Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Triumful democrației fără alegători
2016-06-03
1
Alegerile locale de duminică vor fi profund distorsionate de votul într-un singur tur de scrutin și de una dintre cele mai reduse rate de participare. Partidele mari, în primul rând PSD, vor fi marile câștigătoare, dar e vorba de o victorie deșartă, care nu va crește legitimitatea clasei politice.

 

 

 Lehamitea și lipsa de interes vor consolida regimul baronilor corupți și vor amâna constituirea unor alternative politice viabile.

 

În țara formelor fără fond, clasa politică românească a inventat un concept politic nou: democrația fără alegători. Cum electoratul este imprevizibil și poate produce surprize, partidele au căutat un model de democrație care să minimizeze influența alegătorului și să maximizeze controlul partidelor asupra rezultatelor alegerilor. A rezultat o lege electorală convenită de PSD și PNL privind alegerile într-un singur tur, restricționarea drastică a afișajului electoral pentru a reduce posibilitatea figurilor noi de a deveni vizibile și recognoscibile de către alegători, în avantajul „incumbenților”, a candidaților aflați deja în funcție și, mai grav, împiedicarea efectivă a contestării rezultatului alegerilor. Dacă un candidat se poate alege cu 15-20% din voturi iar altul, ca de exemplu, Cherecheș de la Baia Mare se alege din spatele gratiilor, nimeni nu poate face nimic. Campania electorală s-a mutat în mod convenabil din stradă în studiourile de televiziune, care au propria agendă electorală și politică, iar șansa de afirmare a unor candidați noi s-a redus și mai mult.

 

Pe acest fond de inevitabilitate a candidaților cunoscuți și a dominației partidelor s-a instalat la nivelul electoratului un sentiment general de blazare, de lehamite bazat pe convingerea că „oricum nu se poate schimba nimic”. Rezultatul acestei campanii electorale anoste și al sentimentului cvasi-general că jocurile sunt deja făcute este că riscăm să avem duminică una din cele mai mici rate de participare la alegerile locale de după 1989. Participarea de acum patru ani, de 45%, riscă să devină un pisc electoral la care nu putem decât visa cu nostalgie. Pentru partide, aceasta este o veste bună pentru că, cu cât numărul alegătorilor este mai mic, cu atât alegerile vor fi hotărâte de mobilizarea aparatului de partid și factorul impredictibil numit electorat liber este limitat. Din acest punct de vedere, România se află, din punct de vedere democratic, într-un cerc vicios în care profețiile se autoîmplinesc: Cu cât retragerea din cetate a alegătorilor este mai masivă, cu atât dominația partidelor devine mai puternică și șansele de reformă scad.

 

Cum putem vorbi în acest caz de o conspirație a partidelor de a ține departe de scena publică soluțiile alternative, orice victorie a outsiderilor trebuie salutată ca o breșă în „sistem” și o speranță pentru viitor. Cum, la București, avem toate motivele să credem că experimentul Nicușor Dan (care nu e nici chiar atât de nou nici chiar atât de anti-Sistem cum îi place să se prezinte) va fi un eșec, singurele raze de lumină vin din alte părți din țară. 

 

Dacă, de exemplu, la Târgu Mureș, Dan Mașca și Partidul său al Oamenilor Liberi va reuși să spargă diviziunile etnice români-maghiari și să îl disloce din funcție pe Dorin Florea, atunci vom putea spune că alegerile locale de anul acesta nu au fost total irosite.

 

 

Întunericul roșu

 

În rest, va trebui să ne așteptăm ca peste România să se aștearnă din nou o pătură roșie, care va acoperi cea mai mare parte a administrației locale. Pe de o parte, acest lucru era previzibil având în vedere că PSD avea deja majoritatea primăriilor și consiliilor județene încă din 2012, poziție consolidată prin așa numita Ordonanță Dragnea care a permis traseismul pe termen limitat în 2014 și care, deși a fost declarată neconstituțională, continuă să producă efecte până în ziua de azi. Sistemul electoral favorizează consolidarea primăriilor și consiliilor deja câștigate de PSD și îmbunătățirea scorului electoral al partidului în zone noi, Bucureștiul fiind premiul cel mare. 

