Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Simplificarea fiscalităţii muncii, o iluzie
2016-09-13
3
Dezbaterile pe marginea tentativei de simplificare a fiscalităţii au scos la iveală devălmăşia din spatele contribuţiilor sociale.

 

Revelaţia că în laboratoarele Finanţelor se poate ticlui o schimbare majoră a filosofiei fiscale, fără dezbateri publice unde să fie disecate propunerile, schimbările şi efec­tele, într-o totală lipsă de transparenţă şi indiferenţă faţă de contribuabili, a şo­cat. Exerciţiul de mo­di­fi­ca­re a legislaţiei fiscale a fost înăbuşit cu perna prin de­mi­sia iniţiatorului său, Ga­briel Biriş, fost secretar de stat, cel care a lucrat „sute de ore“ la proiect. Au su­pra­vieţuit ideile, disecate apoi în faţa unui public in­diferent şi oarecum relaxat.

 

Ideea principală a acestei schimbări ma­jore în fiscalitate era transferarea aproape integrală a obligaţiei de plată a contri­bu­ţiilor de asigurări sociale şi de sănătate în seama angajatului. Contribuţia pentru şo­maj nu mai era reţinută de la salariat, ci nu­mai de la firmă, care plătea o cotă de 0,8% din salariul brut. Firma rămânea deci cu plata cotelor pentru şomaj, ac­ci­dente de muncă, concedii şi către fondul de garantare, un total de 1,82% aplicat sa­lariului brut. Observăm că mă­sura ar fi fost favorabilă firmelor mari şi corecte, alea care achită obligaţiile către bugetele sta­tului la zi. Per total, cheltuielile fir­melor în urma aplicării exerciţiului de re­calibrare a birurilor pe muncă ar fi scăzut cu 6,83%. Pentru salariaţi măsura era ne­u­tră, deoarece reglementarea prevedea re­calcularea salariilor de aşa manieră, încât acestea să includă transferul poverii fis­ca­le. Marele câştig al acestui exerciţiu, dacă ar fi fost aprobat, era dezmeticirea popu­laţiei, care constata pentru prima oară ca­re este dimensiunea contribuţiei sociale in­dividuale şi ar fi fost mai sensibilă în fa­ţa oricăror aventuri în fiscalitate. Când vezi că tu plăteşti 21,7%, aproape un sfert din leafă, pentru fondurile de asigu­rări sociale, inclusiv pentru pen­sie, te va deranja orice ini­ţiativă de a scuti anu­mi­te categorii privilegiate de plata contribuţiilor pentru pensie.

 

Dar profesiile liberale şi cei care sunt persoane fizice au­torizate ar fi urmat să plă­tească nişte contribuţii duble pentru bu­getele sociale şi de sănătate. Mai mult, cap­cana acestei reglementări era aceea că toată această arhitectură de taxe pe mun­că era aplicată, în general, oricărui câştig de tipul drepturilor de autor. Dacă un pro­fesor universitar ar fi câştigat nişte bani, aşa ipotetic vorbind, din publicarea unei cărţi, atunci el ar fi fost obligat să vireze către bugetele de pensii şi sănătate 30,6% din suma câştigată. Deşi aceluiaşi profesor i se opresc bani pentru sănătate şi pensii din leafa de la şcoală. Aici se ascunde ma­rea aberaţie a fiscalităţii actuale, de altfel, deoarece primul pas a fost deja făcut în momentul în care CAS a penalizat orice câş­tig în plus faţă de leafă, de la chirii pâ­nă la banii încasaţi din activităţi inde­pen­dente, iar anul viitor contribuţia de sănă­tate va reteza şi ea veniturile din activităţi independente. Această fervoare nemiloasă de a colecta cotele de contribuţii sociale şi pentru sănătate de pe orice venit din mun­că este excesivă, ineficientă şi inoportună, deoarece descurajează munca inde­pen­den­tă. Ideea de a colecta taxe pe muncă de do­uă, trei ori de la cei care câştigă un bănuţ în plus faţă de leafă este, în esenţă, o lo­vi­tură dată pieţei financiare nonbancare, a dezvoltării pensiilor private şi a asigu­ră­ri­lor private de sănătate. Este deci o măsură antiliberală, deoarece penalizează munca şi creativitatea. Toată această categorie de români care câştigă în plus din drepturi de autor sau din practicarea unei profesii li­berale sunt exact cei care ar putea plăti asigurări private de sănătate sau de pensii. O altă mare problemă a tentativei de ma­jorare a taxelor pe muncă pentru pro­fe­sii­le liberale este dimensiunea mică a veni­tu­ri­lor acestora, comparativ cu cele din Vest. Procentele sunt înşelătoare, deoarece una e să dai statului jumătate din leafă pe impozit şi taxe pe muncă dintr-un câştig mediu, de 2.000-3.000 de euro, şi alta e când câştigi 500 de euro, ca la noi, în Ro­mânia.

 

În plus, noua viziune fiscală ştampilată de fostul secretar de stat Biriş păcătuia şi prin forţarea salariului minim, care s-ar fi ma­jo­rat astfel nu prin lege, ci prin efectul unei ordonanţe de urgenţă, ceea ce i-a în­fu­riat pe politicieni. Pentru firmele mici, măsura ar fi fost o lovitură, deoarece le-ar fi mic­şo­rat lichidităţile, deoarece ar fi fost ne­voi­te să mărească salariile. Aici se as­cunde in­te­resul direct al Fiscului, pentru care mu­ta­rea obligaţiei de plată a taxelor pe mun­că la salariaţi ar fi fost mai con­fortabilă. Acum, dacă un SRL dă faliment, statul nu mai are de unde să-şi recupereze datoriile către bugetele sociale şi de sănătate. An­ga­jatul însă nu poate evita contribuţiile.

 

Rămâne însă un experiment această ordo­nanţă avortată din pricina brutalităţii zgo­motului public pe care l-a declanşat. Nu există, deocamdată, nicio ţară europeană care să fi mutat obligaţia de plată a con­tri­buţiilor pentru pensie şi sănătate de la companie la angajat. Slovenia poate fi un model pentru mărimea taxelor aplicate pro­fesiilor independente, aproape egale cu cele plătite de angajaţi şi angajatori. Sunt însă ţări care stimulează profesiile li­berale, cum ar fi Olanda, unde există obli­gaţia de a plăti doar o asigurare de sănă­tate, la nivelul a 5,5% din câştigul lunar. Dezbaterile pe marginea tentativei de sim­pli­ficare a fiscalităţii au mai scos la iveală un alt neajuns: devălmăşia din spatele con­tribuţiilor sociale. Normal ar fi fost să fie şi aici rigoare şi transparenţă, să se evi­denţieze clar care sunt contribuţiile pen­tru pensii, care sunt cele pentru asistenţă socială. Noi nu avem o delimitare clară a acestor fonduri, pe care le finanţăm direct prin contribuţiile noastre.

TAGS : Ga­briel Biriş ciolos anca dragu fiscalitate taxe angajat guvern salariu minim Finante Olanda
Recomandari
Comentarii
Petru 2016-09-16
Modificarea legii nu era o capcana pentru cei platiti pentru drepturi de autor ci o revenire corecta asupra taxelor celor platiti sub forma drepturilor de autor. Nu vad de ce un profesor care scrie o lucrare sa nu plateasca datoriile la stat pentru venitul din drepturi de autor, iar eu sa platesc daca am doua locuri de munca, la fiecare loc de munca. Profesurul trebuie sa plateasca si din drepturi de autor. Eu daca am un castig (din leafa) egal cu al profesorului (leafa +drepturi de autor) platesc la intreg venitul, asa ca este corect ca si profesorul sa plateasca la intreg venitul. Din pacate presa este subiectiva pe acest subiect deoarece marea majoritate sunt platiti pe drepturi de autor (subterfugiu pentru evitarea taxelor). Drepturi de autor ar trebui sa se plateasca doar pentru operele perene care se pot reedita nu pentru un C... de articol din presa care odata citit este uitat instantaneu de cititor. Sunt sigur ca si autoarea acestui articol este platita pe drepturi de autor, cand de fapt ea ar trebui sa fie retribuita cu un salar de catre patronul ziarului. Sa ia drepturi de autor (impozitate corect) daca isi aduna articolele intr-o carte si daca cineva ii cumpara cartea. Greseala a fost a lui BOC deoarece guvernul lui a permis interpretarea lucrului la un ziar ca o realizare a unei opere de arta. Apropo daca eu construiesc cu firma mea de constructii o casa pot fi platit pe drepturi de autor, avand in vedere ca lucrarea mea dainuie mult mai mult decat articolasul acesta din ziar? Sau daca firma mea m-ar plati (alt subterfugiu) pentru comentariul acesta sub forma drepturilor de autor?
nick 2016-09-15
Va inselati doamna.Spuneti ca este OK la salariati dar inechitabil pt profesiile liberale.In CF-ul lui Ponta s-a introdus contributia la pensie de 10.5 obligatorie si 15.8 optionala(doar daca se va dori pensie publica integrala,altfel doar 1/3) si nu a sarit nimeni in sus.Dar daca in loc de 26% platesti 21.7% e toata lumea scandalizata.Iar proiectul avea si alte puncte mult mai importante(momentul 0) si altele dar nu vorbim de ele. Multe PFA sunt refuzuri de angajare pe chestie de taxe.In urma acestui proiect angajatorii i-ar primi cu contract de munca. Si ar scapa si de aberantele impozite locale. Mai analizati si nu dati cu parul in bietul Biris.
claudiu 2016-09-13
Da, si publica multe carti profesorul universitar roman ca sa fie taxat dublu! E mai bine asa - nu schimbam nimic, asta a ajuns motto-ul reformistilor intelectuali occidentali marca 22! - Se poate spune orice tampeni in revista asta cu impunitate, fara nicio corectie, fara nicio responsbailitatea, de pilda "Romania imperialista" ca in vremea lui Stalin - de unde vrei sa ai nivel occidnetal de dezbateri cu magari semidocti de nivel romanesc?!!!! O fi doar campania electorala de vine, dar eu cred ca intelectual mai jos de atata nu poti ajunge in cuvantul scris si tiparit din Romania decat s-a ajuns "in mod imperialist" in ultima vreme! Vadim Tudor ar fi fost invidios de cocurenta pe partea stanga!
Total 3 comments.
4673
 Rasu' plansu'
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis