Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF


Percuţionist. Perfecţionist
Razvan Braileanu - - - -
2015-02-17
Recomandare
0

Malcolm Gladwell, unul dintre gânditorii la mo­dă în Occident, are o teorie conform căreia, în nişte li­mite, oricine poate avea succes într-un domeniu dacă exersează aproximativ 10.000 de ore, dând exemplul, printre altele, al trupei Beatles, care, îna­inte de a cunoaşte faima, a sus­ţinut câteva mii de concerte în Hamburg. De­monstraţia lui Glad­well e cam şubredă, dar ideea că exerciţiul con­tri­buie la atingerea suc­cesului nu poate fi negată.

 

Pe asta se bazează şi scenariul filmului Whip­lash, una dintre cele mai premiate pelicule ale sezonului (un Glob de Aur, trei premii BAFTA, cinci nominalizări la Oscar, printre care şi pen­tru cel mai bun film). Personajul principal, An­drew, studiază la un prestigios colegiu new-yor­k­ez de muzică, unde aprofundează percuţia şi visează să ajungă un toboşar la fel de bun ca Buddy Rich. Fiind unul dintre cei mai pro­mi­ţători instrumentişti, Andrew e acceptat în or­chestra de jazz condusă de profesorul Fletcher. Acesta din urmă (interpretat remarcabil de J.K. Simmons) îi terorizează pe membrii orchestrei cu repetiţii nesfârşite, în care e coleric, îi in­sul­tă şi îi umileşte. La acest stres se adaugă şi efor­turile pe care Andrew le depune studiind in­di­vidual şi bătând în tobe până când nu mai poa­te ţine beţele în mâinile pline de bătături şi de sânge. În timpul unui concurs de jazz im­por­tant, studentul nu mai acceptă să fie umilit şi îl atacă pe profesor pe scenă, în faţa pu­bli­cu­lui.

 

În opinia mea, două lucruri fac din Whiplash unul dintre cele mai bune filme ale anului trecut: actorii şi montajul. Miles Teller, in­ter­pretul lui Andrew, este unul dintre cei mai pro­miţători actori de la Hollywood, iar aici face un adevărat tur de forţă, mai ales din punct de vedere fizic. J.K. Simmons a primit deja Globul de Aur şi Premiul BAFTA pentru cel mai bun ac­tor în rol secundar şi, mai mult ca sigur, va fi recompensat şi cu un Oscar la aceeaşi ca­te­gorie. Iar montajul este alert, un du-te-vino în­tre duelul dintre Andrew şi Fletcher.

http://www.revista22.ro/nou/imagini/2015/1300/foto_razvan.jpg

Miles Teller şi J.K. Simmons în Whiplash

 

Filmul s-a bucurat de cronici elogioase, dar au fost şi câţiva critici care au deplâns faptul că din film lipseşte tocmai muzica şi bucuria de a cânta. E adevărat, nu-l vedem zâmbind pe An­drew de prea multe ori, ci suntem mai degrabă martori la un maraton fizic, nu intelectual. Pe de altă parte însă, dacă există un instrument în care precizia matematică şi exerciţiul fizic pri­mează (cel puţin în stadiile timpurii de studiu) în faţa muzicii, acela este toba. Pentru că la tobe nu poţi cânta din inimă fără să cânţi mai întâi cu mintea, cu mâinile şi cu picioarele.

 

Poate că cele 10.000 de ore de studiu re­co­mandate de Mal­colm Gladwell nu garantează o carieră de suc­ces, dar în acest domeniu sunt o bază solidă de pornire.

 

Whiplash este distribuit în România de IntercomFilm şi poate fi văzut pe marile ecrane din 2 februarie.

TAGS :
Mai multe din Recomandare
Comentarii
Total 0 comments.
1982
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.