Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Un Game of Thrones de 3,6 milioane de euro şi alte urbanisme infantile de Bucureşti
2016-01-26
2

Nivelul şcolăresc al conceptului în arta monumentală a Capitalei: creier tras în ţeapă; personaje populare din Caragiale turnate în bronz; iar acum aripi şi zăbrele, deci vezi Doamne, tre’ să fie ceva cu libertatea la mijloc, doar că nu ştim a cui şi când.

 

Continuă ţepăreala, la propriu şi figurat, cu arta monumentală din Bucureşti. Mai nou, cu creaţia de la Casa Presei, aripile cu zăbrele ale sculptorului Buculei. Una controversată, dar nici pe de­parte atât de con­tro­ver­sată pe cât ar merita preţul plătit de municipalitate: 3,6 milioane de euro, din care presa speculează că 1,6 mi­lioane ar fi onorariul. De ba­nii ăştia, dacă tot s-au dat, avem voie măcar să ne mai cârâim o vreme, OK? Ar­tistul cu banii, noi cu bom­băneala, mi se pare echi­ta­bil, nu se poate plânge.

 

Desigur, în artă controversa nu se termină ni­ciodată, ce-i place unuia nu-i place al­tuia, artiştii se urăsc şi se sapă mai rău decât politicienii etc. Astea fiind zise, arta monumentală, mai mult decât oricare alta (în afară de arhitectură), e totuşi a co­mu­nităţii, care va trăi cu ea în ochi zeci de ani, fără să se poată feri ca de un ex­pe­ri­ment ratat dintr-o expoziţie. Populist, cum poate sună, chestiunea ar trebui tratată mai democratic, iar consultarea publică să fie mai deschisă decât a fost. Nu de alta, dar creatorii şi experţii din comisii se cred foarte culţi şi deştepţi în baza unor di­plo­me; or, realitatea e că nu sunt. Câteva obi­ecţii:

 

http://ionitas.ro/wp-content/uploads/2016/01/3-4.jpg

Fluturele si casa Scanteii, Mordorul presei stalinisteItem

 

1. Fireşte, preţul. Chiar la proporţiile ne­jus­tificate pe care le-a luat obiectul (120 de tone de inox), sunt cam mulţi bani. Se putea face mai multă cultură vizuală în Bucureşti de suma asta? Fără îndoială că da: chestii mai multe, mai mici, mai in­te­ligente şi participative, la fel de durabile.

 

2. Atmosfera cabalistică şi lipsită de trans­parenţă în care s-a decis acest proiect. OK, dacă este un monument an­ti­co­mu­nist, atunci nu mai dezbatem, merge ori­ce, numai să se facă, precum măslina în ţea­pă a Ghilduş din Piaţa Palatului. Dacă ideea monumentului rezistenţei an­ti­co­mu­niste în acel loc a aparţinut Asociaţiei Foş­tilor Deţinuţi Politici şi a fost sprijinită de fostul pre­şedinte Constantinescu, as­ta a neutralizat cumva cri­tica cultă de dreapta. Şi fi­indcă Buculei e bine im­ple­mentat în establishmentul cultural oficial, e o so­mi­tate, nu l-au mai criticat nici alţii. El poate fi doar adulat, ca un fel de Emi­nescu.

 

3. Tema propusă, proastă. Au circulat tot fe­lul de idei, fireşte: de la a lăsa soclul lui Le­nin gol, tocmai aşa de-al naibii (hip­sterime), până la a pune acolo un me­mo­rial mai clasic, figurativ, variantă respinsă pentru că, orice ar fi fost, se zice, era stri­vit de imensa Casă a Scânteii din spate, cu care n-avea cum să evite dialogul. Mă rog, dacă aşa zic experţii... Dar atunci nu tre­buia făcut ceva care să intre deliberat şi mai evident în dialog cu Casa şi sim­bo­lis­tica ei stalinistă, să-i dea alt sens, s-o ia în posesie agresiv, cum şi merită, să-l facă pe trecător să reflecteze la trecut? (Apro­po, se zice că proiectul acestor clădiri neoclasice staliniste, care există cam prin toate capitalele foste socialiste, aparţine unui mare arhitect născut în Chişinău.) Mă feresc eu să dau soluţii, evident, cu ele ar fi trebuit să vină artiştii. Doar spun că as­ta trebuia să fie tema, una mai inteligentă, interactivă, care să antreneze lumea să in­tre în monument şi să se uite la memoria stalinistă printr-o anume lupă, sau ceva care să-ţi dea un parcurs mintal şi un sens al istoriei. Nu tot un obiect la care să te uiţi de departe şi să te miri ce mare e, iar după aia să cauţi pe Google ce naiba reprezintă. Dacă e pe-aşa, nu era până la urmă mai bine o odaliscă din bronz în rugăciune, cu coroane de lauri în jur?

 

http://ionitas.ro/wp-content/uploads/2016/01/4-2.jpg

Fluturele pe mucheItem

 

4. Nivelul şcolăresc al conceptului în arta mo­numentală a Capitalei, că aici voiam să ajung: creier tras în ţeapă; personaje populare din Caragiale turnate în bronz; iar acum aripi şi zăbrele, deci, vezi Doam­ne, tre’ să fie ceva cu libertatea la mijloc, doar că nu ştim a cui şi când. Dăăă... adi­că, aţi prins mesajul? Subtilitate de gim­naziu. Şi deşi am dat grămada aia de bani tocmai pentru ca monumentul să fie ma­siv şi să dezumfle Casa Scânteii (că alt mo­tiv să-l faci mai înalt decât Arcul de Tri­umf care să fie?), nu cred că îşi atinge sco­pul. Fluturele ăsta pus pe muche nu mi se pare că ar comunica ceva cu Casa ca atare sau că ar fi foarte solemn, deşi e uriaș. Mai curând e din acelaşi film cu blocurile office corporatiste, din sticlă, de alături. E o arătare modernistă şi cumva optimistă, dă o senzaţie de neverosimil infantil, de lu­dic, de videogame. Pe bune dacă nu adu­ce cu tronul din Game of Thrones, după cum bine observa amicul Dan Perjovschi.

 

5. Toată povestea mă face să reconsider serios episodul scandalului frescei ex­te­ri­oa­re din parohia Sf. Gheorghe, pe care o calificam la data respectivă drept kitsch ur­ban. Ei bine, probabil era, dar a fost şi un experiment util de reacţie culturală co­munitară, o conversaţie pe tema spaţiu pu­blic şi criterii valorice, în care multă lume s-a angajat cu aplomb, aşa puţin cât a du­rat el. Mai ales, a fost un experiment care a costat bugetul public fix zero bani. E de pus asta în balanţă cu provincialismul cu ifose academice care înghite atâta amar de buget public. Şi va mai înghiţi: tipul numit Bolborea, care ne-a dat maimuţoii de la Tea­trul Naţional, buni doar să se suie pe ei stegarul dac, pregăteşte o mare emi­sfe­ră cu arteziene şi mici omuleţi pe ea, drept monumentul Marii Uniri, de pus în Piaţa Alba Iulia. Habar n-am cât trebuie să cos­te această faptă de urbanism kazah, tip Astana, dar bănuiesc că are ambiţia s-o inau­gureze în 2018, nu?

 

Mă tot întreb şi nu-mi dau seama de ce d-l Buculei nu a putut face şi pe bani pu­blici un pionierat la fel de frumos, echi­li­brat şi foarte modern în tălmăcirea tra­di­ţiei, cum a făcut pe speze proprii: fer­me­că­toarea casă dobrogeană pe care şi-a clă­dit-o pe faleză între Vama Veche şi 2 Mai.

 

(Text publicat de autor pe blogul personal, ionitas.ro, pe 16 ianuarie 2016)

TAGS : Sorin Ionita arhitectura Buculei urbanism
Recomandari
Comentarii
Iuliu M 2016-01-27
Domnule Ionita, cat de mult mi-ati lipsit ca specialist universal.
Sunteti mai dulce ca mierea domnule.
Va astept cu alte noi si noi domenii de expertiza.
Parol!
A si daca artistul asta kitsch trece pe partea buna a Fortei (dreapta-peneledelemepemezece), va astept cu o sofisticata reevaluare.
Hai spor!
wild salmon in tomato sauce 2016-01-26
Textul are mari scapari, totusi. Banuiesc ca nu e o lucrare care s-a dorit exhaustiva, enciclopedica. A lasat pe dinafara statua lui Traian de la Muzeul de Istorie. Aia, da, capodopera. Legenda spune ca atat de apreciata a fost ideea artistica ca a creat-o in trei exemplare. Profesor universitar la Sc. de Arte. Postliceala, presupun. Literalmente Belle Arte. Oricum, aia e inamovibila, asta e cuvantul, a laudat-o Razvan Teodorescu care e un specialist, o autoritate indiscutabila in materie de arte. Ocazie cu care i-a urat lui Oprescu sa mai castige si urmatorul mandat. O impletire fructuoasa a intelectului cu politica, a artei cu competenta, ceva rarisim. Sculptorii astia nu sunt singuri, au proptele in cultura romaneasca. Nu este fiecare politician, metaforic, poetic vorbind, caci arta emana si ne inspira arta, un cioplitor ar tarii si natiei lui? N-as parasi subiectul fara sa-mi exprim nemultumirea si la adresa hotilor de cupru, atat de neinspirati in ce priveste alegerile, colectiile lor artistice. Cand ar putea sa dea si ei o mana de ajutor societatii paralizate in corectitudinea politica, in extaz artistic, parca ar fi disparut cu totii. Niste cursuri, tot postliceale, de perfectionare in istoria, evaluarea si valorificarea artei, le-ar putea fi utile. Impreuna cu politicienii, cu academicienii si cu mecenii.
Total 2 comments.
2558
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.