 

Pe de altă parte, PSD nu a lăsat nimic la voia întâmplării și în vreme ce Predoiu și Dan se luptau la TV iar Firea se făcea că uită ce partid reprezintă, Dragnea bătea țara în lung și în lat neobosit, lansând candidați, făcânt băi de mulțime și petrecând cu poporul. Cum, dincolo, la PNL nu am avut parte nici la mare distanță de o asemenea campanie susținută și sistematică de promovare a candidaților partidului, este rezonabil să ne așteptăm la o victorie masivă a PSD, dacă nu procentual, la votul politic la scară națională, cu siguranță în cifre absolute, la numărul de primării câștigate. Peste administrația locală din România va coborî din nou întunericul roșu pentru cel puțin patru ani.

 

 

Marele PNL, salvat de PDL

 

Dacă PNL nu va înregistra cel mai mare eșec din ultimii 27 de ani, acest lucru se va datora faptul că vor câștiga în câteva orașe mari, în special din Transilvania și Banat. PNL va păstra Clujul, Aradul, Brașovul, Timișoara, Sibiul (via FDGR) și, din păcate, probabil Târgu Mureșul unde fostul peremist Florea este susținut nu numai de PNL dar și de PSD. Se poate observa cu ușurință că, cu excepția Timișoarei, unde primarul Robu provine din vechiul PNL, toate numele de care își leagă speranțele PNL, provin din PDL, de la Boc și Falcă la Scripcaru, care deși candidează ca independent pe motive de dosar penal, beneficiază de întregul sprijin al partidului. Dacă mai punem și faptul că la București, Cătălin Predoiu se dovedește a fi opțiunea onorabilă, care trebuia făcută dintru început și care a pornit cu un handicap major generat de trei tentative eșuate de a promova persoane din interiorul (Bușoi, Orban) sau susținute de (Munteanu) vechiul PNL, atunci se conturează o situație stânjenitoare pentru peneliști după alegeri. Succesul pedeliștilor se datorează unei combinații de doi factori moșteniți de la Traian Băsescu și care, așadar ar putea alimenta tensiunile dintre cele două componente ale partidului.

 

Pe de o parte, primarii de succes ai PDL sunt moștenirea strategiei lui Băsescu din 2004 de a arunca în lupta pentru primăriile marilor orașe greii partidului. Această strategie a adus un prestigiu și o popularitate enorme PD-ului și, ulterior PDL-ului, care și-a creat reputația de „partid al primarilor”. Chiar dacă uneori a pierdut, cum a fost cazul lui Blaga la București, la nivel național PDL a avut masiv de câștigat din această strategie. Pe de altă parte, victoriile de la locale au permis PDL să-și construiască o bază de date redutabilă, pe care Dragnea a încercat să o concureze în mod fraudulos, rezultând în condamnarea penală. Prin comparație, vechiul PNL a făcut figură de partid de amatori care nu știu ce candidați să propună și pe ce voturi contează. Actualele alegeri demonstrează că noul PNL a ales să urmeze tradiția după ureche a vechiului PNL, cu consecințe electorale vecine cu dezastrul. Singura șansă a PNL în acest moment este să obțină un vot politic cât mai apropiat de PSD, care să îi permită să spere în toamnă la generale. Dacă pierde Bucureștiul, și numai o mică minune ar mai putea face ca bucureștenii să vină la vot și să o respingă pe Firea, PNL s-ar mai putea salva dacă ar câștiga in extremis la Iași, ceea ce este puțin probabil sau dacă va reuși să disloce în sfârșit caracatița lui Mazăre de la Constanța. Dacă nu, soarta partidului este incertă.

 

 

Sondajele și cacofonia de la București


În ultima zi de campanie a plouat cu sondaje de opinie. Astfel, Uniunea Salvați Bucureștiul a lui Nicușor Dan și Digi 24 au dat publicității sondaje din care Firea iese câștigătoare în orice variantă și împotriva oricărei posibile alianțe de ultimă oră. Altfel spus, indiferent ce ar face contracandidații săi, Firea e inevitabilă ca moartea: Nu poate fi învinsă. Același IRES a publicat sondaje pe marile orașe și sectoare din care, în mod previzibil, având în vedere că vorbim de institutul lui Vasile Dâncu, PSD iese foarte bine iar PNL foarte prost. Vineri și Cătălin Predoiu a evocat propriul sondaj realizat de CURS.

 

În ceea ce privește sondajele, nu e nevoie să mergem în urmă cu 12 ani, când Sabastian Lăzăroiu ne explica la TVR, la exit-poll, cum și de ce a câștigat Adrian Năstase alegerile prezidențiale. E suficient să mergem cu numai doi ani în urmă, când toate exit-poll-urile de la prezidențiale au fost greșite și greșite în mod grav. Fie că îl dădeau câștigător pe Iohannis, fie pe Ponta și deși susțineau că marja de eroare e de 1%, toate casele de sondare, în frunte cu IRES-ul lui Dâncu au dat diferențe în jur de 1% între candidați, în timp ce diferența reală a fost de 10%. Nimeni nu a lămurit niciodată cum au ratat sondorii de opinie un milion de voturi. Și vorbim de exit poll-uri adică de voturi deja date, nu de intențiile de vot. Anul acesta, IRES-ul prezumă o prezență la vot în București de 62% care ar fi declarat că vor veni la vot sigur, iar sondajul TNS al lui Nicușor Dan are două variante, una cu o prezență de 70% iar cealaltă de 54%. Dacă, așa cum se întrevede acum, rata de participare va fi undeva în jur de 40% sau mai puțin, aceste sondaje sunt pur și simplu lipsite de orice valoare. Cu alte cuvinte, toată agitația a fost pentru nimic, cu excepția faptului „minor” că Gabriela Firea va câștiga alegerile.

 

 

Bătălia pentru București a fost compromisă de la început. Într-un oraș ruinat de corupția precedentei administrații Oprescu, tema corupției a ocupat unul din ultimele locuri în preocupările electoratului. Nici unul dintre candidați nu a avut curajul să ridice steagul anticorupției și să facă din transparentizarea administrației de sus până jos și din profesionalizarea și responsabilizarea funcționarului public priorități zero ale viitoarei administrații. Câte ceva au încercat Predoiu și Dan, dar primul avea în dulap scheletele consilierilor PNL care au lucrat în complicitate cu Oprescu și pe primarul interimar și candidat la sectorul 4, Răzvan Sava, iar celălalt nu a fost niciodată convingător în postura de candidat anticorupție. Nicușor Dan a fost de la început un candidat anti-partide, nu anticorupție. În schimb, toți s-au arătat teribil de preocupați de trafic. Traficul în București este, într-adevăr, o problemă serioasă, dar traficul este o problemă infinit mai serioasă în alte părți, să zicem la Londra. Și cu toate acestea capitala Marii Britanii rămâne cel mai bogat oraș din Europa și cel mai influent din lume în ceea ce privește cultura, educația, mediul de afaceri și capacitatea de a integra și lansa idei noi. Or, ceea ce lipsește Bucureștiului și României sunt tocmai ideile noi care să se dezvolte într-un mediu prietenos, care să nu fie copleșit de incompetența și nepăsarea criminală au unei administrații profund corupte. Pentru a menține această speranță vie merită să ieșiți la vot duminică.

 

TAGS : alegeri locale bucuresti firea predoiu nicusor dan PNL PSD
Recomandari
Comentarii
lmihai 2016-06-04
D-le Campeanu articolul d.stra este interesant, bun de citit, dar sincer nu reiese( sau poate nu am priceput ), dar nu recomandati cetateanului indecis, scarbit , totusi, cu cine ar fi bine sa voteze. Printre randuri am inteles ca nu aveti absolut nimic impotriva nulitatii absolute de firea, iar Nicusor Dan nu ar fi impotriva coruptiei( sa inteleg ca este pro!?), iar despre saracul Predoiu...trebuia sa intre mai devreme in competitie....nu spuneti nimic de unitate, din contra visati ca PNL-ul ar fi fost o solutie!
Jalnic stimate d.le Campeanu!
Faceti comparatia cu Londra? Cetatenii Londrei si administratia ei sunt inaintea noastra cu cel putin 200 de ani, asta nu ati pus-o in calcul?


*În țara formelor fără fond*- va doresc sa votati d-le Campeanu!
Total 1 comments.
20588
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.