Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF


Marea Neagră: geopolitică la pas, plus mai multe dulciuri delicioase
Cristian Patrasconiu - - - -
2016-11-29
Cultura
1

De la distanţă, dar privind către cartea dedicată Mării Negre, avem deja de-a face cu un fel de reţetă editorială marca Sabina Fati. Eseu-reportaj? Da, dar nu numai. Analiză istorică, antropologică, politică? Da, dar nu numai. Sociologie în priză directă? Da, dar nu numai. Toate la un loc şi mai mult decât atât – şi, de fiecare dată, privire proaspătă care se uită la toate acestea, o mână sigură şi competentă care scrie ceea ce vede, simte, înţelege.

 

„Tur de forţă“ este prea puţin spus cu pri­vire la ceea ce face Sabina Fati (şi) cu oca­zia celei mai recente dintre cărţile sale – volumul, dens, masiv, dedicat Mării Negre şi intitulat Ocolul Mării Negre în 90 de zile. Mai bi­ne, mai adecvat o spune Gabriel Liiceanu, unul din­tre cei care, în mod decisiv, au încurajat acest proiect: „şi totuşi, nu despre o sim­plă performanţă cu iz de eroism este vorba în cazul Sabinei Fati. Dacă şi-a pus viaţa în joc, cum, iată, du­pă doi ani, o face din nou, să nu uităm că isprava ei se soldează cu un câştig enorm pentru noi toţi: din călătoria în jurul Mării Negre, prin Ucrai­na, Rusia, Crimeea, Abhazia, Georgia, Tur­cia, Bulgaria şi România, a rezultat o carte care ne ajută să ne limpezim is­to­ria, geopolitica şi cultura lumii în care sun­tem aşezaţi. Să ne bucurăm de dru­mul pe care l-a bătut, ca să fim mai pu­ţin ignoranţi“.

 

De la distanţă, dar privind către cartea dedicată Mării Negre, este de spus că, întrucât lu­cru­rile se repetă oarecum, avem deja de-a face cu un fel de re­ţetă editorială marca Sabina Fati. O reţetă realmente spectaculoasă care livrează un „produs“ de o consistenţă impresionantă şi cu un farmec aparte. În mare spus, exis­tă o imensă „materie primă“ care vine spre un proiect editorial made by Sabina Fati din ceea ce s-ar putea numi, apelând la limbajul academic, primary research. Există, aşadar, foarte multă observaţie „la firul ierbii“ făcută în spaţii ample. Te­ma­tica aleasă/decupată şi către care se duce Sabina Fati stă pe mai multe „noduri de tensiune“. De asemenea, marile predicate selectate pentru survol şi analiză au actua­litate, dar şi, multe dintre ele, privite în sens istoric, au un trecut problematic, ten­sionat, de reamintit. Există, de asemenea, în ceea ce face – şi publică sub formă de carte recentă – Sabina Fati şi o dimen­siu­ne istorică evidentă (cu punere în context, cu lărgirea cadrului istoric, cu borne is­to­rice la zi). Eseu-reportaj? Da, dar nu nu­mai. Analiză istorică, antropologică, po­li­tică? Da, dar nu numai. Sociologie în priză directă? Da, dar nu numai. Toate la un loc şi mai mult decât atât – şi, de fiecare dată, privire proaspătă care se uită la toa­te acestea, o mână sigură şi competentă care scrie ceea ce vede, simte, înţelege. Car­tea este un fel de produs final al unui asemenea demers. Episoade ale călătoriei – cu tot ce spuneam mai înainte (istorie, antropologie, reportaj, eseu ş.a.m.d.) sunt „picurate“ la radio (la Europa Liberă) şi în ziar (la România liberă); în mai multe „tablete“ care duc cu ele promisiunea a ce­va mai amplu, tablete din care se în­tre­vede proiectul. Apoi avem cartea. O carte bine croită – care vine la întâlnirea cu un succes editorial inevitabil şi binemeritat. Două cărţi, de fapt, până acum – pentru că am vorbit mai sus despre o reţetă şi pentru că, înaintea volumului despre Ma­rea Neagră, am avut încă una, cea despre Drumul Mătăsii.

http://revista22.ro/files/news/manset/default/carte-patrasconiu.jpg

SABINA FATI - Ocolul Mării Negre în 90 de zile. Şapte ţări, opt graniţe şi o lovitură de stat în prime-time
(Editura Humanitas, 2016)

Citind – savurând, mai bi­ne zis – Ocolul Mă­rii Ne­gre în 90 de zile, am fost izbit de evidenţa faptului că - formula este una des uzitată - lucrurile nu sunt ceea ce par a fi. În cel pu­ţin două moduri – unul ca­re ţine de ceea ce este efec­tiv în carte şi un altul care are legătură cu ceea ce este Sabina Fati. Mai întâi – vo­lumul despre Marea Neagră este, dincolo de orice dubiu, un act de mare curaj. La capătul căruia regăsim un „produs“ fas­tuos – cartea. Ce face Sabina Fati (şi aici, cum şi la volumul despre Drumul Mătăsii) în mod sistematic este să scoată tema prin­cipală din pânza de păianjen a locurilor comune şi să o umple de viaţă. Să spun imediat că este ceva raririsim (pentru spa­ţiul nostru editorial–publicistic) ceea ce avem, odată cu aceste cele mai recente do­uă cărţi ale Sabinei Fati, şi, totodată, ce­va foarte preţios. Apoi, în plină discuţie des­pre rateurile în serie ale „experţilor“ au­tohtoni cu privire la marile dosare politice ale ultimelor luni, de la noi şi mai ales din lumea largă, m-am gândit des, citind car­tea în discuţie, că, dacă oamenii care se pretind a fi experţi ar avea prestanţa, se­riozitatea şi performanţa publicistico-edi­torială ale Sabinei Fati, atunci şi spaţiul nos­tru public ar arăta, îmi place să am această iluzie, altfel. Mulţi dintre cei care ne sunt „vânduţi“ şi „marketaţi“ drept ex­perţi îndeplinesc doar o funcţie; ei ne sunt arătaţi ca experţi şi impuşi ca atare nu în virtutea competenţei lor, ci prin re­petiţie. Sabina Fati – prin tipul de scrii­tură pe care îl face aceasta şi prin prezenţa sa publică – ne arată cum ar trebui să fie un expert, ce ar trebui să facă acela care ar pretinde că ştie foarte bine o temă, o problemă, un dosar cu relevanţă publică.

 

Intr-o lucrare excelentă dedicată Mării Negre, o monografie care a apărut, la două edituri diferite, la momente di­ferite, şi la noi, Charles King are un pasaj care intrigă azi în cea mai mare măsură. Pasajul este scris acum mai bine de 10 ani şi sună în felul următor: „timp de mai bine de două mii de ani, diferite im­perii, state şi popoare şi-au disputat dreptul politic şi istoric de a domina aceste ape. Acum nu mai este deloc sigur că Marea Neagră a rămas un trofeu la care merită să râvneşti“. Dimpotrivă, la un deceniu şi ceva după ce lucrurile pă­reau că intră, pentru acestă regiune, în lo­gica unui „sfârşit al istoriei“, în termenii în care, superficial, este citit Francis Fu­kuyama, este cum nu se poate mai sigur că Marea Neagră reprezintă o miză uriaşă. Subtitlul cărţii Sabinei Fati sugerează el însuşi ceva şi în această privinţă – e vorba despre o călătorie care prinde „şapte ţări, opt graniţe şi o lovitură de stat în prime-time“.

