Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF


SIEGFRIED MUREȘAN : Trebuie să promovăm în continuare comerțul global, tragerea oboanelor nu e o soluție
Interviu realizat de Alexandru Lazescu
2016-10-25
Interviu
3

Nu cu mult timp în urmă, ați participat la reuniunea de toamnă a FMI și a Băncii Mondiale la Washington, în cadrul unei delegații a Parlamentului European. Suntem într-un moment în care au căpătat amploare discursul antiglobalizare, inițiativele de blocare sau anulare a acordurilor comerciale. În acest context, care e starea de spirit la nivelul personalităților influente din zona economică la nivel global?

 

În toate discuțiile pe care le-am avut la Washington, a fost clar că globalizarea, comerțul internațional, liberul schimb de mărfuri, de servicii între țările lumii duce la mai multă creștere economică, mai multă prosperitate și, implicit, la mai multe locuri de muncă. Însă, deși comerțul a ajutat la scoaterea multor sute de milioane de oameni din sărăcie în ultimele decenii, ca urmare a globalizării și a liberului schimb, există și categorii de oameni care nu au beneficiat, oameni cărora nu le merge mai bine. Trebuie să nu îi uităm nici pe aceștia. Aceasta a fost o temă majoră în discuție și chiar directorul general al FMI, Christine Lagarde, accentuează tot mai mult nevoia de a reduce inegalitatea rezultată ca urmare a globalizării și de a nu-i uita pe cei care nu au beneficiat de pe urma creșterii de prosperitate la nivel mondial, pentru a nu-i lăsa să fie victime ușoare ale politicienilor populiști. Vedem în Germania, unde, ca urmare a reformelor de pe piața forței de muncă, am asistat la o reducere a șomajului de la mai mult de 5 milioane de șomeri în urmă cu 10 ani la mai puțin de 3 milioane astăzi. Pe de altă parte, lumea se schimbă, de la o lume în care terminai studiile la 25 de ani și ieșeai la pensie la vârsta de 65 de ani din același loc de muncă, mergem în direcția în care fiecare dintre noi va adresa mai multe locuri de muncă de-a lungul vieții sale active, eventual chiar și profesia se adaptează.

 

Toate studiile, inclusiv cele făcute de Banca Mondială, relevau beneficiile unui comerț mondial liberalizat: reducerea sărăciei, crearea de noi locuri de muncă. Cu toate acestea, există un discurs agresiv izolaționist. Îl vedem și în America, îl vedem și în Europa. E un discurs emoțional, care nu se bazează pe fapte. De aceea, cei care își imaginează că, dacă se ridică bariere comerciale față de țările din Asia de Sud-Est vor reveni locurile de muncă din trecut, se înșală. Pentru că, prin introducerea automatizării, a noilor tehnologii, vom asista oricum la pierderi importante de locuri de muncă. Asistăm în acest moment la o regândire majoră a felului în care va funcționa în viitor piața muncii. Or, din perspectiva comunicării, astfel de argumente nu apar decât marginal în discursul public. În plus, guvernele se confruntă cu deficite publice tot mai mari, așa că sunt tot mai puține resurse pentru programe sociale.

Ați abordat mai multe probleme importante. A fost prima reuniune anuală a FMI la care s-a spus foarte clar că principalul risc pentru economia mondială în anii următori este populismul. Sunt tot mai mulți politicieni populiști. În primul rând, marii promotori ai Brexit-ului și Donald Trump. Chiar dacă Donald Trump nu va câștiga alegerile prezidențiale de pe 8 noiembrie, el a influențat discursul public în Statele Unite. Între timp, o parte a cetățenilor americani consideră că un acord de liber schimb transatlantic ar fi defavorabil pentru Statele Unite, consideră că acordul de liber schimb nord-american încheiat în anii ’90 a fost defavorabil Statelor Unite. În timp ce în Marea Britanie politicienii populiști au pus țara lor într-o situație extrem de dificilă, cu extrem de multe incertitudini. Ce vedem acum în Marea Britanie e o situație în care nu există un șoc imediat. Există însă incertitudine, iar nimic nu este mai rău pentru activitatea economică, pentru investitori decât incertitudinea. În această situație de incertitudine, marii investitori nu investesc în Marea Britanie. Ce vreau să spun este că, pentru marii investitori globali, apartenența Marii Britanii la piața unică europeană este esențială și de aceea, fără excepție, toți cei cu care am discutat la Washington, fie că erau investitori, bancheri sau economiști, au spus următorul lucru: recomandăm Marii Britanii să păstreze o relație cât se poate de apropiată cu UE și în special cu economia UE și cu piața internă, căci nu va reuși să compenseze eventualele pierderi și schimburi economice cu Europa prin exporturi către Japonia, Statele Unite, Australia sau Noua Zeelandă. Legat de ceea ce ați spus mai devreme, pierderea de locuri de muncă prin progres tehnologic, e clar că locurile de muncă care au plecat din UE spre Est, fiindcă în Estul Europei, în Asia Centrală, Asia de Sud-Est forța de muncă este mai ieftină, acele locuri de muncă nu se vor mai întoarce. Și nici nu trebuie să ne propunem să recâștigăm aceste locuri de muncă. Ce trebuie să ne propunem este să fim mai buni decât alte regiuni economice ale lumii mult mai ieftine, de unde și nevoia de a investi în cercetare-dezvoltare și inovare. Vorbeam mai devreme de liberul schimb. Până una-alta, UE este cea mai mare economie la nivel mondial. Cea mai mare economie a lumii nu este nici SUA, nici China, ci economia UE. Noi suntem cea mai mare economie a lumii, tocmai de aceea avem un interes în păstrarea liberului schimb. De aceea, noi trebuie să milităm pentru o lume deschisă, pentru o Europă deschisă. Tragerea obloanelor nu este o soluție.

 

Trebuie să lucrăm pentru o relație cât mai bună și cât mai strânsă între Marea Britanie și UE, căci îndepărtarea ar fi și în defavoarea noastră

 

Mi se pare că, până la urmă, e și o bătălie pe comunicare pe care actualul establishment politic, chiar mass-media, care în principiu nu sunt neapărat ostile liberului schimb și comerțului global, o pierd. De pildă, nu se scoate în evidență faptul că marii populiști nu intră niciodată în detalii, cum vor face ceea ce promit și care vor fi consecințele propuneilor lor. Avem două situații: ori introducem automatizarea ca să păstrăm scăzute prețurile produselor, ori, lucru puțin probabil, le scumpim semnificativ. De pildă, un televizor care costă 180 de dolari s-ar putea să coste 350 de dolari.

Realitatea economică este următoarea. Dacă nu vom produce bunurile cu subansamblele cele mai bune, la cel mai mic preț, vom avea situația în care produsele vor fi mai scumpe, nu vor mai fi competitive, le vom putea exporta mai greu, va fi cerere mică pentru produsele noastre, produsele finale ale companiilor europene, care, deși adesea se produc în afara Europei, munca de cercetare, dezvoltare, inovare este tot în Europa, valoarea adăugată rămâne tot în Europa. Acestor companii le va merge mai rău, produsele vor fi mai scumpe, va exista mai puțină creștere economică și, implicit, mai mult șomaj. Deci este clar că situația în Europa va fi mai rea din punct de vedere politic. Aveți dreptate, populiștii nu spun adevărul. Am văzut-o și înaintea referendumului din Marea Britanie. Cu bună știință au omis a spune oamenilor lucruri importante. Ei adresează îngrijorări ale oamenilor, pun întrebări

http://revista22.ro/files/news/manset/default/siegfried-muresan-2r.jpg

Cea mai mare economie a lumii nu este nici SUA, nici China, ci economia UE. Noi suntem cea mai mare economie a lumii, tocmai de aceea avem un interes în păstrarea liberului schimb.“

corecte, numai că soluțiile, răspunsurile pe care le dau sunt greșite și nu funcționează în practică. Au spus oamenilor că după referendumul din Marea Britanie va fi mai bine. Vedem o stare de incertitudine acum, vedem mai puține investiții, mai puține locuri de muncă, vedem companii din Marea Britanie care spun: pentru noi participarea la piața unică europeană este esențială și preferăm să fim parte a pieței europene de 450 de milioane de consumatori, ca urmare a ieșirii Marii Britanii, decât cea a Marii Britanii, de 60 de milioane de consumatori. Dar, repet, toate acestea fiind spuse, și noi, europenii, trebuie să lucrăm pentru o relație cât mai bună și cât mai strânsă între Marea Britanie și UE, căci îndepărtarea ar fi și în defavoarea noastră. Iar în ceea ce privește populiștii și aspectul comunicațional la care v-ați referit, populiștii trebuie confruntați mult mai puternic. Sunt în continuare o minoritate, dar au convins o parte semnificativă a populației în multe țări ale UE că, de exemplu, euro este un lucru rău, că din cauza monedei unice țările lor s-au aflat în criză. Or, acest lucru este fals. Statele care au fost lovite de criză au fost lovite fiindcă au avut un nivel prea mare al datoriei publice, fiindcă economiile lor nu au fost competitive, fiindcă sectorul bancar a fost prea fragil. Acestea au fost cauzele crizei economice din ultimii ani, nu euro, cum ne spun populiștii eurosceptici.

