Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Mircea Vulcănescu şi memoria publică
2014-06-24
40

Mircea Vulcănescu s-a implicat în problema evreiască nu numai ca funcţionar. Cărturar fiind, a aderat şi a susţinut spiritual şi moral antisemitismul guvernării. Poate că principala  sursă a spiritualităţii lui a fost primatul statului etnocratic.

De 25 de ani, tema memoriei publice ani­mă spaţiul cultural, civic sau cel militant. Am în vedere memoria dură a perioadei in­terbelice şi a celei din timpul celui de-al doilea război mondial. Personaje precum Ion Antonescu şi membri ai guvernelor sa­le, lideri sau militanți activi din Mișcarea Legionară (Corneliu Zelea Codreanu, Radu Gyr, Ion Gavrilă Ogoranu etc.), in­te­lec­tu­ali care au împărtăşit valorile ideologiei de extrema dreaptă (Mircea Eliade, Cons­tatin Noica, Nae Ionescu, Nicolae Pau­les­cu) au fost promovaţi ca simboluri po­zi­tive sau sunt invocaţi ca martiri, „sfinţi ai închisorilor“, luptători anticomunişti etc. Pe scurt, personaje integral frecventabile ce pot sta astăzi pe soclul moştenirii cul­turale, în panteonul valorilor care for­mea­ză specificul culturii naţionale. Desigur că fiecare dintre cei amintiţi este diferit, că reacţiile actuale pro sau contra sunt şi ele diferenţiate. Numai că, de prea multe ori în aceşti ani, a lipsit măsura, spiritul critic ca­re să nareze istoria culturală şi politică din România interbelică. În schimb, ONG-uri sau instituţii publice, centrale sau locale, fă­ră a pune în balanţă valorile civismului de­mocratic, nu de puţine ori, au pro­mo­vat un cult al multora dintre ei.

O solicitare a Institutului Na­ţio­nal pentru Studierea Ho­lo­caustului din România „Elie Wiesel“ către Primăria Sec­torului 2 Bucureşti, pentru a retrage de pe spaţiul public bustul lui Mir­cea Vulcănescu, a fost făcută publică, fără fair play1, de aceasta din urmă. Astfel s-a re­aprins dezbaterea asupra memoriei pe spaţiul public. Desigur, s-au auzit vocile ca­re, de la dezaprobare la nedumerire, re­clamau caracterul nociv al gestului pe ca­re l-a făcut Institutul „Elie Wiesel“. De ce­le mai multe ori, actorii care îşi propun să mobileze spaţiul public cu simboluri cau­tă să răspundă la întrebări precum „un­de, când, cum“. Răspunsurile sunt legate mai cu seamă de preocuparea de a asigura legalitate instalaţiilor amplasate pe spaţiul public. Răspunsuri la întrebări precum „pe cine expunem“ sau „în ce scop“ sunt de cele mai multe ori implicite. În vi­ziu­nea noastră, valorile constituţionale fun­da­mentale ale statului de drept conjugate cu unele rigori, precum cele prevăzute de OUG 31/2002 privind interzicerea orga­ni­zaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, pot reprezenta repere evaluative atunci când există intenţia aducerii în actualitate a aşa-numitei moşteniri culturale. În fi­lo­sofia OUG 31/2002 persoanele con­dam­na­te pentru crime de război nu pot fi sim­bolizate pe spaţiul public, întrucât nu pot fi purtătoare de mesaj democrat.

Schiţăm, în acest context,  câteva trăsături ale personalităţii pu­bli­ce a lui Mircea Vulcănescu.

La 27 ianuarie 1941, Mircea Vul­cănescu a intrat în Guvernul Ion Antonescu, ocupând funcția de sub­se­cre­tar de stat la Ministerul de Finanțe. A fost membru al guvernului, până la 23 august 1944. Cu toate că istoricii califică guver­na­rea Antonescu fără legionari ca fiind o dic­tatură militară cu tehnocraţi, fără ideo­lo­gie, nu trebuie uitat că, cel puţin în două rânduri, mareşalul a subliniat că este con­ti­nuator al programului elaborat în timpul Statului Naţional Legionar, cât şi faptul că participarea la război alături de Germania na­zistă era una necondiţionată şi, firesc, nu se putea opri la Nistru. În Consiliul de Cabinet din 7 februarie 1941, el afirma con­tinuitatea Executivului, cu și fără le­gio­nari. „…În ce privește liniile mari de gu­vernare, știți foarte bine că ele au fost tra­sate în aceste 5 luni de guvernare. Ac­tualul minister nu este decât o con­ti­nua­re a ministerului anterior.2

Despre participarea României la război, în şe­dinţa de guvern din 6 septembrie 1941, Antonescu spunea, fără nicio ezitare, că aceasta de la început a fost gândită ca una totală, de a merge alături de Germania pâ­nă la victorie: „…Lăsând la o parte faptul că, din punct de vedere şi al onoarei, şi chiar militar, era exclus să lăsăm pe ger­mani singuri, dar dvs. nu trebuie să ui­taţi că această nenorocită ţară are multe revendicări de făcut de la ruşi şi în spe­cial tezaurul de la Moscova… aşa cum lupt eu acum ca să curăţ de jidani şi de slavi Basarabia şi Bucovina. În felul acesta, se va trage o linie de despărţire de la Marea Baltică la Marea Neagră între noi şi ma­sa slavă. Prin urmare, eu merg înainte, în primul rând, pentru rezolvarea pro­ble­mei slave şi, în al doilea rând, pentru ca să primim o despăgubire pentru pier­de­rea tezaurului de la Moscova, care re­pre­zintă astăzi 470 miliarde lei. În sfârşit, eu merg înainte, în al treilea rând, ca să am un gaj pentru rezolvarea problemei în Vest, unde vreau să refac graniţa. N-am pus încă problema aceasta, pentru că nu vreau să-mi slăbesc poziţia, dar aces­ta a fost răspunsul meu de totdeauna3.

Bustul lui Mircea Vulcănescu, amplasat în Piaţa Sf. Ştefan din Sectorul 2 al Capitalei

La această şedinţă de guvern a fost pre­zent şi Mircea Vulcănescu, iar stenograma nu consemnează vreo diferenţă de opinie a subsecretarului de stat.

Mircea Vulcănescu a făcut parte din al doilea lot al membrilor guvernului care a fost judecat în baza Legii 312/1945 pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării sau de crime de război. El a fost găsit vinovat în baza art. 2 lit. a, conform căruia cei care „au hotărât de­clararea sau continuarea războiului con­tra Uniunii Republicelor Socialiste So­vie­tice şi Naţiunilor Unite“ şi art. 1 lit. a, res­pectiv persoana care „militând pentru hi­tlerism sau fascism şi având răs­pun­de­rea politică efectivă au permis intrarea armatelor germane pe teritoriul ţării“, fiind condamnat la 8 ani „temniţă grea“.

Această lege, pe care unele voci încearcă să o minimalizeze pe motivul că ar fi fost impusă de comunişti, este astăzi în vi­goa­re. A discuta despre imperfecţiuni juridice sau de conţinut poate lua forma unui exer­ciţiu juridic de salon sau a unei dezbateri. Dar a nega legea şi efectele ei credem că poate crea un precedent pentru mi­ni­ma­lizarea statului de drept. Ne place sau nu ne place, atât Legea 312/1945, cât şi OUG 31/2002 s-au născut în anumite contexte istorice şi politice care încă mai produc efecte şi ele sunt astăzi în exerciţiu. În ca­litate de instituţie care apără memoria vic­timelor Holocaustului, nu ne putem per­mi­te interpretări selective ale legilor.