 

Fapt este că, departe de a fi cel mai cu­minte şi cel mai „tăcut“ vecin al Ro­mâ­niei, Marea Neagră este foarte zgomotoasă şi tot mai problematică. „Această mare ca­pricioasă, aflată între lumi, parcă me­reu nervoasă şi greu de stăpânit, este un loc al nesfârşitelor dispute, al nemul­ţu­mirilor ascunse şi al strategiilor răz­boi­nice“, notează Sabina Fati. În detaliu şi des­pre prezent, lucrurile stau, la Marea Neagră şi în vecinătatea ei imediată, de fapt în acest fel: „în jurul Mării Negre, spaima de război, autocenzura, frica de autoritate sunt resimţite, în sensul ace­lor de ceasornic, aproape peste tot de la Odesa la Istanbul. Georgia, care osci­lea­ză între Est şi Vest, e mai curând excep­ţia care confirmă regula, în vreme ce Bul­garia își păstrează sentimentele fra­terne faţă de Moscova, iar România cau­tă aproape disperat soluţii de apărare îm­potriva expansiunii ruseşti, desco­pe­rindu-se oarecum într-o poziţie izolată: la nord, Ucraina este sfâşiată într-o con­fruntare inegală cu Rusia; la est, Re­pu­blica Moldova este ţinută ca într-o cursă din cauza Transnistriei, enclavă con­trolată de Moscova; la Marea Neagră are o nouă graniţă pe mare cu Rusia; la sud, Bulgaria e mereu dilematică şi Serbia e într-un parteneriat fratern cu Rusia; iar la vest, în Ungaria, premierul Viktor Or­bán s-a săturat de modelul democraţiilor occidentale, pe care vrea să-l aban­do­ne­ze în favoarea unui «stat iliberal», dând ca exemple de urmat Rusia şi Turcia“.

 

Ocolul Mării Negre în 90 de zile este, de­sigur, cartea Sabinei Fa­­ti, dar e şi o carte despre noi şi pentru noi – avem multe de învăţat din ea. Autoarea face, în călătoria sa, dar şi în analitica aces­tui palpitant voiaj, un decupaj geo­po­litic al cărui rang simbolic este însemnat şi în care se verifică (sau nu) mari idei cu privire la (cât de posibile şi cum anume sunt posibile?) dictaturi(le), democra­ţii(le), comunităţi(le), diferenţe(le) şi mul­te alte teme nodale ale lumii de azi. Există şi un avertisment pe care este bine să îl luăm în serios cu privire la ce ar putea să se întâmple aici: „drumul în jurul Mării Negre nu se mai face nici pe apă, nici pe uscat, fiindcă cele două căi sunt în­tre­rupte de conflicte: pe coasta Crimeei cir­culă doar vase militare, iar vechea in­tersecţie a rutelor comerciale a fost blo­cată mai întâi de Războiul Rece şi apoi de încercările noii Rusii de a pune iarăşi mâna pe teritoriile pierdute. Sferele de in­fluenţă abandonate şi reconstruite du­pă 2014, când pentru prima dată în Eu­ropa postbelică un stat a luat cu japca un teritoriu vecin, au transformat Marea Neagră din nou într-un loc al con­frun­tărilor. Aici totul se întâmplă încet-în­cet, iavaş-iavaş, ciut-ciut, în aşteptarea «celui de-al noulălea val», care ar pu­tea fi devastator“.

 

În fine, mai punctez aici un motiv foarte pu­ternic pentru care lectura acestei cărţi adu­ce multe beneficii – unele, cu totul ne­aş­teptate: epilogul acesteia. Finalul cărţii este intitulat Drumul pe care l-am făcut şi dulciurile pe care le-am mâncat în ju­rul Mării Negre. À propos de dulciuri: sunt foarte multe, iar descrierea lor este in­citantă. Nu îţi mai vine să laşi cartea din mână...

TAGS : SABINA FATI Editura Humanitas Ocolul Mării Negre
Mai multe din Cultura
Comentarii
ion 2016-11-29
cred ca cuvantul asta geopolitica nu se gaseste in dictionarele romanesti, oricum e atat de abuzat ca nu mai stie lumea ce inseamna! orice jurnalist in Romania face si stie geopolitica! la fel ca toti securistii pensionati de pe Adevarul bloguri care scriue despre Al Treilea Razboi Mondial si altele, desi li se vede incultura d ela o posta!...
Total 1 comments.
2617
 Rasu' plansu'
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis