Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Am pierdut la vot? Să depășim democrația!
2016-06-28
11
De ce trebuia un referendum pentru a decide o chestiune atât de complicată? Pentru că suveranitatea britanică e vie, nu e tribală, ci juridică și e, deci, în conflict cu proiectul unui superstat european care șterge suveranitățile naționale.

 

E bine să dai vina pe vecini când ai o mi­gre­nă. Nu e medicină pură, dar ajută. Uniunea Eu­ro­peană a înțeles că e cazul să țină medicul aca­să, pentru că a găsit singură cauza eșe­cu­lui la referendumul din Marea Britanie: Marea Britanie. În ore­le ce au urmat votului, lu­mea a dat de o problemă no­uă: o curbură care face din ade­văr, legalitate și de­mo­cra­ție noțiuni discutabile, nego­ciabile și, în cele din urmă, re­probabile.

 

Drama britanică s-a jucat du­pă un scenariu vechi: gu­ver­nul a întrebat, alegătorii au răs­puns, iar răspunsul a devenit răspunderea gu­vernului. Primul ministru Cameron a res­pec­tat strict legea. Și legea locului, și legea onoa­rei. Într-un discurs amar și demn, Ca­me­ron a anunțat că voința alegătorilor e lege și că, din octombrie, Regatul Unit va avea alt prim-ministru. Însă, imediat după discursul lui Cameron, idei și opinii iritate au început să schițeze frenetic vremuri noi, fluide și ne­priel­nice democrației.

 

Mai întâi, a apărut frustrarea mediilor de in­for­mare care au dat grosul campaniei mascate pro-UE. După luni de bombardament cu emi­siuni pe tema „în UE paradisul, în afara UE apocalipsa“, mediile de informare și asociații lor academici și politici, plus politologi re­pu­tați ca Brad Pitt, Matt Damon și David Beck­ham s-au trezit infirmați de votul popular. Concluzia: votul popular nu e popular. E ru­di­mentar. BBC și asociații au descoperit că vo­tul a fost pus în urne de: bă­trâni depășiți, lumpenul ora­șelor industriale și naționaliști pro-fasciști. Doar Londra s-a dovedit europeană, eman­ci­pa­­tă, cosmopolită, tolerantă, di­­versă, caffe culture, cool etc. După so­coteala mediilor de in­formare, referendumul a fost decis de 17,5 milioane de re­tarzi. Sigur, o parte sunt vic­time înspăimântate ale pro­pa­gandei anti-UE. Interesant! Campania ta­berei pro-UE a avut o singură temă: frica în ge­nere și în detaliu. Recapitulând, campania pro-UE a anunțat alegătorii că, în cazul des­părțirii de UE: vor crește impozitele, se vor scumpi va­can­țele, creditul ipotecar și rata do­bânzii vor ex­ploda, se va scumpi înghețata, starurile rock vor ocoli Marea Britanie, iar ISIS va intra în ța­ră mai des decât ploaia. Lista e in­completă. Din modestie, campania pro-UE n-a făcut cu­nos­cut că ziua va fi înlocuită de noapte, iar Ca­na­lul Mânecii se va lăți, după care va lua foc.

 

Lecția etică a recursului împotriva votului po­pu­lar britanic ne privește întrucâtva, dacă e să scotocim prin amintiri neplăcute. Campania pro-UE a semănat ca două picături de otravă cu campania FSN, mai 1990. Frica de plecarea din poala UE e sora de peste ani a fricii de re­ve­ni­rea moșierilor. În aceeași măsură, corul care a defăimat poporul FSN-ist e frate de par­titură cu disprețul pentru sărăntocii care au scos Marea Britanie din UE. Sigur, în 1990, FSN era detestat ca instrument politic al mas­ca­radei din decembrie 1989, dar reflexul ostil față de prostime e neschimbat și profund ne­drept.

 

În plus, aroganța militantă a hipsterilor cu agen­dă e tot mai aproape de păcatul criminal al rasismului social. O doamnă campioană a cau­zelor stângii a putut fi văzută pe canalul de televiziune BBC 2 răfuindu-se cu David Star­key, mare istoric și constituționalist bri­ta­nic. Starkey a explicat că suveranitatea bri­ta­nică e suma legilor și pacturilor legale res­pec­ta­te în limitele dreptului și sub garanție par­la­men­tară. Doamna i-a amintit că e alb pri­vi­le­giat și că Europa e locul care dă tinerilor drep­tul la vacanțe și clubbing. Adjudecat!

 

După alte câteva ore, a intrat în scenă bine­cu­nos­cuta atitudine civică a iluminaților de pe net. A fost deschisă o petiție pentru or­ga­ni­za­rea unui al doilea referendum. Nu e clar cu ce motiv. Dacă referendumul trebuie repetat pen­tru că a fost câștigat de cine nu trebuia, e în regulă. Numai că ideea nu trebuie lăsată să doar­mă. După aceeași logică, se poate cere o redisputare a bătăliei de la Hastings și re­ju­ca­rea finalei Euro 2016. La fel de clar, de acum încolo, oricine nu câștigă loteria poate cere re­petarea extragerii. În acest punct, nu tre­buie uitat meritul deschizătorilor de drum. E vorba de Comisia Europeană și de pasiunea ei pentru referendumuri bisate, în caz de eșec. Irlandezii au fost puși să repete refe­ren­du­mu­rile din 2001 și 2008, pentru că au votat îm­potriva propunerilor UE. În 2005, Comisia Eu­ropeană găsise, totuși, o soluție mai discretă: referendumurile pierdute în Franța şi Olanda au fost, pur și simplu, ignorate.

 

În orice caz, petiția care cere repetarea vo­tu­lui a adunat 2 milioane de semnături. Și are câ­teva probleme mărunte. O verificare con­du­să de Comisia de Petiții a cusurgiului Par­la­ment britanic a descoperit că 30.000 de sem­nături vin din Statul Vatican (populație, 800 persoane) și 25.000 din Coreea de Nord, în­sorita capitală a statului de drept global.

 

Sigur, întrebarea de bază e: de ce trebuia un re­ferendum pentru a decide o chestiune atât de complicată. Pentru cine ține cont și de Ma­rea Britanie în referendumul din Marea Bri­ta­nie, răspunsul e: pentru că suveranitatea bri­tanică e vie, nu e tribală, ci juridică și e, deci, în conflict cu proiectul unui superstat eu­ro­pean care șterge suveranitățile naționale. Dar asta ține de istorie și drept. Partea care a fă­cut din referendum un spectacol nedemn și an­tidemocratic ține, dimpotrivă, de ignoranța și de aroganța generațiilor care cred că lumea e aici pentru a le oferi satisfacții și loc de joacă.

TAGS : Referendum Brexit Europa Marea Britanie
Recomandari
Comentarii
Gheorghe Pop de Basesti 2016-06-30
Domnule TRU, n-am avut timp sa citesc decat titlul compunerii dvoastra.
E vorba de referendumul de demitere a Dlui Basescu cumva?
svh 2016-06-30
Am fost contemporani cu un eveniment istoric, produs de acest referendum pe Brexit. Dar, nici post referendum nu ne e, cred, multora prea clara pozitia celor din fruntea celor doua tabere. De exemplu, am putea citi in Revista 22 discursul de adio (tradus) al lui Farage tinut in Parlamentul European? Din partea maiestrului Junker am putut afla din media replica spirituala pe care i-a dat-o lui Farage. Am putea insa afla mai mult? Si pe deasupra cat de mult merita Farage un astfel de tratament? Sau nu e voie?
Lie Ciocarlie 2016-06-29
Domnule, cat castigi dumneata la Bruxelles ca sa scrii ineptiile astea? Te rog fii consecvent si, in caz ca narcisismul propriu iti permite, da-ti demisia! Nu cred ca ai ce sa mai cauti intr-un loc pe care nu-l respecti si nu-l meriti.
Si, daca vrei sa citesti ce scriu oameni mai destepti (da, de necrezut! J mai destepti ca tine) cauta pe project syndicate.
Hasta la vista!
FLORIAN D. MIREA 2016-06-29
Cateva observatii:
1) Referendumul a fost impus de jos in sus si nu de sus in jos, de o stare de spirit a publicului britanic
2) De faptul ca s-a ajuns la Brexit nu este vinovat doar cine stie ce politician britanic (Nigel Farage este cel mai des citat), ci in egala masura o serie de lideri ai UE
3) Daca "statul-natiune" este depasit, atunci de ce nu se desfiinteaza unele state-natiune aflate in afara EU, precum Israel, Japonia, Taiwan etc.?
4) In egala masura si optiunea pro-EU a Scotiei, care are un guvern propriu, trebuie respectata
5) In 2015, cand Merkel a facut apel la cohortele de imigranti asiatici sa vina sa colonizeze Germania si toata EU si ulterior cand de la Bruxelles au inceput sa se dicteze cote obligatorii s-a produs defectiunea care a impins Marea Britanie la Brexit, iar pe unguri, polonezi, cehi si slovaci sa se delimiteze de asemenea aberatii politice
6) Merkel, Junker et Co trebuie sa plece si sa lase conducerea unor oameni deschisi la minte si mai priceputi in armonizarea relatiilor dintre statele membre UE, fara istericale, zeflemism, populism si autocratism
Gheorghe Popescu 2016-06-28
Felicitari domnu Ungureanu. Sper sa-i combateti cu acelasi aplomb si pe mai marii Bruxellesului. Prea multi intelectuali romani le cinta prohodul englezilor. Cica or sa moara de foame daca nu mai sint frati cu romanii si bulgarii. Si mai ales daca nu cad la pace cu rusii. Su cu mister Junkers. aferim.
Isoscel 2016-06-28
Astep ca Domnul TRU (ca si Mr Gallager) sa fie nimicit de catre atotstiutoarea si a peste-tot-prezenta academiciana, imaculata si deschisa Alina Mungiu- Pipidi - Soros. Dar stiindu-l pe Domnul Traian Ungureanu un om mai rezistent ca grafenul si carbinul, nu lui ii duc grija si nici Regatului Marii Britanii. Iar in ce ne priveste, nu D-na Mungiu si nici D-l Cornea
ne vor scapa de eventuale efecte Brexit, ci o politica demna si echibrata a presediuntelui Iohannis si a guvernului Ciolos.
profesoru 2016-06-28
Am zis şi înainte de referendum, încercarea de a-i speria pe britanici cu tot felul de scenarii catastrofice în caz de Brexit, va avea de fapt efectul de a-i îndârji (nu sunt un popor care să se sperie uşor).