 

Pentru țările cu probleme economice din UE soluția nu este o mai mare flexibilitate la încălcarea regulilor de disciplină fiscală, ci reformele autentice

 

Problema e că, sigur, sunt convins că la Washington și în alte locuri se discută în termeni foarte realiști și cu datele pe masă. Totuși, vedem că, dincolo de ce spune Trump, avem în Europa o opoziție enormă față de acordul transatlantic. De pildă, de la Berlin, vicecancelarul Sigmar Gabriel, la fel și din Franța, au venit respingeri de la cel mai înalt nivel față de TTIP (acordul transatlantic pentru servicii și comerț între SUA și Europa). S-a spus că, practic, acest acord este mort. Mai are vreo șansă TTIP?

Aveți dreptate că atmosfera nu este favorabilă comerțului liber. Însă cine sunt adversarii unui comerț liber între UE și SUA, cele mai mari două economii ale lumii? L-ați menționat mai devreme pe liderul socialist al Germaniei, care, înainte de a fi împotriva acestui acord, a fost mult timp în favoarea lui și a militat pentru el în multe întâlniri, inițiative cu oameni de afaceri, cu reprezentanți ai industriei germane. Cine este împotrivă? Franța, cu o economie nereformată, necompetitivă, care eșuează în a reduce nivelul datoriei publice, din care industria pleacă, din păcate, tocmai fiindcă economia nu este competitivă, și se pierd locuri de muncă tocmai fiindcă economia nu este competitivă. Economia Franței are niște avantaje strategice majore, chiar față de economia Germaniei. De pildă, costuri mai reduse ale energiei, prin existența energiei nucleare în Franța. Dar nu s-au făcut reforme structurale, precum liberalizarea forței de muncă, să fie ușor să poți angaja pe cineva, să fie mai ușor și mai ieftin să poți renunța la unii angajați dacă nu ai nevoie de ei, să dureze mai puțin, să fie mai ieftin să dai drumul la o afacere, să fie mai simplu să o închizi dacă ai eșuat cu ea - toate astea să nu constituie un impediment în lansarea unei noi afaceri. Săptămâna de lucru în Franța e extrem de generoasă. Legea pensiilor, extrem de generoasă. Deci, în loc ca Franța să se opună acestui nou acord de liber schimb, care, repet, dacă este bine făcut, ne poate aduce câștiguri mari, deci, în loc ca Franța să se opună liberului schimb, mai degrabă ar implementa reformele de care știm că Franța are nevoie. Până una-alta, Franța și-a pierdut ratingul în urmă cu câțiva ani tocmai din cauza problemelor economice. Franța, la fel ca și Italia, sunt state care au nevoie de aceste reforme. Aceste economii nu au nevoie de mai multă flexibilitate la încălcarea regulilor de disciplină fiscală europeană, așa cum cer ele. Aceste economii cer permisiunea să poată face mai multe datorii, să poată cheltui. Oamenii politici aflați la guvernare în aceste țări acum cer mai multă flexibilitate în ceea ce privește deficitul public, să poată face mai multă datorie, să poată cheltui mai mult din banii oamenilor. Or, soluția nu este aceasta, soluția este: întăriți-vă economia, deveniți competitivi, așa veți atrage investiții, veți crea locuri de muncă și atunci veți reuși să reduceți și deficitul și ponderea datoriei publice în PIB. Investitorii nu au încredere în aceste economii și fiindcă nivelul datoriei este prea mare. Or, dacă datoria este prea mare, răspunsul nu poate fi și mai multă datorie.

 

Așa e, numai că, de regulă, ciclurile politice sunt destul de scurte și beneficiile unor astfel de măsuri apar destul de târziu. Dar, dincolo de asta, revin, spuneți-mi, în mod realist, din ce ați auzit ca discuții, se mai dau șanse TTIP-ului, în condițiile actuale?

E clar că contextul politic e nefavorabil acum. Președintele Obama își încheie mandatul. Intrăm într-o perioadă mai dificilă din punct de vedere politic și în Europa, prin alegerile prezidențiale în Franța în prima jumătate a anului, prin alegerile parlamentare din Germania în a doua jumătate a anului următor. Climatul politic va fi dificil de acum până la sfârșitul anului viitor, până ce vor fi încheiate alegerile din Franța și Germania. Acesta este răspunsul onest.

 

Statul care produce cele mai multe îngrijorări în UE acum nu este Grecia, ci Portugalia

 

În timpul reuniunii de la Washington au existat destule tensiuni transatlantice, în special între Germania și SUA. Aveam o chestiune spinoasă, aceea a celei mai mari bănci germane, Deutsche Bank. Se discută despre o sancțiune de 14 miliarde de dolari care ar urma să fie aplicată de autoritățile americane. O sancțiune prea mare, în opinia lui Wolfgang Schäuble, ministrul de Finanțe german, și a președintelui Eurogrupului, ministrul de Finanțe din Olanda, Dijsselbloem. Ei spun că, dacă se merge pe linia asta, sunt toate șansele să fie efecte financiare destabilizatoare globale. Pe de altă parte, știu că s-a discutat și chestiunea Greciei. Și aici există divergențe. Americanii, ca și FMI, prin Christine Lagarde, susțin în continuare că ar trebui tăiată din datoria Greciei, în timp ce Eurogrupul, în special Germania, insistă pentru menținerea unei discipline financiare, temându-se că lucrurile ar putea să degenereze, mai ales că nu e doar Grecia în această situație, ci și alte țări din sud, de exemplu Italia.

Vă răspund pe rând. În ceea ce privește Deutsche Bank, există acuzații din partea autorităților americane că această bancă germană a încălcat legi existente în Statele Unite. Foarte simplu spus: toate companiile europene care-și desfășoară activitatea în SUA trebuie să respecte legile de acolo, la fel cum și toate companiile americane care operează UE trebuie să respecte legile și regulile existente aici, iar dacă nu, evident, sancțiunile, amenzile sunt inevitabile. Deci, dacă Deutsche Bank a încălcat regulile din SUA, o sancțiune este normală și inevitabilă. Eu nu cred însă că avem de a face cu un război economic transatlantic.

 

Tocmai asta voiam să vă întreb, pentru că, desigur, discuția e mai complicată, a fost scandalul Volkswagen, apoi a intervenit criza Apple. Din afară, cel puțin, poți avea sentimentul că asistăm la un soi de război comercial.

Nu avem un război economic. Trebuie să știm că SUA au făcut eforturi mari pentru salvarea, reformarea, recapitalizarea propriilor lor bănci, ca urmare a crizei economico-financiare. Și-au recapitalizat băncile mai bine, mai repede decât am făcut-o noi în Europa. Sunt convins că în final sancțiunea aplicată Deutsche Bank va fi mult mai mică decât cele 14 miliarde de dolari pe care i-am auzit în primă instanță și sunt de asemenea convins că Deutsche Bank va putea fără mari eforturi să plătească această amendă. Rezervele de lichiditate pe care le are vor putea permite achitarea acestei amenzi. Dar ce e important pentru Deutsche Bank în acest moment e să-și regândească modelul eonomic. Deutsche Bank este o bancă care are o bază foarte mică de clienți privați și face prea mult activitate speculativă, care e extrem de riscantă. Nu cred că Deutsche Bank va fi pentru Europa ce a fost Lehman Brothers pentru economia mondială în urmă cu 8 ani. În ceea ce privește Grecia, statul membru al UE care îngrijorează în prezent cel mai mult piețele, economiile și investitorii nu este Grecia, este Portugalia. De ce asta? Portugalia a fost o țară care, guvernată fiind de un regim de dreapta, a reușit să încheie cu succes un program de asistență financiară cu FMI, cu UE, să iasă din situația de criză, să recâștige încrederea piețelor, să se poată refinanța de pe piețele fnanciare internaționale, să reducă nivelul datoriei prin reforme structurale, reforma pieței muncii, să devină competitivă, să-și sporească exporturile. Însă avem de un an un guvern minoritar de centru-stânga tolerat în parlament de două partide de extremă stângă, populiste, comuniste, antieuropene. Și ce face acest guvern? A mărit salariile în sectorul public, lucru care aparent sună bine, însă din păcate țara nu-și putea permite să acopere aceste salarii - ca urmare, deficitul crește. Dacă mărești salariile în sectorul public, cresc salariile în sectorul privat, repet, un lucru pe care eu îl doresc mereu cetățenilor, numai că ce s-a întâmplat este că producerea bunurilor în Portugalia a devenit prea scumpă pentru ca aceste bunuri să mai fie competitive la export. Ca atare, au scăzut exporturile și mi-e teamă că, prin creșterea deficitului, scăderea exportului, înrăutățirea situației economice, vom vedea că Portugalia va cere un al doilea pachet de asistență financiară, după ce l-a cerut pe primul în 2011, și va fi foarte greu să-l obțină. Fiindcă, dacă un guvern a venit și a întors toate măsurile bune luate de guvernul anterior, măsuri care au dus la recâștigarea încrederii și punerea economiei pe picioare, îți va fi foarte greu să ai încredere în acel guvern și să îi acorzi împrumuturi. În ce privește Grecia, după cum bine știți, FMI solicită o ștergere suplimentară a datoriilor Greciei. FMI spune că nivelul datoriilor este prea mare ca economia Greciei să le poată plăti. Europa spune că prioritatea nu trebuie să fie ștergerea datoriei Greciei, ci redobândirea competitivității economiei grecești. O economie în care sectorul privat nu mai este atât de strâns legat de sectorul de stat și de oamenii politici.

 

Probabil, ideea este de a nu crea un precedent din acest punct de vedere.

E adevărat, datoria e mare și probabil va trebui redusă valoarea. Însă, în momentul de față, nivelul datoriei nu este o povară pentru că: 1) Grecia nu trebuie să se finanțeze pe piețele internaționale, primește bani prin transfuzie de la UE; 2) în momentul de față, Grecia nu plătește nimic din datorie și 3) nivelul dobânzilor pe care Grecia le plătește pentru ajutoarele primite prin Mecanismul European de Stabilitate este foarte mic. Deci, nivelul datoriei nu este acum o povară pentru economia Greciei. Va deveni însă o povară începând cu anii 2022-2023, când această datorie va trebui plătită și atunci va trebui să vedem dacă nu trebuie să reducem într-un fel această datorie sau nu o reeșalonăm pe un termen mai lung. Repet, esențial este ca în această perioadă, în care datoria nu este o povară, Grecia să redevină competitivă, atractivă pentru investitori, care încă nu merg în Grecia, și din cauza situației politice, a incertitudinii generate de acest guvern populist de extremă stângă. Deci, Grecia trebuie să folosească acești ani pentru reforme, pentru dobândirea competitivității, a încrederii investitorilor, să ajungă la creștere economică, să creeze locuri de muncă și după aceea vom putea vedea dacă va fi nevoie de o reducere a datoriei și dacă aceasta va fi făcută. Și disponibilitatea UE și a Germaniei de a discuta despre o reducere a datoriei, la momentul la care Grecia merită încredere fiindcă și-a făcut temele, evident că va fi mai mare decât la acest moment, când Grecia promite că face reforme, dar face mai puțin decât promite.

 

Interviu realizat de ALEXANDRU LĂZESCU

TAGS : Washington Banca Mondială Marea Britanie UE TTIP
Mai multe din Interviu
Comentarii
niste dogmatici 2016-11-04
Asa cum au procedat si comunistii, dintr-un atasament disperat fata de ideologie, si voi, trambitasii globalizarii fara limite si fara nuante, sunteti dispusi sa ucideti indivizi si popoare pentru a va sustine ideologia. Daca insa comunistii se legitimau la putere argumentandu-si fanatic ideologia esuata pana in panzele albe, impotriva evidentelor, a practicii, a realitatii, a adevarului, voi, intelectualii moderni, democratii sau functionarii marunti acestei globalizari, o faceti din orgoliu sau disperarea de a va proclama un teritoriu teoretic, ideologic stabil, niste principii-unelte, de care sa fiti siguri, cu care sa traiti linistiti, in pace. In timp ce altii, multi, orase, populatii mor in mizerie, state si zone geografice. Deschiderea asta nenuantata, ridicata la rangul de principiu, chiar inaintea normelor de umanism, de bine pentru oameni, o gustam pe pielea noastra in UE. Cele 4 libertati impinse idiotic de alde Juncker si altii duc la faramarea si slabirea UE, in acordurile Odei Bucuriei. Sunteti total inepti. O clasa politica europeana plafonata, paralizata in dogme ce duc la crize, la dezbinare, la moarte. In numele unitatii si a pacii. Principiile alea 4, ca cei 4 cavaleri ai apocalipsului, nu ajuta decat tarile puternice economic si consortiile puternice. Adica tocmai cei ce manevreaza politicile europene si nationale astazi. Numai ineptii, dogme. Sunteti prizonierii disperati ai dogmelor.
ion 2016-10-26
se prece Sigfried Muresan la comert mondial cum ma pricep eu la epopea lui Boeulf!
B. 2016-10-27
e numai propagda la generatia asta de "dreptaci", chiar daca esti de-acord cu o idee, te face sa iti repugna prostia si coruptia intelectuala de grup de la o vreme
Total 3 comments.
2367
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori