Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



E intelectual. Nu-i bun!
2014-06-17
6

13 -15 iunie 1990. Dupa 45 de ani de dictatura, primul presedinte al Romaniei democratice le multumeste minerilor, pentru ca au restabilit ordinea, venindu-le de hac intelectualilor. Mai-iunie 2014. Prim-ministrul Romaniei ii pune la zid pe intelectualii care “isi vorbesc de rau tara”, iar un presedinte de partid care se doreste a fi reformator gaseste ca marea problema pe care o are in goana electorala este intelectualul scolit la Sorbona. In tot acest timp, nostalgicii Romaniei comuniste par a fi singurii care au creat o scoala.

13 -15 iunie 1990. Dupa 45 de ani de dictatura, primul presedinte al Romaniei democratice le multumeste minerilor, pentru ca au restabilit ordinea, venindu-le de hac intelectualilor. Mai-iunie 2014. Prim-ministrul Romaniei ii pune la zid pe intelectualii care “isi vorbesc de rau tara”, iar un presedinte de partid care se doreste a fi reformator gaseste ca marea problema pe care o are in goana electorala este intelectualul scolit la Sorbona. In tot acest timp, nostalgicii Romaniei comuniste par a fi singurii care au creat o scoala.

Ce are de castigat Victor Ponta atunci cand ii pune la coltul oprobiului pe Horia-Roman Patapievici si Mircea Mihaies? Cu cine vorbeste premierul atunci cand refuza sa contra-semneze decorarea celor doi oameni de cultura care au facut din Institutul Cultural Roman o veritabila institutie de reprezentare a Romaniei in lume? Sa fie vorba doar despre un resentiment personal? Sau are convingerea, poate si analizele sociologice, care ii dovedesc ca aratarea cu degetul a intelectualilor si disocierea de acestia ii aduc voturi?

Intelectualii nu “vand” decat atunci cand ii asezi intr-o zona de conflict. Nici in politica, nici la televizor. Daca un reporter il suna pe Andrei Plesu, cel mai adesea va dori sa i se spuna, cat de raspicat se poate, ce crede despre cutare politician sau cum comenteaza (“cum comentati? este non-intrebarea cea mai des adresata) o decizie politica. Asa se face ca, din tot ce a scris Andrei Plesu, de pilda, preluarile de televiziune s-au concentrat pe cele cateva texte in care s-a aplecat asupra politicii autohtone. Esentialul, morala au fost inlaturate.

Specialistul in toate cele ce se petrec zi de zi este de preferat intelectualului. Isi misca mainile in stil american, constient ca auditoriul va fi sedus fara rest de dansul palmelor, de miscarea unui deget, de indepartarea artistica a suvitei de pe frunte. Te fixeaza complice cu privirea, facandu-te astfel partas la puterea pe care si-o instituie. Aceea de a spune, oriunde, orice despre orice, cu singurele conditii de a arata si gesticula ca unul care le stie pe toate si de a nu fi un intelectual savant. E atoatestiutor, detine secretul vorbitului in public, ecranul il doreste, gospodina intelege exact ce vrea sa spuna. Rosteste raspicat judecatile, tot timpul de valoare.

Cand s-a intamplat mineriada din 1990, grila in care au fost lecturate evenimentele a fost cea a barbarismului. Ciomageala celor cu barba, ochelari si carte sub brat a fost pusă pe seama minerilor abrutizati, iesiti din intunericul pamântului, intr-un fel de demonstratie a propriilor vieti. Minerii au fost munitia. Atat si nimic mai mult. Dusmanii au fost intelectualii. A fost, atunci, primul semn ca o noua specie e pregatita sa se nasca si sa se instapaneasca asupra celui mai mare castig al democratiei: spatiul public. De atunci incoace, intelectualii au fost aruncati in periferic si, dupa cum se pare, bine ar fi sa ramana acolo. Stau prost in toate sondajele, pana si in cele electorale. Nu seduc pe nimeni, nu vorbesc limba ascutita a vulgului, sar peste nevoile de baza, nu te intrerup artistic si nu fac fata moderatorilor. Nimeni nu ii mai vrea: partidelor le aduc doar deservicii, iar televiziunilor le moare audienta.