Cel de al doilea aspect îl re­pre­zintă an­tisemitismul sau felul în care Mircea Vul­cănescu, ca dem­nitar al statului român, al unui guvern responsabil de dis­cri­mi­nare şi crime în masă pe criterii etnice şi ra­siale, a participat la soluţionarea „pro­ble­­mei evreieşti“. Fără a ne propune o ana­li­ză exhaustivă, recurgând mai cu sea­mă la surse documentare primare, obiec­tive şi lip­site de partizanat, vom schiţa ati­tu­di­nea lui Vulcănescu faţă de evrei. Din ste­no­gramele ședințelor de guvern sau ale Consiliului de Cabinet reiese că a fost pre­zent la multe şedinţe în care s-au discutat diverse aspecte legate de Holocaustul evrei­lor din România şi teritoriile ad­mi­nistrate de aceasta. Enumerăm câteva din­tre luările de cuvânt ale subsecretarului de stat la Ministerul de Finanţe.

În 20 martie 1941, în guvern se discuta despre un proiect de lege privind ex­pro­prierea bunurilor evreieşti. Vulcănescu in­ter­vine şi subliniază necesitatea intro­du­cerii unor criterii clare pentru iden­ti­fi­carea evreilor, astfel încât dispoziţiile legii să nu afecteze românii etnici. „Noi vom crea prezumţii obiective, prin care vom ară­ta cine trebuie să facă această do­va­dă (că este evreu, n.n.)… Ca să se evite abuzurile, trebuie ca să se spună pe ce ba­ză considerăm noi că o anumită per­soană este evreu. Vom enumera câteva criterii. Altfel se poate spune despre ori­cine că este evreu... Iar noi să spunem pe cine considerăm evreu.“ De asemenea, Vulcănescu împărtăşea viziunea unei eco­no­mii etnicizate, întrucât, în aceeaşi şe­dinţă, când s-a discutat chestiunea dis­tri­buţiei bunurilor evreieşti ce vor fi ex­pro­priate el a subliniat: „dacă adoptăm sis­te­mul rigid al licitaţiunii, adică cine dă cel mai bun preţ acela ia bunul, atunci ro­mânii noştri sunt înlăturaţi“, fapt pentru care în reglementările care urmau în acest proiect de lege „trebuie să rămână cu­vân­tul «etnic», căci se prezintă străinii şi îi înlătură pe români4. De altfel, el a fost ex­trem de activ în dezbaterile din guvern care au avut ca obiect românizarea eco­nomiei.

O zi mai târziu, în Consiliul de Cabinet, Vul­cănescu este tot atât de implicat în pre­gătirea instrumentelor pentru spolierea evrei­lor. În urma pledoariei lui Mihai An­tonescu, pentru rezolvarea „problemei ro­mânizării proprietăţii întreprinderilor şi a funcţiunilor de viaţă românească aca­parate de evrei“, precum şi aceea a „mo­dului cum trebuie să se facă ad­mi­nis­tra­ţia provizorie a unor bunuri şi in­te­rese, pe care le-a expropriat deja Sta­tul...5, Mir­cea Vulcănescu afirma: „sunt, în total, de acord cu părerea d-lui Mihai An­to­nescu6. Perspectiva propusă consta într-o legislaţie simplă care să redistribuie bu­nurile expropriate de la evrei, iar pentru ro­mânizarea economiei solicita crearea unui Oficiu Naţional al Românizării, ins­tituţie publică care să aibă posibilitatea in­terconectării opţiunii politice cu aspectele concrete economice şi cele financiare. În ședința Consiliului Economic din 8 mai 1941, el a contribuit la stabilirea rolului şi locului comisarilor de românizare în în­tre­prinderile evreieşti. Pentru a avea o func­ţie economică şi administrativă, nu una represivă sau informativă, asigurând astfel eficienţa economică a procesului, co­mi­sa­rii de românizare trebuiau „să fie sub­sti­tu­iţi patronilor evrei care au fost con­dam­naţi pentru crima de sabotaj. Sun­tem în următoarea alternativă... sau că­dem în primejdia ca aceşti comisari să fie stipendiaţii patronilor şi tovarăşi de ban­dă sau ajungem la cealaltă primejdie, ca ei să fie organe poliţiste de terorizare a întreprinderii respective. În loc să fa­cem aceasta, dăm acestor comisari pers­pectiva de a se instala cândva în între­prinderi7.

In ceea ce priveşte munca sau taxele la care evreii erau obligaţi în locul serviciului militar, acelaşi Mircea Vul­cănescu îşi exprima admiraţia pentru felul în care Germania a rezolvat si­tuaţia şi, în acelaşi timp, dădea asigurări că Centrala Evreilor dispunea de resursele financiare necesare pentru a plăti taxe în locul evreilor săraci. În şedinţa Consiliului de Coordonare din 19 noiembrie 1941, Ion An­tonescu, nemulţumit de rezultatele eco­nomice ale muncii obligatorii, a propus în­lo­cuirea ei cu plata unei taxe. Aceasta avea să fie de 30.000 lei, la care se adăuga 3% din venit pentru evreii bogaţi. Sub­secretarul de stat la Finanţe avea in­for­maţii îndestulătoare privind resursele evrei­lor sau ale comunităţilor. El intervine în dezbatere şi face unele precizări: „Pro­blema trebuie privită astfel: sunt evrei care au bani, care sunt în viaţa eco­no­mică. Aceştia pot plăti. Dar sunt alţii, ca­re sunt scoşi din viaţa economică şi aceş­tia nu pot plăti... Comunitatea dispune de această sumă. Poate plăti această su­mă8. Vulcănescu era bine documentat des­pre rolul și capacitatea Centralei Evre­ilor de a aduna bani de la evrei. Centrala a fost un organism creat de regimul An­to­nescu pentru a coordona şi administra ra­porturile evreilor cu statul, de a mijloci trans­punerea în practică a politicii an­ti­semite (Judenrat). În toamna aceluiaşi an, cu prilejul unei analize asupra modului în care evreii ar participa la subscrierea pentru Împrumutul Reîntregirii (în fapt era vorba despre obligarea evreilor de a da astfel bani Consiliului de Patronaj, or­ganizaţie condusă de soţia Conducătorului şi care oferea asistență văduvelor și or­fa­nilor din război, precum și celor săraci), dem­nitarul aducea câteva clarificări. Sub­scrierea nu începuse, „Comunitatea vrea să centralizeze subscrierea. Am dispus ca colectarea să se facă tot prin co­mu­ni­tatea evreiască. S-a discutat pentru su­me care trebuie să fie importante. Ei spe­ră că de pe urma acestor subscrieri să obţină o ameliorare. Nu ne-am luat ni­ciun angajament“. La întrebarea lui Mihai Antonescu dacă au promis degrevări de la anumite impozite, răspunsul este edi­fi­cator: „Nu. În timpul cât se găsesc în im­posibilitate de a plăti, nu li se cere exe­cutarea. Dar nici o degrevare. Dim­po­tri­vă: unde alţii dau simplu, ei dau dublu, minimum9.

Cât priveşte organizarea muncii obli­ga­torii, M. Vulcănescu considera că „ger­ma­nii au făcut un sistem de organizare foar­te bun în această privinţă: i-au pus în ghetou şi lucrează ca cizmari, ca croitori etc., satisfăcând în felul acesta chiar ne­voile germanilor10. Poate merită amintit aici că a participat la şedinţa de guvern din 5 august 1941, când s-a discutat in­tro­ducerea semnului distinctiv pentru evrei (steaua galbenă în 6 colţuri) şi nu a ex­primat un punct de vedere diferit.

Dincolo de preocuparea pentru ca politica antisemită să îşi gă­sească o riguroasă transpunere în legislaţie, subsecretarul de stat a propus şi elaborat nor­me, instituţii care să pună în practică aceas­tă politică. Ministerul de Finanţe şi el însuşi au fost direct implicaţi în schim­bul de monedă, precum şi în stabilirea regulilor pentru predarea bijuteriilor sau a obiectelor din metale preţioase pentru evreii deportaţi în Transnistria.

Astfel, în septembrie 1941, Ion Antonescu stabilea un curs de 1/1 la schimbul dintre rublă şi leu pentru populaţia din Trans­nistria. „În ceea ce privește moneda din Transnistria, o vom lua gratis… Dacă nu mi se dă monedă de aceasta, atunci am să viu cu moneda noastră, care va avea aceiași valoare… prin urmare, problema monedei este clară… Am fixat cursul de un leu pentru o rublă ca să nu vină jidanii încoace și să facă contrabandă cu ruble... Rublele pe care le avem le vom da jidanilor care vor trece în Ucraina la cursul de 8 lei o rublă… Deci, d-l mi­nis­tru al Finanțelor și d-le Vulcănescu, vă rog să luați măsuri ca să nu se mai în­tâmple ceea ce s-a întâmplat după răz­boiul trecut, când tot felul de corbi au fă­cut contrabandă de monede. Am să in­tro­duc și pedeapsa cu moartea pentru cei care vor fi prinși că fac contrabandă de monedă… Cred că avem interesul ca să re­tragem, cu o monedă care nu are nicio va­loare, o monedă care are valoare. Sta­tul rusesc va reprezenta ceva. Și atunci, va trebui să ridicăm pe nimic aceste ru­ble. De ce? Pentru că noi avem zeci de mii de jidani, pe care am intenția să îi arunc în Rusia și care vor avea nevoie de ruble. Vom face deci o operațiune du­blă: vom cumpăra ieftin rublele și le vom vinde scump11. Numai că, notează isto­ricul Jean Ancel, „Vulcănescu şi func­ţio­narii BNR, care s-au ocupat de rezol­va­rea «problemelor tehnice», au calculat un curs de patruzeci de lei rubla, iar ba­nii preluaţi de la evrei au fost utilizaţi pentru a plăti o despăgubire ţăranilor ro­mâni de pe acele teritorii12. Ministerul de Finanțe a colaborat îndeaproape cu Ban­ca Națională și i-a transmis acesteia nor­me pentru schimbul monetar sau eva­luarea obiectelor prețioase ale evreilor ca­re urmau să fie deportați, ei fiind obligați să vândă către statul român. În acest sens, într-o adresă a Ministerului de Finanțe către Banca Națională, din octombrie 1941, se menționa că: „Ministerul Finanțelor es­te de acord ca plata să se facă în ruble la paritatea de 1 rublă = 40 lei. Obiectele vor fi cumpărate de Sediile Dvs. din lo­ca­litățile respective, aurul fiind plătit la greu­tatea și la finețea lui, pe cursul oficial al Băncii Naționale a României. Pie­trele și alte obiecte prețioase vor fi plă­tite pe baza unei evaluări făcute de un expert specialist și numai pe o cotă de 20% din aceste evaluări, care ar fi echi­va­lentă cu proporția dintre aurul la cursul oficial și aurul la cursul liber13.

Inchei această schiţă de portret de demnitar în Guvernul Ion Antonescu cu aprecierea pe care Mihai An­to­nescu, vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, ministrul Propagandei Na­ţio­nale, i-a făcut-o, în contextual în care îi solicita să facă unele clarificări privind sur­sele de plată a veniturilor pentru func­ţio­nari din Ministerul Propagandei Na­ţio­nale: „D-le Vulcănescu, dvs. sunteţi un cărturar, un om de gândire, nu numai un ministru în funcţiune, funcţionar, şi vă puteţi da seama că plăţile salariilor au şi ele spiritualitatea lor, ierarhia lor mo­rală14.

Prafrazând cele de mai sus, Mircea Vul­cănescu s-a implicat în problema evre­iască nu numai ca funcţionar. Cărturar fiind, a aderat şi a susţinut spiritual şi mo­ral antisemitismul guvernării. Poate că prin­cipala sursă a spiritualităţii lui a fost primatul statului etnocratic.

* Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“

Note:

1. Primăria Sectorului 2 a transmis către media extremistă adresa Institutului „Elie Wiesel“ şi astfel în spaţiul online s-a dezlănţuit o campanie împotriva Institutului, ce a a avut şi aspecte denigratoare.

2. Evreii din România între anii 1940-1944, vol. I, Legislația antievreiască, Lya Benjamin (editor), Editura Hasefer, 1993, p. 291. Prima oară, ideea a fost enunțată, într-o formă mai scurtă, în ședința guvernului din 3 februarie 1941.

3. Ibidem, vol II, Stenogramele Consiliului de Miniștri, Lya Benjamin (editor), Editura Hasefer, Bucureşti, 1996, p. 302.

4. ANR, Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri. Guvernarea Ion Antonescu, vol. II (ianuarie-martie 1941), Bucureşti, 1998, pp. 671, 672.

5. Ibidem, p. 688.

6. Ibidem, p. 692.

7. Evreii din România între anii 1940-1944, vol. II, (1996), p. 231.

8. Ibidem, pp. 340, 341.

9. ANR, Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri. Guvernarea Ion Antonescu, vol. IV, (iulie-septembrie 1941), Bucureşti, 2000, pp. 460, 461.

10. Evreii din România între anii 1940-1944, vol. II, p. 340.

11. ANR, Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri. Guvernarea Ion Antonescu, vol. IV (iulie-septembrie 1941), Bucureşti, 2000, pp. 598, 599.

12. Jean Ancel, Contribuţii la istoria României. Problema evreiască, vol. I, partea a 2-a, Editura Hasefer, 2001, p. 320.

