia are nevoie de UE și nu numai pentru gestionarea ches­tiunii migratorii. Interdependența dintre cele două părți este evidentă. În jur de 45% din co­merțul Turciei se face cu Uniunea Eu­ro­pea­nă, iar prezența culturală europeană în re­pu­blica turcă este structurală, în ciuda afirmării tot mai accentuate a unei identități proprii. Eli­tele turce și clasa mijlocie au Occidentul drept model cultural. Aceste elite creează un spațiu de contraputere, de contrapondere cul­turală la regimul Erdoğan. În plus, relațiile de parteneriat strategic Ankara-Moscova nu anu­lează rolul stabilizator al Turciei pentru Sud-Estul Uniunii Europene și NATO, angajamentul crucial al acesteia în lupta contra terorismului și cooperarea benefică în materie de dez­vol­ta­re pe care aceasta o exercită în state africane subsahariene sau în Kosovo. Fără îndoială, angajamentul Tur­ciei pe dosarul refugiaților din Orientul Apropiat și Mij­lociu rămâne crucial. În ciuda derivelor regimului Erdoğan, poporul și statul turc și-au în­deplinit în mod exemplar da­toria față de cele aproape 4 milioane de refugiați sirieni, irakieni și afgani. Nu am fi obiectivi dacă nu am re­cu­noaș­te că marile democrații europene nu au făcut ceea ce face Turcia pentru subzistența mi­lioanelor de refugiați, inclusiv ajutorul uma­ni­tar acordat pe teritoriul sirian. În plus, UE a promis Turciei 6 miliarde de euro pentru a o sprijini în dosarul refugiaților, iar Bruxellesul nu a virat decât 10% din această sumă! Prin ur­mare, iritarea Ankarei este legitimă.

 

Pe de altă parte, UE și NATO oferă Turciei po­si­bi­litatea de echilibrare a dependenței stra­te­gi­ce față de Rusia, iar acest lucru devine și mai important în condițiile impasului strategic re­gio­nal în care se află Ankara (vizita din Cri­meea din 23-25 noiembrie a unei importante delegații turce în frunte cu doi consilieri ai pre­ședintelui Erdoğan arată o resemnare cla­ră a rolului Turciei în Marea Neagră).

 

Cu toate acestea, UE nu poate trece cu ve­de­rea accentuarea naturii represive a regimului reprezentat de domnul Erdoğan. Potrivit unor estimări, circa 110.000 de persoane (dintre care 6.000 de cadre didactice suspendate du­pă evenimentele din 15-16 iulie au fost recent reintegrate) au fost date afară din ad­mi­nis­trație, instituții de forță, instituții de în­vă­țământ, presă etc., inclusiv antreprenori, iar nu­mărul persoanelor aflate în detenție a ajuns undeva la circa 37.000. Magistratura a fost epurată de aproape 30% din efective și, în condițiile controlului justiției, ne putem în­treba în mod legitim cum se vor desfășura pro­cesele celor judecați pentru opoziția lor fa­ță de regimul Erdoğan. Arestarea liderilor par­tidului parlamentar pro-kurd (moderat) HDP, pro­misiunea de restabilire a pedepsei cu moar­tea și anunțata reformă constituțională pentru stabilirea unui regim hiperprezidențial nu pot fi trecute cu vederea. De asemenea, ares­tarea șefilor redacției cotidianului ke­ma­list Cumhuriyet. Aceste acțiuni ne fac să ne gândim la stabilitatea pe termen lung a Turciei, dar și la acomodarea NATO cu un stat-membru cu regim autoritar.

 

Și, cu toate acestea, respingerea Turciei, dis­tanțarea față de această țară importantă nu este o soluție. O asemenea atitudine ar trans­forma Ankara într-o capitală exclusiv a Ori­entului Mijlociu, într-o a doua Arabie Saudită. Poate că ar trebui să acceptăm faptul că, la 16 iulie 2016, republica kemalistă a încetat în mod definitiv să existe și că avem de-a face cu un alt regim politic. Am amintit deja ne­cesitatea ca UE să își respecte angajamentele față de Ankara pe dosarul refugiați. Totodată, trebuie salutată și sprijinită noua atitudine a Ankarei de îndeplinire cu strictețe a misiunii de combatere a jihadiștilor și a Statului Isla­mic. Episodul complezenței tactice față de ISIS a apus definitiv. Mai trebuie amintită și noua atitudine constructivă a Turciei față de necesitatea procesului de tranziție din Siria, proces care, în noua opinie a Ankarei, trebuie să implice toate forțele din Siria.

 

Politica internațională se face cu luciditate, iar momentul actual istoric, în ciuda difi­cultăților, condamnă la realpolitik, la rapor­tarea pe termen lung – singura cale de suc­ces atunci când operăm cu state din Orient – și luarea în considerare a Islamului ca noul element esențial al afirmării turce. Regimul Erdoğan nu este altceva decât întoarcerea la o permanență istorică a Turciei, aceea de a deveni unul dintre statele-far ale lumii mu­sulmane sunnite

TAGS : Turcia erdogan conflict parlament european ankara moscova orient apropiat NATO refugiati
Recomandari
Comentarii
Simo 2016-12-18
La obiect si pe înțelesul tuturor,fara patima si aberații.O singura chestie ar mai fi de punctat,sa va interesati de numarul celor reținuți de regimul Erdogan si apoi lăsați liberi.Ei sunt mai mulți decat se crede,dar Occidentul nu are interes sa se vorbească despre ei. In schimb se închide un ochi când e vorba de multiplele atentate făcute de partidul curzilor. Apoi se trambiteaza in cele sapte zări ca e pericol sa mergi la mare in Turcia. Normal, nu trebuie protejat turismul estiv in Occident? Altfel unde om mai face plaja pe pietre in hoteluri de 5 stele la standard de 4, stând înghesuiți ca oile dar fericiti ca privim bărcile unor minunați.
Total 1 comments.
1880
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.