In locul lor, au aparut acrobatii. Nu toti au talentul, pentru ca, sa recunoastem, e chestiune de talent, de a merge pe sarma ori de a jongla cu mingi, umflate sau ba. Acrobatul-jongleur da tonul aproape în orice domeniu. In timp, s-a perfectionat: manuieste diletantismele cu vocatia desavarsirii, mastile sunt impecabile, la fel şi auto-justificarile. Stie concepte, presarate ici si colo, cat sa ii legitimeze rolul major de analist. In politica, interna si/sau externa, geopolitica, economie, psihologie sociala. Ultima specializare este cea mai vanata, cand vine vorba de presa : un specialist in vulg, nevoile si revoltele acestuia, te scoate din orice dilema si «iti face » toata stirea/emisiunea. Acolo unde un intelectual din vechea specie ar arunca publicul intr-un plictis grosier, tradus in rating mic, analistul-in-ce-se-poate face minuni.

Pe rafturi de librării stau complice, unul lângă celalalt, volumele lui Ion Iliescu si Adrian Nastase.  Minerii si-au făcut treaba: avem o televiziune de stiri unde mineriada din 1990 este reinviata, ori de cate ori se impune.

TAGS :
Recomandari
Comentarii
kiril 2014-06-18
Cu alte cuvinte, intelectualul are caracter, poate adera si la oarecare ideologie; ideologiile sunt in proportie mai mare de stanga, din cate am observat eu. Intelectualul are bucuria de a spune lucrurilor pe nume, spre deosebire de politician. Problema ar fi ca politicienii de astazi nu au propriu-zis o ideologie. Atunci la ce lucruri sa le spui pe nume? sau sa nu le spui pe nume? Chiar si asa intelectualul nu-si gaseste locul in mediul politic romanesc. Ar trebui sa se antreneze intr-un verbalism pantentat deja de mass media, ar trebui sa-si educe putin capacitatile actoricesti si asa mai departe...
Kostas 2014-06-18
Interesant dar explicabil. In vechile democratii,intelectualii au vadite inclinatii spre teoriile si promisiunile stangii, a carei filozofie este simpla:sa se ia de la bogati si sa se dea saracilor. Intelectualii din fostele tari comuniste au cunoscut si au trait cu filozofia stangista si s-au lecuit. Sigur, exista si in aceste tari intelectuali facuti pe puncte si educati cu grija sa devina oameni noi.Si au ajuns oameni noi dar intelectuali mediocri.Astia sunt intelectualii care construiesc fraze sforaitoare pentru bolsevicul criminal iliescu si elevii lui.
H11 2014-06-17
Pentru a gasi motivul care face ca intelectualii sa nu fie inghititi de societatea romaneasca in general, nu doar de clasa politica, e suficient sa ne amintim vorbele lui Mircea Mihaies prin care explica de ce a fost respinsa intrarea lui Nicolae Manolescu in Academia Romana acu' vreo 5 ani: "eternul razboi al mediocritatii impotriva marilor invingatori".
DVasile 2014-06-17
Alt context, declaratie similara contramanifestantilor din iunie 1990. E vorba de Elena Udrea: "PMP isi doreste sa fie un partid altfel, dar partid altfel nu inseamna partidul celor cu doctorate la Sorbona..." ("desi sunt bineveniti si ei"). Alta Elena, aceeasi mentalitate...
Despre cel care ne-a ciomagit 2014-06-17
Acest reprezentat al ciumei rosii a facut cel mai mare rau Romaniei si romanilor; a preluat puterea in 89 mintind poporul, a pregatit lovitura de stat, a regizat totul, a dat ordin sa fie impuscati ceausestii nu judecati, a mintit ca teroristii ne impusca, ca ne otravesc apa, a semanat teroarea in populatie pentru a nu iesi din casa, a adus minerii sa bata "golanii", intelectualii, sa devasteze sediile partidelor istorice, a privatizat (vandut) fabrici si uzine, a adus saracia si foamea la romani, a mentinut la carma tarii securisti si fosti comunisti, unii sunt si azi, a spus "nu lasati dreapta sa se reconstruiasca", a dat ordin sa se traga in manifestanti, are mainile patate de sangele a o mie de tineri. Este un comunist sadea si faptul ca azi este la tribuna in Senat demonstreaza ca in Romania n-a functionat Justitia, azi trebuia sa fie in puscarie.
Florian 2014-06-17
Corect ,absolut adevarat si cu toate astea daca ar candida romanii l-ar vota in prop.covirsitoare.Am spus mai demult: nicaieri nu a prins mai bine comunismul ca in Romania.
Total 6 comments.
549
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.