13. Arhiva generală a Centralei Băncii Naționale a României, Direcția Secretariat, dosarul nr. 19 / 1940, fila 228.

14. ANR, Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri. Guvernarea Ion Antonescu, vol. IV, pp. 458.

TAGS :
Recomandari
Comentarii
Adrian 2014-07-20
Impunerea de legi si obiceiuri de catre institutiii straine care nu au nimic in comun cu Romania nu face decat sa accentueze antisemitismul. Dupa logica D-lui Florian legile comuniste responsabile de crime trebuie respectate, pentru ca altfel punem la indoiala statul de drept. Dupa aceasta logica stramba Legea Rasiala de la Nurenberg nu trebuia incalcata de cei ce i-au protejat pe evrei. URSS ca imperiu bolsevic, condus in majoritate de evrei, dupa Solzhenitsyn si Putin, a fost responsabil de nenumarate acte de agresiune la adresa Romaniei si inclusiv de masacre impotriva populatiei civile din Basarabia. Orice om este produsul vremurilor sale, iar a aplica dreapta masura de acum acelor vremuri reflecta o gandire si o justitie stramba. Sper sa il vedem Domnul Wiesel aplicind entuziasmul in ai ii haitui pe micii intelectualii morti in slujba trimiterii in justitie pe marii criminali bolsevici cu nume de evrei sau romanizate.
Demistificator 2014-07-09
Da, da, da, pe toti oamenii de seama din cultura romana i-ar scoate din carti Institutul Elie Wiesel de-ar putea si i-ar trece in uitare. Vulcanescu e antisemit, Cioran e antisemit, Eliade, Noica... Pe toti ii aveti pe lista. Plus patriarhul Miron Cristea (sa ne aducem aminte de incidentul cu moneda jubiliara a BNR), Eminescu etc. etc. Stim: in optica unora dintre voi, pana si imnul de stat e antisemit (a se vedea in acest sens Carol Iancu, care scrie negru pe alb in "Evreii în România 1866 - 1919. De la excludere la emancipare" ca Desteapta-te, romane este "un imn patriotic antisemit"). Probabil ca si existenta poporului roman este tot un act de antisemitism - in opinia wieselistilor si a celor 22 de cozi de topor ale lor. Btw, Wiesel este cumva acelasi cu tipul care a fost expus drept escroc de cercetarile istorice, dar si de evreii care chiar au avut de-a face cu sistemul concentrationar german? Industria Holocaustului - mare dreptate are Norman Finkelstein. Ma mir ca nu l-ati scos si pe acesta antisemit, e cam greu pentru ca este evreu, dar cartea lui denuntatoare va sta in gat.
Bogdan 2014-07-06
Cei care au pus bustul lui Mircea Vulcanescu au vrut sa il cinsteasca ca om de cultura si nu ca fost legionar. Ce este asa de greu de inteles?
Horia 2015-09-09
Domnule Gigi esti un confuz patimas. Cererea de demolare a bustului kui Mircea Vulcanescu nu pleaca de la faptul ca a facut parte dintr-in guvern falimentar ci din ura voastra impotriva natiuynii romane. Vreti sa distrugeti tot ce-a mai ramas romanesc
gigi 2014-07-11
domnule Bogdan, o statuie apartine unei persoane, nu unei jumatati de persoana! Mircea Vulcanescu a facut parte dintr-un guvern falimentar! exista o raspundere colectiva si individuala! de aici incepe discutia!
Ghiorghiades Vasiliopoulos 2014-07-09
Cum poti cinsti pe cineva selectand din biogrfia lui doar ce-ti convine? Pe sistemul asta, alegi din fiecare doar partile bune si rezultatul este mirific: toti sunt victime, toti au suferit, toti sunt niste eroi. Orice personaj istoric trebuie lecturat in toate fatetele lui, fara discriminare. Profilul antisemit, in cazul Vulcanescu, e clar. Trebuie asumat, reamintit, facut public.
Vlad 2014-07-06
"O eticheta ipocrita ne cere sa pretindem ca ei sint niste victime neputincioase; iar daca nu le respecti sentimentul de victimizare te vor distruge..." -Joe Sobran, intelectual American.
Un curios 2014-06-30
Da. Buna chestie. Din textele lui nu se putea intrezari asta, cel mult un antisemitism verbal domol si la nivelul reflexelor romanesti din epoca aceea ingrozitoare. Dar cu cita placere spune "jidan"! te infiori!
Io din popor 2014-06-29
domnul Florian pune o problema delicata! Io zic ca despre aceasta problema ar trebui sa se pronunte astia mari, adica domnul Liiceanu ( autorul frazei :,,Timp de 10 ani cat ati fost, sunteti presedintele Romaniei, nu ati facut decat sa ne asezati pe drumul pe care noi, cei care credem care e binele in chip matur al Romaniei, trebuia sa ne asezam. Si pentru asta va multumim,,, e vorba de curtea lui Bercea Mondialu! ), domnul Plesu ( cel care afirma ca un intelectual de inalta calitate este identificabil dupa calitatile sale in stabilirea uischiului ), domnul Patapievici ( cel care afirma ca ,,romanii nu pot alcatui un popor pentru ca valoreaza cat o turma: dupa gramada, la semnul fierului rosu,, , MRU, autorul celebrei maxime, ,,politica este arta moralitatii,,! Astept cu nerabdare sa le citesc aplicatiile filosofice intr-un studiu de caz!
ana 2014-06-28
Domnule Florian, articolul dumneavoastra plin de sofisme si de afirmatii polemice - in ciuda faptului ca in altele luari de pozitii invitati la "ratiune" - impune cateva precizari, pentru cititorii de buna credinta ai aceste reviste: 1. Vulcanescu a fost condamnat pentru participarea la "agresiunea impotriva Uniunii sovietice", si nu pentru altfel de crime, nici pentru participarea la sedintele guvernului Antonescu, in calitate de subsecretar de stat la Finante. Condamnarea sa nu a avut in vedere o culpa individuala stabilita concret, cu probe, ci apartenenta la o ideologie. Asta e, pe scurt, definitia unei condamnari politice: adeptii ideologiei care castiga razboiul trimit la puscarie pe adeptii ideologiei care a pierdut... La Nurenberg, unde s-a tinut un proces adevarat, oamenii au fost condamnati pe baza faptelor si a dovezilor, nu pe baza aderentei lor la miscarea nazista. Asta e diferenta intre justitia adevarata si despotismul numit impropriu "democratie". Mircea Vulcanescu a fost subsecretar de stat intr-o tiranie si a fost condamnat de alta, nu mai putin odioasa. 2. Faptul ca multi dintre cei condamnati in puscariile comuniste au fost martirizati - pentru cei lipsiti de imaginatie, asta inseamna supusi la torturi cumplite - este o realitate istorica. Daca regimul comunist respecta legile internationale si drepturile omului in cazul celor privati de libertate, astazi nu mai comemoram morti martirice. Asa ca nu va mai mirati ipocrit - e normal ca oamenii ucisi in chinuri in puscarii sa fie comemorati ca martiri, chiar daca nu ne sunt simpatici. De vina sunt cei care au provocat martiriul, nu victimele sau urmasii lor ! Nu exista vinovatie care sa justifice folosirea torturii, stimate domn! Faptul ca ai acceptat o functie intr-un guvern de dreapta care a comis crime nu te face atat de vinovat incat sa meriti sa fii ucis in chinuri cumplite! 3. Faptul ca personajele culturale interbelice au simpatizat cu ideologia de dreapta este o alta realitate istorica si trebuie comentata ca atare. Dar niciun comentariu nu anuleaza dreptul unei comunitati de a pretui in mod public opera acestor oameni! Ca sa dau un exemplu mai pe intelesul dumneavoastra: faptul ca tatal dumneavoastra a fost un ideolog marxist si un sustinator al regimului comunist nu il face mai putin valoros ca autor de cartisaui de cursuri universitare. Pacat ca ati invatat atat de putin de la el... Opera lui poate fi apreciata de cei care se ocupa de aceleasi subiecte si din cate stiu nu a fost scoasa din biblioteci, doar pentru ca intamplator a fost ilegalist comunist si suporter al unui regim despotic si criminal (care a durat ceva mai mult decat nazismul si inevitabil a facut mai multe victime). 4. Pozitiile dumneavoastra publice, atat de lipsite de bun simt, fac foarte mult rau comunitatii dumneavoastra si principiilor pe care aparent le sustineti. Poate invatati sa argumentati, pana la urma, sunteti fiul unui profesor de filosofie... Articolele de felul acesta nu tin loc de "oper
Io din popor 2014-06-29
ana: articolul domnului Florian pune o problema! ma duc la textul apostolui Pavel: daca este sa cautam dreptatea in lege, atunci degeaba a fost rastignit Mantuitorul pe cruce! sigur nu e vorba de legea juridica, dar putem, zic eu, translata afirmatia, in sensul de a ne plasa pe valori! stim ca odata cu revolutia franceza notiunea de drepturile omului a fost inglobata in cea de drepturi ale cetateanului si orice s-a intamplat in sfera drepturilor cetateanului a putut, tocmai prin aceasta dizolvare, sa afecteze ceea ce azi numim drepturile omului! Or dezbaterea despre aceasta problema se pune abia dupa Holocaust! In ultima parte a secolului a XIX-lea, cand Nietzsche afirma ca Dumnezeu a murit s-au eliberat doua piedici care stateau in calea fiarei, in atacarea celuilalt, anume celalalt ca diferit etnic si celalalt ca diferit social si care s-au materializat in secolul al XX-lea sub forma nazismului si comunismuluii! Eu nu cred ca intelectualii numiti in articol au fost formati sa-si analizeze propriul discurs in acesti termeni si ca au fost constienti de substrat! dupa cum nu cred ca vreun intelectual de stanga, gen Radu Florian, a inteles vreodata matricea de productie a propriului discurs! Ei intra cu toti in expresia celebra ,, ei nu stiu, dar o fac!,,! dar nu la fel pot spune si despre HRPatapievici cu a sa afirmatie ca natiunea noastra este alcatuita din 23 de milioane de omuleti patibulari care valoreaza cat o turma, ochi mohorati, maxilare incrancenate, fete urate, guri vulgare, trasaturi rudimentare si unde exista o puturosenie abisala a statutului suflet romanesc, in care inima devine piftie, iar creierul un amestec apos, tocmai pentru traim in alt ev! tocmai schimbarea valorilor ne obliga sa recitim altfel istoria! Opinia mea este ca textul lui Alexandru Florian este necesar, pentru a ne face ordine in minte si in suflet! gestul insa il consider deplasat, nu pentru ca nu ar fi coerent, ci pentru ca depaseste o limita! pai iar ne intoarcem in *materialul* definit de nomos si al celor care erau cu respectarea ,,regulii,, si care daramau statui? adica transformam o problema metafizica intr-una *fizica*? adica s-ar reproduce exact logica afirmatiilor din documentele ilustrate aici, cu un sens schimbat! Este bine sa stim problema, dar sa nu intram in logica care a produs problema, pentru ca atunci raul se reproduce, prin insasi faptul ca totul devine o chestiune de * material*!. De altfel, statuile mor de la sine, daca ele nu exprima o credinta, nu trebuie sa mai fie si daramate! ! se mai inchina cineva la Roma la statuia lui Jupiter? nu e mai putin adevarat ca si daramarea de statui este o meserie, trebuie tarnacoape, un buldozer, camion care sa incarce *materialul*, oameni care iau bani pentru treaba asta..
bizonel 2014-06-28
Din textul de faţă, n-am reuşit să deduc nici că Vulcănescu a luat decizii antisemite nici că a aprobat decizii antisemite ci doar că s-a pronunţat asupra modului celui mai bun de aplicare a unor decizii care fuseseră luate de Antonescu. Spre exemplu, e absurd să-i reproşaţi că a cerut criterii clare de stabilire a identităţii evreieşti atunci când se confiscau proprietăţile. Păi din moment ce Antonescu luase decizia să se confişte, ce era să facă Vulcănescu? Să confişte fără criterii clar stabilite, astfel încât la pachet cu evreii să fie jecmăniţi şi nişte români care ar fi avut ghinionul să fie luaţi drept evrei? Foarte revelatoare este diferenţa de limbaj dintre Antonescu şi Vulcănescu, primul folosind cuvântul cu "j" în timp ce celălalt se exprimă întotdeauna politically correct. În fine, acuzaţia că el a decis războiul împotriva URSS şi continuarea lui sau că a militat pentru hitlerism e total aberantă şi nu numai (a fost demontată chiar de el la proces). Se ştie clar că Vulcănescu a fost un tradiţionalist care n-a aderat la Mişcarea Legionară iar fiica lui spune că a ajutat evrei în timpul regimului Antonescu. Apoi, România s-a aliat cu Germania , aşa cum a făcut-o şi Finlanda, pentru că a fost atacată de Uniunea Sovietică (România nefiind stat agresor ci agresat, cu nimic mai agresor decât aliaţii care nu s-au rezumat la elibrarea teritoriilor lor ci au mers până la Berlin), fiind în cele din urmă invadată şi comunizată cu forţa, fapt care a dus printre altele şi la moartea martirică a lui Vulcănescu, care în puşcărie s-a culcat pe podeaua umedă ca să-l ţină pe spate pe un bolnav de plămâni care astfel a scăpat cu viaţă, Vulcănescu murind în locul lui, Singurul lucru care i s-ar putea reproşa, teoretic, a fost faptul că nu şi-a dat demisia din guvernul Antonescu, unde a fost reţinut pe criterii militare, intenţia lui iniţială fiind aceea de a pleca pe front şi tot fiica lui zice că şi-a dat de trei ori demisia dar i-a fost refuzată. Dar din câte se pare, Vulcănesu a gândit că trebuia să-şi facă datoria faţă de ţară, fiind un excelent finanţist şi un om extrem de corect, într-o vreme în care era foarte greu nu doar pentru evrei ci şi pentru români. Din câte se pare, asta explică prezenţa lui în guvernul Antonescu, în condiţiile în care, practic vorbind, singura alternativă reală la Antonesu era ocuparea ţării de către germani şi aducerea la putere a lui Horia Sima. Deci Vulcănescu nu a decis politica statului român, nici nu a aprobat-o ci a slujit statul român şi prin aceasta poporul român în singura formă în care acel stat putea să existe la acea vreme şi care nu era cea mai rea cu putinţă. Rămâne întrebarea dacă a ştiut sau nu de deportările din Transnistria, dar sunt sigur că dacă ar fi fost probe, domnul Florian le băga în acest articol în care s-a strofocat să justifice o
Cristian 2015-08-03
Imbecilule, dacă planul lui Vulcănescu era acceptat astăzi am fi avut și „Lista lui Vulcănescu”, nu doar „Lista lui Shindler”.
mr. kalm 2014-07-09
"ger­ma­nii au făcut un sistem de organizare foar­te bun în această privinţă: i-au pus în ghetou şi lucrează ca cizmari, ca croitori etc., satisfăcând în felul acesta chiar ne­voile germanilor" - dacă nici măcar un asemenea citat nu e edificator, atunci nimic nu e.
Peter Manu 2014-06-27
Chiar daca nu le-a formulat or instigat, Mircea Vulcanescu a participat activ la aplicarea deciziilor antisemite ale unui guvern care este responsabil pentru Holocaustul evreilor din Romania, Basarabia, Bucovina de Nord si sud-vestul Ucrainei. Doctrina nevinovatiei executantului ordinelor a fost explicit respinsa la Nurnberg.
alt cetatean 2014-06-30
@ GIGI: nimeni nu pune la indoiala articolele despre care aminteste in parte si peter manu. problema e contextul in care au fost scrise... cea mai potrivita eticheta pentru herseni e cea de oportunist... articolele scrise in cuvantul in 1940 sunt mai degraba obligatii fata de cei care l-au promovat secretar general in Ministerul Educatiei, adica legionarii. Luati marturiile legionarilor duri din grupul Randuiala, sau pe cele ale lui H.H. Stahl: toti spun acelasi lucru - omul asta umbla dupa beneficii. De altfel, nu a avut probleme sa scrie 'peste 7000' de pagini pentru puterea comunista, dupa propria lui marturisire. Carierism, oportunism, oricum ar fi, Herseni nu prea era omul fanatismului. Dar era capabil de orice compromis pentru a-si atinge telurile.
gigi 2014-06-30
alt cetatean: fara sa stapanesc problema, din cultura generala o spun, cred ca Traian Herseni care a pornit in viata ca ganditor de stanga a ajuns foarte aproape de legionari, or legionarii astia, vorba lui Norman Manea, credeau ca Iisus Hristos a fost ortodox roman! si macar daca ramaneau la nivel declarativ, dar marsurile lor cu pistolul in mana stanga si crucea in mana dreapta ma fac sa cred ca talibanismul nu este exclusiv musulman si nici exclusiv secolul XXI! daca despre Vulcanescu am indoieli legate de antisemitismul sau, cu Traian Herseni ar trebui sa fim mai precauti!
Peter Manu 2014-06-30
Fac o exceptie in comunicare. Antisemitismul lui Herseni era gretos si nociv (v. "Mitul sangelui").
gigi 2014-06-30
stimate Peter Manu, pai asta este hazul cu forumurile, ca poti comunica cu cineva nefiind vorba vine, obligat sa-ti dai numele! cu siguranta ca exista aici un aspect legat de asumarea responsabilitatii, dar mai exista unul, anume ca ar trebui sa acceptam ca opiniile expuse nu intra automat in patrimoniul cuiva, ele plutesc in aer! cum ceea ce spusesem nu exprima o fuga de raspundere, nu am avut intentia de a rani pe cineva ca sa fiu obligat sa ma ascund in zona anonimatului, iau raspunsul dumneavoastra drept o conditie ( care nu intra in regulile jocului comunicarii virtuale) si un refuz la dialog! asta fiind spuse, consider discutia ca incheiata, caci din cate stiu eu libertatea de a comunica ( sau refuzul de a intra in dialog) inca o mai avem!
alt cetatean 2014-06-30
Stim, domnule Manu... pentru dumneavoastra si Herseni era un antisemit mizerabil... de fapt, oricine a respirat in perioada aia trebuie sa fi fost un antisemit, nu? Succes in finalizarea proiectelor pe care le-ati anuntat, iar apoi...
Peter Manu 2014-06-29
Nu va pot raspunde, duduie, daca ve mentineti anonimatul.
un_cetatean 2014-06-29
@peter manu domnul gigi nu trebuie sa renunte la anonimat pentru a merita o replica de la dvs si de la domnul florian. dvs si domnul florian lansati grave acuzatii impotriva lui mircea vulcanescu. din punct de vedere istoriografic si etic, dvs suntet cei care trebuie sa produceti dovezi in aceasta privinta.domnul gigi are tot dreptul sa-si pastreze anonimatul, deoarce nu el este acela care sustine acest capat de acuzare. vad ca continuati tactica domnului floran de evitare a unei dezbateri serioase pe aceasta tema. faptul ca ezitati sa raspundeti punctual, cu trimitere la documente da pozitiei dvs un iz neplacut asemenator unei campanii de calomnie.
Peter Manu 2014-06-29
Vorbim cand renuntat la anonimat.
gigi 2014-06-28
stimate Peter Manu, corecta afirmatia dumneavoastra legate de faptul ca la Nurnberg a fost respinsa doctrina nevinovatiei exectuantului ordinelor! ati putea sa precizati care au fost ordinele legate de evrei si care au provocat suferinta evreilor care au fost date si au intrat in responsabilitatea directa legate de implementarea lor a lui Mircea Vulcanescu, ca tot spuneti ca a participat activ la aplicarea deciziilor antisemite, tinand cont ca a fost subsecretar de stat la finante! as dori propozitii cu subiect si predicat, daca se poate! este posibil ca eu unul sa nu cunosc si doresc sa stiu adevarul in acest caz!
gigi 2014-06-27
din articol nu reiese raspunderea personala, directa, a lui Mircea Vulcanescu in chestiuni de decizii ale guvernului Antonescu care i-au avut in vedere pe evrei! pe de alta parte, se cuvine sa recunosc ca autorul are dreptate in ceea ce priveste lipsa de masura si de simt critic cu privire la unele personalitati declarate ca martiri! or, daca sunt de acord ca exista o lipsa de masura in exemplele ilustrate, suspectez institutul in cauza tot de lipsa de masura in solicitarea facuta, tocmai pentru ca baga la gramada si politicieni care au luat decizii si tehnocrati care nu au avut nici o treaba cu decizia luata! iar acuzatia ca solicitarea in cauza a fost facuta publica, fara fair play mi se pare, la nivelul acesta la care discutam, extrem de ciudata! daca inteleg eu bine, trebuia facut totul pe sest, adica in afara valorilor civismului democratic, si aici il citez chiar pe domnul Florian? Nu vreau sa fac eu temele institutului in cauza, dar cred ca are multe de analizat si de facut public, pe masura durerilor si suferintelor evreilor nostri, decat sa se ocupe de gesturi spectaculoase care produc indoieli si neincredere!
Bogdan 2014-06-27
Citi evrei sint in Romania?
un cetatean 2014-06-26
Domnule Florian Dvs si institutul pe care il reprezentati ati procedat cu lipsa de onestitate. L-ati acuzat pe Mircea Vulcanescu ca, in calitate de membru al guvernului Antonescu, a fost participat la confiscarea (evident abuziva) de bunuri evreiesti). Insa nu ati produs nici o dovada documentara, desi sunt aproape sigur ca aveti resursele necesare pentru a angaja specialisti sa caute prin arhive . Din punct de vedere legal, Mircea Vulcanescu este considerat criminal de razboi deoarece a participat in agresiunea importiva Uniunii Sovietice. Asta este o chestiune diferita de ce il acuzati Dvs. Si daca tot vorbim despre antisemitsm,vad ca i-ati mentionat pe Eliade, Noica etc.. De acord cu Dvs.Insa nu am vazut nic un citat din scrierile lui Vulcanescu in articolul Dvs de mai sus care sa sustina acuzatia de antisemitism. Va prevalati de legile in vigoare pentru ca nu aveti bunul simt sau sa aduceti in dezbatere o pozitie care este sustinuta de dovezi concrete. Sau poate nu aveti incredere in capacitatea Dvs de a va sustine pozitia in cadrul unei dezbateri mai ample si nuantate privind rolul Romaniei in Holocaust si gradul de complicitate/responsibilitate ale unor diverse personalitati. Acestea sunt chestiuni complicate care trebuie tratate cu rigurozitatea care o merita.
Io din popor 2014-07-03
alex. c.: multumesc pentru informatii, nu le stiam! am cautat pe net sa vad care au fost acuzatiile aduse lui Petain, pentru a face o comparatie aproximativa cu Mircea Vulcanescu si nu am gasit! din cate am citit pe wiki, Vulcanescu a fost condamnat pentru crime de razboi, dupa ce si dupa 1944 a detinut functii publice! doua intrebari se pun: astazi, daca s-ar redeschide procesul, ar mai fi acuzat Vulcanescu de crime de razboi? i se pot atribui si alte invinuiri? daca intr-un proces de acest gen ( nu stiu daca se poate, dar nu aste e problema!) ar fi in continuare gasit vinovat, atunci cred ca statuia nu si-ar mai avea locul! adica ar fi aceeasi masura, adica aceeasi matrice a valorilor cu care semnificam faptele omului, ale valorilor din 2014, in momentul in care am recuperat notiunea de drepturi ale omului! eu nu sunt atat de sigur de valorile morale si principiile juridice cu care s-a operat la vremea respectiva! tot cautand despre Petain, am citit ca chiar atunci, cand a fost condamnat la moarte, insusi De Gaulle a condamnat modul in care a fost procesul! daca asta s-a intamplat in Franta care are o traditie in ale justitiei si nici nu a fost tara ocupata, am mari indoieli ca traditia noastra juridica sa fi facut fata presiunilor politice! pai vedem ca asa ceva nu se intampla azi, darmite in 1946! inca o data multumesc de informatii, daca voi apuca sa citesc raportul poate voi reveni cu intrebari! pana la urma ceea ce conteaza este adevarul! multe din cunostintele mele inca il cred pe Antonescu erou al patriei si degeaba spun cat rau a facut el si comunitatii evreilor, dar si Romaniei, nu pot sa le scot din cap idee! a face din conducatori idoli mi se pare una din marile capcane in care poti sa cazi!
alex. c. 2014-07-03
comisia a elaborat un raport despre Holocaust, asumat de statul roman. Il gasiti aici: inshr-ew.ro/raportul-wiesel In ceea ce il priveste pe Petain, dupa Primul Razboi Mondial, Franta era plina de statui si strazi dedicate lui pentru ca era considerat un erou. Dupa al Doilea Razboi Mondial s-au daramat statuile / schimbat denumirile strazilor din cauza colaborarii cu Germania nazista. Acum nu mai e nicio strada Petain.
Io din popor 2014-07-03
Ana, Radu Bardaalex. c.,un_cetatean , doamna, domnilor, sunteti mult mai informati decat mine, am doua intrebari, daca ati putea sa raspundeti la ele: una legata de Holocaust in Romania: stiu ca s-a constituit pe vremuri o comisie mixta de istorici romani si evrei pentru cercetarea problemei care problema urma sa fie supusa unei analize parlamentare! stiti ceva in legatura cu acest aspect, anume ce a decis respectiva comisie si ce a decis parlamentul Romaniei cu privire la problema Holocaustului la noi in tara? o asemenea declaratie produce consecinte juridice pentru statul roman si implicit responsabilitati! a doua intrebare: exista vreun bust/ sculptura al lui Petain expus in spatiul public francez?
un_cetatean 2014-07-02
@radu barda. inteleg acum cum se poarta o "dezbatere"cu dvs. nu sunteti de acord cu pozitia mea asadar insinuati ca sunt antisemit. chapeau. pur si simplu am spus ca exista o obligatie etica si istoriografica a prezenta dovezi inainte de acuza pe cineva. guvernul nazist german a avut multi menrii, birocrati, diplomati etc. ba chiar si un minister de finante. multi dintre ei erau si antisemiti dar asta nu inseamna ca toti care au lucrat pentru acest guvern au fost criminali de razboi sau au participat in crime impotriva umanitati. in sfarsit, va faceti ca nu intelegeti....
alex. c. 2014-07-02
Faceti comparatii eronate si incercati sa manipulati utilizand biografia personala a autorului in loc sa utilizati ideile !!! exprimate de autor. In loc de incheiere, dumneavoastra ati fi de acord sa fie adaugata pe statuia lui Vulcanescu inca o inscriptie? - “Membru al guvernului criminal condus de Ion Antonescu. Complice la unele politici antisemite din timpul Holocaustului din Romania.”
alex. c. 2014-07-02
Pentru Ana: “La Nurenberg, unde s-a tinut un proces adevarat, oamenii au fost condamnati pe baza faptelor si a dovezilor, nu pe baza aderentei lor la miscarea nazista.” Omiteti sa mentionati ca dupa Nurnberg a urmat o importanta perioada de denazificare. “multi dintre cei condamnati in puscariile comuniste au fost martirizati” Martirii sunt cei care sufera pentru credinta religioasa. Utilizati terminologia neo-legionara pentru a conferi valente mistice unei categorii largi de personae, care include si fascisti. Chiar multi. "Faptul ca ai acceptat o functie intr-un guvern de dreapta care a comis crime nu te face atat de vinovat incat sa meriti sa fii ucis in chinuri cumplite! Nu cred ca folosirea cu dezinvoltura a cuvantului "jidan" de foarte multe ori si complicitatea la deciziile lui Antonescu justifica tortura si omorarea in puscarie" Sa spunem lucrurilor pe nume. Nu guvern de dreapta, ci guvern totalitar fascist. In rest e foarte corect ce ati spus. Dar nimeni, cu atat mai putin autorul articolului, nu a instigat la tortura sau crima si nici nu a aprobat lipsa de dreptate procedurala in cazul procesului lui Vulcanescu. "Un articol din declaratia universala a drepturilor omului interzice condamnarea sau judecarea pentru fapte care la momentul savarsirii lor nu constituiau un act delictuos." La momentul savarsirii faptelor de catre Vulcanescu, Romania era semnatara a pactului Briand-Kellog, Protocolului de la Geneva si pactului Societatii Natiunilor, izvoarea de drept international care scoteau in afara legii anumite acte de razboi si actiuni savarsite in timpul razboiului. Oricum argumentul invocat de dumneavoastra e desuet - avem condamnari in procesele de la Nurnberg. "Referirea la Eliade era in logica argumentului dumneavoastra: a fost diplomat la Lisabona in timpul guvernului Antonescu, asadar, emisar sau reprezentant extern al unui guvern criminal. Simpatiile lui legionare sunt certe si documentate. Prin urmare, ce facem?" In niciun caz nu il transformam in semizeu, asa cum faceti dumneavoastra cu Mircea Vulcanescu, ignorand angajamentul politic fascist si totalitar. A recita in public din "Tratatul de istorie a religiilor" e foarte diferit fata de a recita din "De ce cred in biruinta Miscarii Legionare" si eventual a indemna si la actiune. Ca sa sintetizez printr-o figura de stil simplificatoare, dumneavoastra va comportati ca si cum Eliade a scris doar "Tratatul de istorie a religiilor" si nimic altceva ( e valabil si pt. pozitia fata de vulcanescu, ionescu etc). "Daca regimul comunist a fost declarat criminal - ca si cel nazist, de altfel - ati fi de acord cu incriminarea legala a expunerii unor busturi / tablouri etc., sau a elogierii publice a unor figuri de tipul Radu Florian, Tismaneanu senior etc.?" Articolul si interpretarea legii are implicatii in ceea ce priveste complicitatea directa a lui Vulcanescu la luarea unor decizii prin care s-au implementat diverse etape ale genocidului. Faceti comparatii eron
ana 2014-07-01
Domnule (nu stiu de ce ma incapatanez sa va numesc asa) Barda, hotarati-va: ori sunt "camarada", ori sunt "tovarasa". Stiu bancul cu "garda merge inainte prin partidul comunist", dar sa avem rezon, devine stupid... Nu stiu ce vrea sa insemne "antisemita hard core" (or fi existand si antisemiti "soft core"?). Am citit stenogramele si va repet: din punct de vedere JURIDIC, ele nu justifica nimic din ce s-a intamplat cu Vulcanescu la "tribunalul poporului" si pe urma in inchisoare. Nu cred ca folosirea cu dezinvoltura a cuvantului "jidan" de foarte multe ori (il foloseste si Shakespeare, printre altii) si complicitatea la deciziile lui Antonescu justifica tortura si omorarea in puscarie, a nimanui de pe lumea asta si cu atat mai putin a unuia ca Vulcanescu. Un articol din declaratia universala a drepturilor omului interzice condamnarea sau judecarea pentru fapte care la momentul savarsirii lor nu constituiau un act delictuos. Parerea mea, de prezumtiv "antisemita non-hard-core", este ca drepturile omului se aplica tuturor exemplarelor de homo sapiens, inclusiv celor care au avut la un moment dat o optiune ideologica si politica profund gresita. Referirea la Eliade era in logica argumentului dumneavoastra: a fost diplomat la