Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Rusia a trecut `linia roşie` a Războiului Rece. Creşte nevoia de America în Centrul şi Estul Europei
2014-07-22
5

Idei şi puncte cheie:

  • Prin bombardarea avionului civil al Malaysian Airlines, separatiştii ruşşi Rusia din spatele lor au trecut practic „linia roşie” a Războiului Rece, aşa cum Armata Rusă a mai făcut-o şi în 1983, doborând o aeronavă de linie sud-coreeană;
  • Consternarea lumii de după atentat este înlocuită treptat de sentimentul acut al comunităţii internaţionale că „ceva trebuie făcut”;
  • Dacă  outline: 0px; vertical-align: baseline; background-color: transparent;">Uniunea Europeană eşuează astăzi, din nou, în sancţionarea severă a economiei ruse (ceea ce s-ar reflecta parţial, e drept, şi asupra economiei vest-europene), nu vor mai fi niciun fel de speranţe pentru statele est-europene (post-sovietice) de a evada din închisoarea sistemului rusesc de interese;
  • Deliberat sau nu, Putin scoate din nou Rusia din lumea civilizată, în care guvernele moscovite de după 1991 s-au străduit măcar să creeze aparenţa că doresc să o integreze, mai mult sau mai puţin credibil;
  • baseline; background-color: transparent;"> Pasivitatea (interesată) franco-germană în faţa atitudinii criminale a militarilor ruşi sub acoperire din estul Ucrainei, ca şi după anexarea Crimeei, naşte dezbaterea legitimă anevoii de America în Centrul şi Estul Europei;
  • Dacă aranjamentele de securitate postbelice ale Occidentului transatlantic nu mai sunt astăzi relevante şi credibile (în principal datorită blocajului politic Germania-Franţa vs. Statele Unite), atunci probabil că se impune lansarea unui proces de reflecţie privind constituirea unei alianţe strategice noi, care să reunească Statele Unite (probabil şi Marea Britanie şi Canada) şi ţările din Europa Centrală şi de Est (de la republicile baltice în nord, până la Georgia în sud), ţări care resimt, sub o formă sau alta, ameninţarea şi presiunile politice, militare sau economice ale Rusiei vecine. Parteneriatele strategice bilaterale sunt o bună bază de pornire în alcătuirea noului format;
  • Întrebare pentru specialişti: un interceptor american anti-rachetă SM-3, de tipul celor care vor fi instalate anul viitor la Deveselu, ar fi putut distruge în aer racheta rusească BUK care a doborât avionul în Ucraina? Da sau nu? Ar fi avut timpul necesar să o depisteze, să fie lansat şi să o intercepteze înainte de impactul cu aeronava? Câte secunde sau minute a durat totul? Dincolo de răspunsul previzibil că „Ucraina nu e în NATO”, poate ar fi bine ca opinia publică est-europeană să afle totuşi ceva despre utilitatea concretă a acestui echipament defensiv, atât de combătut politico-diplomatic de Rusia. Momentul, din păcate, e cum nu se poate mai potrivit.

*

Rusia ucide masiv, sinistru, abominabil. Rachetele ruseşti zboară din nou pe cerul Europei, în căutarea visului bolnav de putere şi influenţă al fostului imperiu. Din prostie sau din ură, patologic, din beţie sau pur şi simplu din eroare, tot crimă este, oricum am lua-o. Militanţii ruşi din Ucraina, înarmaţi de Moscova, par acum doar nişte barbari în uniforme de camuflaj, cu alcool în sânge şi în cap („gorile bete”, vorba premierului ucrainean), stupizi în replicile lor inepte din convorbirile telefonice interceptate („ce căutau să zboare aici?”, „voiau să paraşuteze spioni!”, „ai găsit armamentul?” etc.), care oripilează o lume întreagă.

Prin atentatul comis acum câteva zile de bandele de infractori pe care-i sponsorizează (cel puţin pe linie militară şi logistică), începând din martie, Rusia a trecut practic „linia roşie” a Războiului Rece pe care l-a declanşat nu demult, în dorinţa preşedintelui Putin de a transforma Estul Europei într-o regiune nefrecventabilă, în care Occidentul să nu-şi mai dorească să se instaleze.

Spuneam, într-un articol trecut, că prin efectele crizei de destructurare a Estului Europei, pe care a iniţiat-o, Rusia pare câştigătoarea celui de-al doilea Război Rece. A obţinut ceea ce şi-a dorit. Acum, după atentatul de la Torez, spun că lucrurile s-ar putea schimba, iar strategia distructivă a lui Putin (ca şi destinul său politic) ar putea intra într-un declin ireversibil. În groapa pe care a săpat-o, ar putea cădea însăşi ambiţiile lui de consolidare a sferei de influenţă în Estul Europei. A mers prea departe.

Este, probabil, un loc comun ceea ce sugerez eu astăzi, dar mă alătur celor care cred că loviturile dure pe care Putin le-a dat Ucrainei s-ar putea întoarce curând împotriva regimului de la Moscova şi a Rusiei în general. Cu o condiţie: marile naţiuni ale Occidentului să aibă determinarea de a acţiona în front comun, pentru constrângerea Rusiei la abandonarea jocului de forţă din ultimele luni. Deocamdată, această determinare este pur declarativă, cel puţin până la adoptarea efectivă a noilor măsuri ale Uniunii Europene în relaţia cu Rusia. Să vedem ce şi cât sunt dispuse să facă puterile vestice, acum, când e mai clar ca oricând că Rusia trebuie contrată.

