Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Oprișan îi vrea pe jurnaliști muți. Sau împușcați
2016-11-29
1
Atunci când se compromit public prin fapte reprobabile, politicienii nu se mai gândesc la imagine, iar de reputație și demnitate nici nu poate fi vorba.

 

A rămas de pomină afirmația lui Marian Opri­șan, din 2004, azi președintele Consiliului Ju­dețean Vrancea, care i-a spus jurnalistului de investigație Sebastian Oancea, într-o con­fe­rință de presă: „Pentru ce scri­eți, ar trebui să vă îm­puș­te cineva“. Zis și făcut. Chiar dacă nu cu arme de vâ­nă­toare, totuși pesedistul vrân­cean a găsit diverse căi pen­tru a extermina vocile critice din zonă, cum ar fi: inti­mi­da­rea verbală, chemarea la or­din, amenințarea și, cel mai adesea, darea în judecată a jurnaliștilor incomozi. Numitul Oprișan, cu o biografie politică discutabilă, cu un trecut și mai discutabil după ce s-a aflat că a semnat în anii ’80 un angajament cu Securitatea sub numele de cod „Renato“ (CNSAS l-a spălat un pic, afirmând că, deși era informator, n-a fă­cut „poliție politică“), nu înghite niciun fel de contestare sau critică. Mai ales după ce a fost achitat în 2015 în dosarul unde abuzul în serviciu nu a fost confirmat de instanța clu­jea­nă. Dar cu jurnaliștii s-a mai fript. Cu toate că a pierdut procese cu jurnalistul Sebastian Oan­cea, n-a ezitat să îl dea în judecată din nou, pentru un articol pu­bli­cat pe www.vrancea24.ro cu titlul Nababii contractelor pe bani publici din județ: de­pu­tați, ziariști și sponsori de partid cu probleme penale. A deschis, deci, un proces civil la Tribunalul din Focșani pen­tru a-i cere jurnalistului dau­ne morale în valoare de 200.001 lei ca reparație a ima­ginii sale imaculate, publicarea hotărârii de condamnare și cheltuieli de judecată. Ar­ticolul este o anchetă cu numeroase date con­crete, cu trimiteri riguroase către surse care ara­tă încrengăturile consolidate între afa­ce­riști și autoritățile statului. Rețele care func­ționează ca unse de mai mulți ani, compuse din patroni de firme, companii de presă, „oa­meni de casă“ ai președintelui CJ Vrancea, sunt explicitate în interes public și cu ar­gu­mente faptice în investigație, ca oamenii să știe unde se duc banii lor. Deși au uneori apa­rență legală, contractele cu statul în Vrancea „sunt încredinţate sau câştigate prin sub­terfugii despre care presa locală din Vrancea şi cea naţională au scris tomuri întregi“, se ara­tă în articol.

 

În acțiunea sa depusă la tribunal, Oprișan se arată afectat de faptul că jurnalistul folosește denumirile de „baron“ și “nabab“, con­si­de­rându-se atins la imagine, demnitate, onoare și reputație. Invocă reaua credință, intenția denigratoare etc. Într-un caz împotriva Aus­triei judecat la CEDO, autorul folosise ironic ca­lificativul de „idioți“ la adresa unor de­ci­denți, iar Curtea a considerat că exprimarea se încadrează la „exagerări admisibile“ în ma­terie de jurnalism. „Baron“ și „nabab“ ar pu­tea trece drept alint sau chiar un compliment, dacă ținem cont de recomandările CEDO, care spun că, în democrație, autoritățile trebuie să tolereze critica, chiar când exprimarea critică este provocatoare, exagerată sau insultătoare (vezi cazul Özgür Gündem contra Turciei). Apelativul de „baron“ este folosit frecvent de pre­să pentru a indica simbolic puterea și in­fluența unor politicieni locali – primari, pre­ședinți de consilii județene, șefi de partid. Și cine ar putea nega puterea „baronului“ Opri­șan, pe care un jurnalist de la Adevărul îl nu­mise în 2013 „baron peste baronii neamului“? De altfel, orice căutare pe Google cu tag „marian oprisan“ dă numele însoțit de ca­li­ficativul „baron“ în majoritatea rezul­tatelor. Până și Wikipedia reține faptul că „este con­siderat «Baronul PSD de Vrancea» din cauza presupusei influențe pe care o deține în ju­dețul Vrancea“.

 

Ca să impresioneze, Oprișan invocă în proces nu doar calitatea sa de „reprezentant al co­munității“, ci și pe cea de politician, „pentru care imaginea este o componentă esențială“. Interesant e că, atunci când se compromit public prin fapte reprobabile, politicienii nu se mai gândesc la imagine, iar de reputație și demnitate nici nu poate fi vorba. „Am mai avut procese, în penal, cu domnul Oprișan și le-am câștigat pe toate. Sper ca instanțele să fie oarbe și în acest caz, în care e vorba de un articol foarte bine documentat, apro­ximativ trei luni de documentare, cu tot cu așteptarea răspunsurilor de la Consiliul Ju­dețean în privința contractelor din bani pu­blici acordate unor afaceriști agreați. Nu-mi este teamă și îl asigur că, așa cum am scris 13 ani de matrapazlâcurile din instituția pe ca­re o conduce, așa voi mai scrie și în con­tinuare“, a declarat ziaristul Sebastian Oan­cea pentru revista 22.

TAGS : CNSAS CEDO Sebastian Oan­ce
Recomandari
Comentarii
Mircea Ordean 2016-12-03
„A rămas de pomină afirmația lui Marian Opri­șan, din 2004...”

Pentru cine a rămas de pomină?
Bănui că doar pentru doamna autor.
Total 1 comments.
2285
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.