Dar e amuzantă povestea petiţiei pentru repetarea referendumului, şi văd că d. Ungureanu n-a aflat-o:
" The petition was started, ironically, by Leave voter William Oliver Healey more than a month ago, when polls suggested a win for Remain.
On Sunday he posted a statement on his Facebook page which attempted to distance himself from it."
cristian sirb 2016-06-28
Fara a incerca sa insult: nu stiu cand a devenit TRU atat de conservator... Nu inteleg de cand primeaza istoria in proiectul european. Daca o sa facem acum recurs la traditia istorica, ne putem intoarce linistiti la Imperii. Intrebarea este unde ne oprim, apeland la istorie intru tentativa de a rezolva diferende actuale? La ce epoca ne oprim? De ce ne-am opri la statul-natiune, cum sugereaza TRU, expertul ad-hoc in istorie. De ce nu ne-am duce direct la absolutism, la feudalism etc?

Sa-mi fie permis sa nu mai am asa un respect religios pentru statul-natiune. Mi se pare un concept (si un experiment) nu numai expirat, dar si dovedit ca aducand ura si razboaie sangeroase. A explica Brexitul printr-o nostalgie national-suveranista nu este suficient. Daca intr-adevar aceasta a fost cauza, sa ne fie permis sa criticam. Nu ii onoreaza pe acei britanici care au votat exit.

Nu te poti juca cu orice tip de referendum, pe oice tema, apeland la popor cu lasitate. Riscul e enorm. Nu cred in democratia de tip marea adunare nationala: iese voda in fatza multimii si se aproba sau se respinge cutare hotarare prin aclamatii sau huiduieli! Ce naiba e asta?
zapp 2016-07-01
cand pui in balanta imperfectiuniile UE si dezintegrarea UE (asta e semnalul dat de brexit si care ar trebui replicat si in germania/franta,etc) si mai ales, cand mizezi pe dezintegrare ai un articol ca cel de sus.
ok, e dreptul autorului sa considere ca ue e atat de ineficienta incat ar trebui desfiintata . eventuale bemoluri cum ca nu vrem asta,etc sunt copilaresti.

in rest, sa traiasca revenirea la tribalismul nationalist prin care fiecare tara sa limiteze dretul de circulatie/munca in functie de interesele nationale.
da, dar sa nu ne atingem de jobruile naostre de la bruxelles.
Ca sa il parafrazez pe junker -ce mai cauti aturule la UE ?!




Nicolaie Ghiorga 2016-06-30
"Nu inteleg de cand primeaza istoria in proiectul european"

Ai dreptate, nu pare ca ai intelege ceva......
Lie Ciocarlie 2016-06-30
excelent text si mult mai pertinent decit cel al acestui parvenit fara opera - autorele de mai sus.
Total 11 comments.
4841
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.