Concluziile investigaţiei (atât cât se poate face, în condiţiile unei zone ocupate de rebeli) sunt din ce în ce mai clare, de la o zi la alta, fiind practic comunicate, în esenţă, de autorităţile americane. Sigur, s-ar putea să mai urmeze detalii interesante, poate şocante, în zilele şi săptămânile care vin, dar cred că esenţialul deja se cunoaşte. 298 de oameni nevinovaţi, printre care 80 de copii, au murit într-un atentat sinistru.

Întrebarea persistentă, care ne urmăreşte acum, este: ce se poate face? Cum pot fi anihilaţi criminalii din zonă şi aduşi în faţa justiţiei? Cum poate fi prevenită repetarea acestui dezastru? Două sunt, pe scurt, căile de urmat: descurajarea Rusiei prin sancţiuni cu adevărat grele şi ajutarea Ucrainei (cu tehnică militară competitivă) în restabilirea controlului militar-administrativ (apoi a celui economic, dar asta e deja o altă poveste) asupra teritoriului propriu. Eliberarea Doneţkului ar fi un pas important înainte.

Indiferent de efectivitatea răspunsului Uniunii Europene la tragedia de la Torez, nevoia de creştere a prezenţei Statelor Unite în Europa Centrală şi de Est devine, în opinia mea, evidentă. Iar America se va întoarce pe continentul nostru, din ce în ce mai consistent în anii care urmează, în principal pentru a se interpune apropierii nefaste a Rusiei de Germania (sau invers) dar şi pentru a-şi crea un spaţiu prieten, de mare valoare strategică, intercalat între cele două puteri care, istoric vorbind, nu o iubesc.

 

Articol publicat si pe site-ul contributors.ro.

TAGS :
Recomandari
Comentarii
Ioan 2014-07-23
As mai face o remarca, in urma acestei tragedii gratuite, simbol al "civilizatiei rusesti". Nu demult Angela Merkel se inflamase ca este ascultata de NSA. La fel si Dilma Rousseff a Braziliei. Probabil ca-i asculta pe toti si pe Hollande si pe Cameron si pe Xi Jinping si... pe Victor Ponta si pe Voiculescu. Daca pot sa o faca, sigur o fac si este treaba celorlalti sa se protejeze. Mi se pare normal sa-ti doresti sa stii ce aranjamente pot face Angela sau Dilma cu rusii. Imediat dupa doborarea avionului de pasageri malaiezian, americanii au anuntat ca au detectat activarea unei baterii Buk in zona "X", apoi au detectat lansarea rachetei si apoi impactul cu avionul civil. Cum au facut acele lucruri si de unde le-au facut este treaba lor, dar pentru mine personal este linistitor sa stiu ca cineva are date exacte, in momentul cand propaganda Moscovei incerca sa dea vina pe ucrainieni. Aceste lucruri impreuna cu internetul au zadarnicit incercarile de manipulare a regimului Putin, dovada fiind florile si mesajele de condoleante depuse de rusii de rand la ambasada Olandei din Moscova, in care recunosteau ca vina este a lor. Daca ma anunta Angela Merkel ce s-a intamplat, eram de partea ei in modul cum se procedeaza cu rusii. Asa ca nu pot spune decat ca am avut din nou un mare noroc cand americanii si-au pus scutul la Deveselu.
Liviu din Timisoara 2014-07-22
In ultimii 25 de ani Franta joaca tot timpul Contra cand e vorba de deciziile anglo-americane. Frustrarile ei se fac resimtite. Livrand acea nava de razboi Rusiei a spus absolut tot.
Oliver 2014-07-23
Racheta a atins avionul la 12 pana la 20 de secunde dupa lansare. Sistemul antiracheta de la Deveselu e gandit pentru interceptarea rachetelor sol-sol.
Ioan 2014-07-22
Exocet nu "Exogete" si poti fi sigur ca o nava de tip "Mistral" poate fi distrusa oricand de un sistem anti-naval ca cele de pe distrugatoarele americane care fac de garda in Marea Neagra si in Marea Mediterana, altfel ar fi facut americanii scandal mare. O nava frantuzeasca neverificata in lupta, condusa de un echipaj rusesc neantrenat, nu valoreaza nici cat o ceapa degerata.Rusii au achizitionat-o probabil pentru tehnologie, adica sa vada cum se mai fac lucrurile mai nou, cum se proiecteaza, cu se executa, ce echipamente se folosesc, nu pentru valoarea ei operativa. Cum crezi ca un oras, pe uscat, de marimea Odesei ar putea fi atacat cu o (una bucata) nava, cu un echipaj de cateva sute de oameni ? in final iti amintesc de episodul cu marele si puternicul cuirasat german "Bismarck" care trebuia sa asigure suprematia Kriegsmarine asupra "Home Fleet"-ului britanic a fost imobilizat de o torpila lansata de pe un biplan englezesc" Swordfish". Si uite asa mandria flotei germane in care s-au investit sume imense si un volum imens de munca a fost pierduta la prima iesire in Atalntic. Livrarea navei tip Mistral nu reprezinta nimic, vorba proverbului romanesc " si batut si cu banii luati ..."
Felix 2014-07-22
Este de necrezut. Franta nu doar ca face afaceri cu Rusia, ci le vinde tehnica militara, si nu orice tehnica ci aceea de care o sa aiba nevoie sa atace Odesa. E mult mai grav decat episodul Exogete in razboiul din Insulele Falkland
Total 5 comments.
310
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.