Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF


Dezbatere GDS
Interesul public vs. `interesul publicului`. Cenzură la TVR

Joi, 22 mai, Asociaţia Ziariştilor Independenţi din România (AZIR) şi Grupul pentru Dialog Social (GDS) au organizat dezbaterea cu tema Interesul public vs. „interesul publicului“. Cenzură la TVR, moderată de Andrei Cornea. Publicăm în continuare fragmente din această dezbatere.

ANDREI CORNEA (GDS):

Vrem să vorbim despre cenzura la Te­le­vi­ziunea Română, pornind de la un episod pe care vi-l va relata d-na Brîndușa Ar­manca. Trebuie să vă citesc o scrisoare tri­misă de Televiziunea Română. Sigur că i-am invitat și pe dânșii - director general, d-l Stelian Tănase, sau pe cine poate să-i țină locul -, dar în ultimă instanță ei ne-au tri­mis următorul document: „Televiziunea Ro­mână a primit invitația de a participa la dezbaterea cu tema Interesul public vs. «in­teresul publicului». Cenzură la TVR, pe care o organizați joi, 22 mai 2014, la se­diul GDS. Televiziunea Română este o ins­tituție media în care cenzura nu este un mod de lucru. Or, în titlul dezbaterii dvs. apare formularea «cenzură la TVR» ca o certitudine, fapt care nu ca­rac­te­rizează activitatea teritorială a TVR. Prin urmare, considerăm inoportună pre­zența TVR la o dezbatere care asociază cen­zura cu statutul și practicile Telev­i­ziunii publice din România. Dacă sunt î­n­trebări punctuale legate de anumite teme vehiculate în presă, vă stăm la dispoziție cu toate precizările posibile“.

Noi, organizatorii, am considerat că e vor­ba de un caz de cenzură, ceea ce nu în­seamnă că părerea noastră trebuie adop­tată de întreg universul. Era posibilitatea dânșilor să se apere și să o combată, toc­mai de aceea i-am și invitat. N-au binevoit să o facă și cred că e o mare greșeală să pro­cedezi în felul ăsta. Totuși, TVR este un post public, nu un post privat. Acest post trăiește din taxa care se plătește îm­preună cu curentul electric, plus din alo­cația bugetară, și avem dreptul, în calitate de cetățeni, și nu neapărat de „gedesiști“, „băsiști“ sau ce om fi, să aflăm un punct de vedere al dânșilor. Dacă ne răspund în fe­lul acesta, înseamnă că ei, de fapt, dis­prețuiesc orice critică și, în fond, dis­pre­țuiesc simpla existență a cetățenilor care au unele nedumeriri.

Teodora Stanciu şi Andrei Cornea

 

TEODORA STANCIU (AZIR):

Trebuie să reamintesc un document din noiembrie 2010, venit de la Parlamentul Eu­ropean. Este vorba despre misiunea spe­cială (mission particulière) pentru ser­vi­ciile publice de radio şi televiziune și des­pre rolul esențial, de prim-plan, pe care îl acordă PE pentru fiecare țară. Așadar, de la misiunea postului public trebuie să por­nim discuția noastră, iar AZIR, în­tru­nindu-se acum câtva timp la o altă dez­batere, a considerat că distincția pe care a făcut-o Doina Jela, fondatoarea acestei aso­ciații, între interesul public și interesul pu­blicului este foarte importantă.

 

Interviul cenzurat

BRÎNDUȘA ARMANCA (senior editor, TVR Ti­mi­şoara):

Lucrurile se întâmplă așa: se programează ceva după niște proceduri (și procedurile as­tea în TVR sunt destul de birocratice și greoaie, au o metodă a lor, cu aprobări etc.) și la un moment dat, un șef, de obicei de la vârf, zice: „asta nu intră“. Dacă noi nu se­sizăm și nu spunem tare că asta e o formă de cenzură, evident că lucrurile as­tea așa se vor întâmpla întruna. Concret, iată ce s-a întâmplat cu interviul care i s-au luat președintelui actual al țării. Pre­ședintele a venit la Timișoara şi, pentru că era duminică și noi nu aveam direct, am făcut o înregistrare, după care soarta emi­siunii n-a mai fost în mâna mea. Această emisiune, ediție specială, trebuia pusă un­deva. Redactorul-șef şi directorul de canal de la TVR 3, d-l Bucuroiu, au convenit că o vor da marți, la o oră care trecea de gri­la televiziunii regionale (noi emitem până la 10 seara). S-a cerut un acord să meargă de la 22 la 23 simultan pe TVR 3 și TVR Ti­mișoara. Nu eram foarte interesată, n-a fost inițiativa mea, TVR 3 are o audiență de zero virgulă ceva, nu era o bătălie de dat. Mă rog, s-au făcut procedurile, s-a trans­mis materialul la București, pentru că se emitea de acolo pe ambele canale, s-a pornit toată povestea, s-au făcut acte și, cu 40 de minute înainte, marți seara, am fost anunțată că nu mai intră. Am întrebat de ce. Dacă mi s-ar fi dat o explicație, un singur argument că interviul e prost, nu sună bine etc., nu era nicio problemă. Nu mi s-a dat nicio explicație. L-am sunat pe Stelian Tănase imediat ce am aflat, mi-a spus că nu știe nimic, că a fost plecat din ța­ră, că se va interesa, că nu-i vine să crea­dă. Mai târziu am aflat că, de fapt, fu­sese acolo. Decizia se ia întotdeauna la vârf. Îl consider un act de cenzură. M-am sim­țit obligată să-l fac public, nu ca să-i fac scandal lui, nu ca să fac praf Tele­vi­ziunea Română, ci să apăr bucățica aia de libertate de care e nevoie într-o tele­vi­ziune publică.

Lucrurile se întâmplă așa: se programează ceva după niște proceduri (și procedurile as­tea în TVR sunt destul de birocratice și greoaie, au o metodă a lor, cu aprobări etc.). BRÎNDUȘA ARMANCA

Brînduşa Armanca

 

GEORGE ORBEAN (fost consilier al PDG al TVR):

Mi-am dat demisia după această în­tâmplare. Povestea a plecat de la o con­venție pe care eu o aveam cu președintele Te­leviziunii. Primul lucru pe care l-am con­venit în legătură cu TVR este că tre­buie să intre într-o epocă în care ase­menea lucruri nu trebuie să se mai în­tâmple. Nu vreau să acuz pe nimeni în ni­ciun fel. Cine a luat această decizie, dacă a luat-o, a luat-o pe proprie răspundere, dar din punctul meu de vedere eu nu pot să merg mai departe. Întrebarea pe care mi-am pus-o în seara în care am auzit că s-a întâmplat a fost: ce fac a doua zi? Și singurul lucru care mi-a venit în minte a fost exact ăsta. M-am gândit că nu mai pot face a doua zi nimic din ceea ce îmi propusesem.

 

RADU F. ALEXANDRU (fost membru al CNA):

Vă reamintesc că, înainte de a fi în cărți pentru a ocupa funcția de PDG, Stelian Tănase a dat o declarație în presă în care spu­nea că e limpede că cel care va con­duce TVR va avea două misiuni în anul elec­toral în care ne aflăm: euro­par­la­mentarele și prezidențialele. Asta era fișa postului pe care Stelian Tănase o anticipa ca obligatorie pentru cel care ar fi ac­cep­tat. A fost invitat, a acceptat și din prima clipă nu a făcut decât să urmărească să fie un soldat disciplinat al partidului. Dacă vor­bim despre întâmplarea revoltătoare pe care a trăit-o Brîndușa, să nu uităm că, cu puțin timp în urmă, Beatrice Co­mă­nescu a primit un telefon din partea PDG Stelian Tănase, care, pe un ton pe care d-na Comănescu nu a vrut să-l reproducă, a or­donat un lucru fără precedent în 24 de ani de televiziune română liberă: întreruperea emisiei. Era vorba de un episod din Moș­tenirea clandestină, un serial al Monicăi Ghiurco, și Stelian Tănase a dat dispoziție și s-a întrerupt emisia.

Am face o imensă eroare să credem că Stelian Tănase este doar un om care a abu­zat de funcție, e un om care nu are spirit managerial, care doar din necunoștință de cauză a condus așa cum a condus Te­le­vi­ziunea. Stelian Tănase a fost numit în CA și mai departe avizat ca PDG de PNL. Între timp s-a produs fracturarea, un Stelian Tănase normal din punct de vedere moral, el față de el însuși, ar fi spus: „mulțumesc, nu“. N-a găsit niciun impediment să facă o vizită la Palatul Victoria, să bată palma și să spună „contați pe mine“ și a dovedit că se poate conta pe el. TVR, așa cum func­ționează, este un organ de presă al par­tidului de guvernământ.

 

Doza de onestitate

STERE GULEA (fost director al TVR):

Legea televiziunii este nefastă total, po­li­tizată incredibil. Nu mai vorbim de Con­siliul de Administrație, acolo se duc bă­tălii în modul cel mai dur. În ciuda aces­tor nefericiri, cred totuși că situația poate fi puțin ameliorată, dacă există o doză de onestitate. Nu e ușor să conduci o ins­tituție cum e TVR. De multe ori faci lu­cruri nu atât de grave, precum cele po­vestite aici, dar faci lucruri pe care nu ai vrea să le faci, trebuie să ai simțul diplo­mației. Dar ajungi să gândești stricat, te de­formezi. Nu știu dacă eu m-am defor­mat, că n-am stat prea mult - un an şi ju­mătate. Dar am observat la oameni pentru care am avut și am în continuare mare res­pect pentru inteligență, care au avut funcții de conducere relativ importante, că deveniseră prea tranzacționiști.

 

DUMITRU BORȚUN (conferențiar la SNSPA):

Interesul public a fost tema mea de cer­cetare cu ani în urmă. Primul lucru de ca­re m-am ciocnit când am început să mă ocup de interesul public a fost că în Ro­mânia se folosesc alte noțiuni. Se folosea „interesul național“, care e un măr al dis­cordiei. Când zici „interes național“, fie­ca­re înțelege altceva. Unii voiau să se în­toarcă la interbelic, alții la anii ‘60, alții vo­iau să se întoarcă la Ceaușescu – tot in­te­res național era. Deci, a defini „interes na­țional“ înseamnă să intri într-o me­tafizică a statului din care nu mai ieși în­treg la minte. Alții spun „interes ge­ne­ral“. În dreptul constituțional s-a de­monstrat de mult că interesul general este o ficțiune până când nu faci un re­fe­rendum. Și atunci în toată lumea civilizată se folosește conceptul de „interes public“. La jumătatea veacului trecut, Habermas, cel mai important filosof german în viață, definea sfera publică drept acel spațiu în­tre societatea politică și societatea civilă în care au loc dezbateri critic raționale asi­gurate instituțional cu privire la binele co­mun. Televiziunea Română este instituție publică nu pentru că trăiește din banii publicului, ci pentru că face parte din sfe­ra publică, adică din instituțiile publice ca­re, prin legea lor de înființare și orga­nizare, sunt orientate spre interesul pu­blic, adică spre binele comun, negociat în­tre marii actori ai sferei publice - actori po­­litici, economici și sociali, inclusiv so­cie­tatea civilă. Produsul vectorial al acestor negocieri se numește interes public, el este conținut în Constituție, în legi și în re­glementări interne ale unor instituții pu­blice, cum e cazul Televiziunii. Din păcate, noi n-am avut niciodată o televiziune pu­blică. Înainte de revoluție era o extensie a Sec­ției de propagandă a Comitetului Cen­tral, iar după revoluție a fost întot­deau­na un departament al guvernului. N-a fost niciodată pusă în slujba interesului public, adică a binelui comun.