Lisabona in timpul guvernului Antonescu, asadar, emisar sau reprezentant extern al unui guvern criminal. Simpatiile lui legionare sunt certe si documentate. Prin urmare, ce facem? Aplicam mai multe unitati de masura, in functie de stenograme? Sau interzicem toate referentialele din spatiul public (busturile, tablourile, strazile, cartile etc.), fiindca asa e mai simplu? Daca mergem consecvent pe linia argumentului dumneavoastra - sau a "rationamentului" domnului Florian (care in plus se plange si ca problema a devenit "publica", va sa zica era mai bine sa se rezolve pe furis) - ar trebui, de pilda, interzise toate textele lui Nae Ionescu (mult mai legionar decat Vulcanescu, vezi prefata la Jurnalul lui Mihail Sebastian si nu numai), pe urma sanctionata editura Humanitas, ca l-a publicat, legionar fiind etc. Va dati seama unde s-ar ajunge? Cat de ridicol si de absurd deveni totul? Despre asta e vorba, stimate domn, nu despre busturile din sufragerie si nici despre "anti-semitismul" meu sau al oricui indrazneste sa contrazica public un opinent evreu (in cazul nostru, domnul Florian). Logica nu are pasaport si nici cromozomi sau gene, stimate domn.
Radu Barda 2014-06-30
Tovarasa Ana, Jonglati neidemanatic, artagos si va faceti ca nu intelegeti. Au fost Noica si Eliade membrii ai guvernelor Antonescu cu sau fara legionari? A cerut domnul Florian "debotezarea" bulevardului Eliade?! De ce enumerati numai "propagandisti" comunisti evrei? Ne-evrei nu au fost in aceasta categorie? Poate nu sunteti o antisemita hard-core dar din cand in cand argumentatia va tradeaza. Sa va fie clar, Vulcanescu ramane criminal de razboi pentru ca a facut parte dintr-un guvern criminal. Bustul lui este in consecinta ilegal. Repet cititi stenogramele, au fost facute de administratia Antonescu si nu de Tribunalul Poporului, poate veti intelege pe cine aparati.
ana 2014-06-30
Stimate domnule Barda, Am cateva intrebari pentru dumneavoastra: 1. Care lege a fost incalcata in cazul bustului care il reprezinta pe Vulcanescu? Sustineti ca bustul in sine reprezinta o forma de propaganda antisemita care trebuie sanctionata de lege? 2. Daca tot sunteti expert in stenograme, sunteti cumva la curent si cu motivatia condamnarii penale a lui Vulcanescu? I-ati citit dosarul de penitenciar, stiti despre ce vorbiti cand spuneti "a fost condamnat"? Stiti cate legi internationale valabile la data respectiva au fost incalcate prin condamnarile politice pronuntate de "tribunalele poporului"? 3. Daca regimul comunist a fost declarat criminal - ca si cel nazist, de altfel - ati fi de acord cu incriminarea legala a expunerii unor busturi / tablouri etc., sau a elogierii publice a unor figuri de tipul Radu Florian, Tismaneanu senior etc.? Dar cu busturile lui Eliade, Cioran si Noica, sunteti de acord? Si ei sunt taxati in articol drept legionari, Noica a fost condamnat ca atare, iar ceilalti doi au scapat doar fiindca erau plecati din tara. Desi intrebarile mele nu sunt retorice, recunosc ca nu astept vreun raspuns. Chestia cu "camarada Ana" e doar o porcarie de doi bani - nu e nevoie sa fii pro-legionar ca sa remarci lipsa de ratiune si de bun simt a unor "luari de pozitii", intre care si cele de tipul Alexandru Florian. Cat despre busturile din sufragerie... marturisesc ca nu am, dar daca as pune vreunul, l-as prefera pe Steinhard, ca tot a fost convertit in puscarie de legionari. Asta da, dilema pentru unul ca dumneavoastra, care imparte persoanele si statuile in filo si antisemite...
Io din popor 2014-06-30
Radu Barda: io, cu tot respectul o spun, chiar problema cu statuia creeaza o problema! cati din cei care au auzit de Mircea Vulcanescu stiu despre problemele puse in documentele mentionate mai sus! o fi 1 sau 5 la suta? sa admitem 5 la suta! si din acestia 100 de insi, cati nu s-ar simti ofensati de daramarea acestei statui? eu vreau sa spun ca din astia 100 de insi, 99 nu cred ca au citit un rand al lui Vulcanescu! Vulcanescu ramane intruchiparea unui model de intelectual, nu a intrat, zic eu in memoria celor 100 ca tehnocrat! de aceea, imbratisez ideea apostolului Pavel, ca daca cautam dreptatea in lege, atunci degeaba a murit Mantuitorul pe cruce! viata m-a invatat ca legile nu concorda intotdeauna cu valorile si ca uneori, aplicand legea produci rau, pentru ca legea inseamna dreptate, iar dreptatea este un concept politic, legat de putere! si ca adevarul nu sta in exactitatea masuratorilor! oamenii sunt structuri probabiliste, de aceea Mantuitorul spune, cine este fara vina sa arunce primul piatra! eu cred cu sinceritate, poate gresesc, ca daca punem intr-o balanta ce a facut Vulcanescu bine pentru tara si ce a facut rau, balanta cu ce a facut bine atarna mai greu! cat despre problema antisemitismului, va previn ca sunt arendtist! oricum mi-a facut placere sa intervin pe subiect, pentru ca subiectul m-a obligat sa fac un efort de clarificare si sa-mi pun intrebari si m-am bucurat ca am intalnit oameni eleganti, caci de regula, prin replicile primite, am uneori senzatia ca ma aflu nu la rev. 22, ci la ,,Lupta de clasa,,! p.s. am remarcat ca nu ati comentat citatul din Patapievici!
Radu Barda 2014-06-30
Nu m-am referit la dumneavostra. M-am referit la Ana si Un Cetatean. Ecuatia este simpla. Nimeni nu doreste stergerea din memoria colectiva a lui Mircea Vulcanescu sau a scrierilor sale. A facut parte dintr-un guvern criminal, a ramas condamnat, busturile sale nu au ce cauta in spatii publice. Legea este clara. Camarada Ana nu are decat sa ia bustul acasa la domnia sa si sa-l instaleze in sufragerie, ar fi perfect legal. Trucul ieftin "faceti rau comunitatii dumneavostra" miroase a santaj antisemit. A d'autres....
Io din popor 2014-06-29
Radu Barda: eu mi-am spus punctul de vedere cu privire la problema in cauza! dar ce spuneti despre afirmatia domnului HRPatapievici cu privire la natiunea romana care este alcatuita din 23 de milioane de omuleti patibulari care valoreaza cat o turma, ochi mohorati, maxilare incrancenate, fete urate, guri vulgare, trasaturi rudimentare si unde exista o puturosenie abisala a statutului suflet romanesc, in care inima devine piftie, iar creierul un amestec apos! si vorba aia, omul nu a trait in climatul anilor 30 (in care discursurile se justificau prin punctul zero al omenirii!) ci la aproape trei sferturi de veac dupa si in conditiile in care stim unde au dus respectivele discursuri! si din cate stiu domnul Patapievici a si fost *innobilat* de presedintele Basescu!. Intrebare: putem accepta asa ceva, intrebarea nu are in vedere faptul ca acest lucru se intampla aici ( am putea inlocui cuvantul roman cu orice alt cuvant care desemneaza o natiune!), ci din perspectiva principiilor morale de care faceti vorbire?
Radu Barda 2014-06-29
Pentru Ana si alti Cetateni: Inainte de a va lansa in tot felul de speculatii, nu foarte sofisticate de altfel, puneti mana si cititi Stenogramele Consiliului de Ministrii (Cuiuca &Co). Veti gasi acolo pozitiile salbatic antisemite ale lui Vulcanescu inclusiv elogiul ghetourilor germane care au fost adevarat anticamere ale mortii. Dupa aceea putei discuta des pre pricipii morale, onestitate etc.
Total 40 comments.
6418
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.