Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Argumentul „secerătorului“
2016-05-31
4
Conspiraționismul susținut de media sau de politicieni interesați, așa cum se întâmplă și la noi, invită opinia publică, dar și pe cei responsabili la pasivitate și resemnare.

Ads by google

 

Contrar a ceea ce se crede de multe ori, teoriile conspiraționiste nu sunt propriu-zis iraționale, ci, dimpotrivă, suferă de un exces de raționalism. În primul rând, ele presupun că totul în lume se lea­gă într-un mod rigid și univoc. Nu există în­tâm­plare sau arbitrar, iar coincidențele sunt doar apa­rente. În spatele lucrurilor și evenimentelor există întotdeauna o cauză bine determinată; mai mult, există voințe bine determinate, chiar dacă, firește, ascunse sub anonimat și prezentate sub denumiri convenționale colective, precum „Oculta“, „Sis­te­mul“ etc. Omul care controlează conspirația sau par­ticipă la ea este și el o făptură pur rațională, do­tată cu abilități excepționale și cu o inteligență fără cusur. De exemplu, într-o țară ca România, unde de cele mai multe ori instituțiile de stat func­ționează deficitar, conspiraționistul presupune că autorii conspirațiilor lucrează fără greșeală, când, de pildă, l-ar fi asasinat pe Condrea, mimând un ac­cident de mașină.

 

Filosofia conspiraționismului presupune, pe de o par­te, determinismul cel mai absolut, refuzând ori­ce hazard, pe de alta, este personalismul iarăși ab­solut, refuzând să vadă în evenimente altceva de­cât manifestarea unor voințe personalizate. Nu exis­tă forțe sau tendințe obiective, ci numai su­biective. La limită, și când e vreme rea, de vină sunt tot „ăia“. De asemenea, conspiraționismul ra­ționalizează cât poate istoria, tinzând să reducă tendințele și acțiunile istorice la ceea ce este cel mai măsurabil și numărabil: motivele economice. Elementele iraționale ale istoriei – fie că vorbim despre credințe, despre ambiție, invidie, teamă – sunt pe cât se poate eliminate din cadru.

 

De ce apar conspiraționismele? Cauza principală tre­buie să fie sentimentul neajutorării, pe care îl încercăm adesea. Lumea ne apare imensă, adesea ostilă, iar complexitatea ei desfide mereu în­cer­cările noastre de a o înțelege și interpreta corect. Apoi suntem, și nu fără motiv de multe ori, sus­picioși pe guvernele noastre; credem, și nu fără temei, că acestea ne ascund adevăruri incomode. Suspiciunea rezonabilă devine însă paranoia con­spiraționistă atunci când refuzăm să acordăm orice credit informațiilor oficiale, ba chiar vedem întotdeauna în spatele unor vădite erori și inad­vertențe cine știe ce motive obscure. O lume plani­ficată perfect rațional și a cărei cheie con­spi­ra­țio­nistul o posedă – nu se știe niciodată în ce fel – es­te adesea preferată unei lumi cu insule de ra­țio­nalitate și determinism scăldate de un ocean de ha­zard. Numai că aceasta din urmă lume este sin­gura adevărată.

 

Nu de puține ori, conspiraționismele vin în aju­to­rul unor guverne și conducători de state cu aspi­ra­ție autoritară sau de dominație. A inventa sau mă­car a susține presupuse conspirații – precum cea „ie­zuită“, în secolul XIX, sau cea „iudeo-masonică“, în secolul XX - s-a dovedit o armă propagandistică și de mobilizare so­cia­lă puternică, iar consecințele, oribile, se cunosc. Într-un alt sens, cons­pi­ra­ționismul susținut de media sau de po­liticieni interesați, așa cum se în­tâm­plă și la noi, invită opinia publică, dar și pe cei responsabili la pasivitate și resemnare. Dacă ai în față servicii atot­puternice, dacă toți suntem ascultați, monitorizați, înregistrați de ele, ce sens mai are să te agiți, să acționezi, să te revolți, să speri? Consecința prac­tică a conspiraționismului este că „nu se poate face nimic“, fiindcă tot „ei“ vor decide întotdeauna și întotdeauna vor avea câștig de cauză, chiar și atunci când aparențele sugerează contrariul, căci și o asemenea aparență min­ci­noasă e parte a conspirației.

 

În Antichitate, unii determiniști se fo­lo­seau de următorul argument (sau so­fism), numit „al secerătorului“: cel ca­re are un ogor de secerat poate fie să-l secere, fie să nu-l secere. Or, una dintre aceste două acțiuni este ne­ce­sară, fiindcă a fost determinată cauzal dintotdeauna. Așadar, nu contează ce vei face, deoarece oricum ceea ce este necesar să se întâmple se va întâmpla. Pasivitatea și neimplicarea devin jus­tificate rațional. La fel procedează și conspiraționistul: pentru el, de pildă, afacerea Condrea-Hexi este insolubilă. Niciodată – crede el – nu se va afla ce-i adevărat, iar ceea ce se va afla nu va fi adevărat, deoarece ei se opun. În consecință, dacă e simplu cetățean, conspiraționistul va comenta totul la o bere cu superioritatea gnosticului ca­re știe. Iar dacă chiar știe ceva, fiind­că e medic într-un spital de stat, sau șef de clinică, sau de secție, sau lu­crează sau a lucrat în vreo direcție de sănătate și a avut de-a face într-un fel sau în altul cu produsele dezinfectante res­pective și cu firma Hexi Pharma, atunci va tăcea, fiindcă, nu-i așa, ce­ea ce-i fatal să se întâmple se va în­tâm­­pla oricum, cu sau fără implicarea lui. Și atunci, convins că Marele Plan se realizează și fără el, poate dormi li­niș­tit. Liniștit? Există, ce-i drept, o mi­că problemă, care, uneori, nu prea des, dar nici chiar rar de tot, strică un ast­fel de somn: o numim con­știin­ță.

TAGS : dezinfectanti hexi harma conspirationism servicii secrete oculta cornea
Recomandari
Comentarii
?????? 2016-06-01
S-au dat si analizele de laborator, pe loturi si unitati medicale, si solicitarile acelor unitati medicale ? Dar patotogia existenta in privinta infectiilor in acele unitati spitalicesti si evolutiile lor pe durata contractelor cu cei ce implicati in afacerea la care faceti refereire ?
Vasile Popa 2016-05-31
Un alt sofism este acela ca daca unele conspiratii sunt fantezii, toate conspiratiile sunt fantezii.

Cum explicam ca daca pana in 1989 nu exista Holocaust romanesc ci doar niste pogromuri izolate, incat pe ansamblu romanii au ajutat la salvarea majoritatii populatiei evreiesti, iar dupa 1989 brusc lumea a aflat despre acesta ca fiind cel mai cumplit Holocaust dupa cel practicat de germani. Mai mult, nazistii au incercat chiar sa potoleasca setea de sange a romanilor.

A fost un complot musamalizarea crimelor romanesti inainte de 89, ori un complot de a-i scoate pe romani vinovati dupa aceea? Ce a determinat schimbarea de atitudine? Hazardul?

Nu. Faptul ca toti cei ce neaga niste crime ce nu pot fi dovedite sunt pasibili de inchisoare nu este o intamplare. Faptul ca toti, inclusiv evreii, care incearca sa nuanteze faptele sunt aratati cu degetul, ridiculizati, criticati vehement si ostracizati de catre liderii propriei lor comunitatati nu este o intamplare. Este rezultatul unui efort concertat ce a rezultat intr-o mobilizare a Parlamentului si Presedentiei Romaniei sub presiunea unor membri ai Congresului American, in care in fiecare an, sistematic, au fost aduse motiuni despre Holocaustul romanesc pentru a-i face pe membri acestuia sa creada ca acolo unde este fum, trebuie sa fie si foc.

De ce multe dintre crimele romanilor impotriva evreilor nu pot fi dovedite? Pentru ca ele au fost inventate. Initial nu neaparat din rea vointa ci din prostie. Cum poate fi numita altfel metoda de a determina numarul de victime din diferentele dintre recensaminte inainte si dupa razboi? Mai ales cand acelasi teritoriu a schimbat conducerea pe timp de razboi de trei ori in 4 ani. Cand granitele, in debandada ce a rezultat, au fost strabatute de un numar necunoscut de refugiati de ambele parti, si mai ales cand autoritatile sovietice sunt recunoscute prin masacrele si deportarile in masa. Iar dintre evreii care au murit, cati au murit ca soldati ai Armatei Rosii, fortati de comisarii rosii cu pistolul in ceafa sa lupte pana la moarte ori ca partizani? Victimele conflictului armat nu pot fi considerate victime ale Holocaustului. Iar interzicerea accesului la arhivele KGB ori ale Mossad-ului, care ar putea clarifica multe necunoscute, nu ajuta.

Cu toate astea, cifra de 400.000 de evrei omorati de regimul Antonescu dedusa de Matatias Carp in Cartea Neagra pe baza acestei metode gresite, care nu corespunde cu evidenta tinuta chiar de catre el in aceiasi carte, nu este nici astazi infirmata. De ce? Intamplarea?

Se spune ca numarul real al evreilor morti nu conteaza, ca pana si un evreu nevinovat mort este prea mult. Daca este adevarat, atunci de ce numarul de 400.000 este batut in piatra monumentului de la Coral? Pentru ca numai un numar mare, cu multe zero-uri poate face acuzatia de Holocaust verosimila. Suficient de verosimila ca sa apara in manualele scolare.

Dar modul fraudulos, caci nu mai este o greseala nevinovata din momentul in care atentia a fost atrasa in mod public, in care s-a ajuns la acest numar nu mai conteaza, pentru ca legea ii pedepseste pe cei ce incearca sa reduca acest numar, adica sa minimalizaze dimensiunea Holocaustuui. Astfel, nu mai este nevoie de nici o dovada de genul gropi comune, dosare cu sentinte de executie, ori certificate de moarte care sa atesteze cauza reala a mortii. Caci dovada este pedeapsa in sine. Intamplare sau conspiratie?
bogdan 2016-05-31
asta a creat chiar si revista 22 : un discurs imbecil al antisistemului, cu agitatii, retorsiuni si gandire conspirativ, in care Andreea Pora, Monia Macovie si altii au contribuit cu replici serioase, ca si cum in 25 de ani de postcomunism de rahat ar fi fost o mare conspiratiei securista sa ai politicieni, caractere si oameni inconsencventi de rahat in opozitia FSN si apoi, cine naiba mai stie sa mai inteleaga cine si cine e opozitie..
MIHAI 2 2016-05-31
Un articol extrem de inteligent si de bine scris.
Pacat ca baietii nu au fost la fel de rigurosi cand au pus in scena disparitia lui Codrea,
Total 4 comments.
20646
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.