ANDREI CORNEA:

Televiziunea publică a avut multe di­fi­cultăți, s-a abătut de la idealurile pe care ar fi trebuit să le aibă, dar totuși sunt niș­te diferențe și ar fi foarte eronat să spu­nem că întotdeauna a fost la fel. Au fost mo­mente mai bune și mai rele, ceea ce ara­tă că aceleași legi, proaste sau discu­tabile sau deficitare, au putut fi utilizate ce­va mai bine și cu mai multă respon­sa­bilitate sau, dimpotrivă, au putut fi uti­li­zate mai rău. Noi ne facem iluzii dacă cre­dem că este suficient să schimbăm legi. Es­te foarte im­portant să punem și niște oameni.

 

Ce (nu) face CNA

NARCISA IORGA (membru al CNA):

Garantul interesului public, care este CNA, ce face în situația despre care vorbim azi? Nimic. Am avut două chestiuni în mai pu­țin de patru luni. Primul a fost protocolul de colaborare, practic de cedare a re­s­pon­sa­bilității editoriale a canalului TVR 3 că­tre Ministerul Agriculturii. Am solicitat CNA să discute acest protocol, pentru că era evident o cedare de responsabilitate edi­torială nu doar a canalului TVR 3, a în­tregii logistici și a tuturor canalelor Te­le­viziunii publice. Bineînțeles, CNA, o ins­ti­tuție democratică, a votat în majoritate că nu ne interesează. A trebuit să ne adresăm parlamentului. Cred că a fost o con­junc­tură favorabilă acestei situații, că s-a în­tâm­plat să-și dea demisia d-l Săftoiu și atunci s-a reziliat acest contract, pentru că, altfel, era valabil și azi. Cazul doi: Mo­ni­ca Ghiurco – Moștenirea clandestină. Nu discut despre conținutul acelui do­cu­mentar, discut despre gestul de cenzurare a lui, care e clasic: în timpul emisiei se oprește difuzarea. E foarte important de spus că e pentru prima oară când se în­tâmplă, după 24 de ani. Vorbeam că a fost tot timpul Televiziunea publică într-o si­tuație de dependență, dar niciodată așa. Ce a făcut CNA, garantul interesului pu­blic, în cazul al doilea? La fel, s-a făcut că plouă. Ba dimpotrivă, a sugerat conducerii TVR să spună că a dispărut caseta martor. Dar mai conta acea casetă martor, după ce însuși președintele Stelian Tănase re­cu­noscuse că da, a oprit-o pentru că nu i-a plăcut? Iarăși o conjunctură favorabilă, când PNL a ieșit din USL, a făcut ca în CNA să se discute și să se dea o amendă.

CNA are de o săptămână autosesizarea mea pe cazul „Brîndușa Armanca – Cen­zura la TVR 3“ și, din nou, nu se discută nimic. De aceea eu am fost foarte fericită când ați pus această problemă în dezbatere publică. Am cerut grila TVR 3 care a fost aprobată acum puțin timp de către CNA. Am pornit de la declarația d-lui Bucuroiu, conform căreia nu era programat acest in­terviu pe TVR 3 și că totul a decurs con­form acestei grile, că era foarte complicat să anunțe CNA că schimbă grila. Știm cu toții că edițiile speciale nu necesită niciun fel de aprobare, pentru că altfel CNA ar sta tot timpul să aprobe breaking news-uri. Deci, e o minciună. Grila TVR 3 marți, la ora 21.30: dincolo de sport, transmisiune de la Cluj, de la 22.30, Vest exclusiv, re­luare de la Timișoara. Ce a avut în emisie TVR 3 în ziua respectivă? A inversat Ti­mi­șoara cu Clujul, tocmai ca să facă loc aces­tui interviu, altfel nu se explică de ce ar fi inversat o emisiune de sport cu una în re­luare. N-avea nicio logică. Au făcut loc în grilă pentru acest interviu, după care s-au răzgândit. Deci este plauzibilă varianta d-nei Armanca. Astăzi înțeleg că, la CNA, TVR 3 ar fi trimis o poziție publică spu­nând că d-na Armanca a decis să pro­mo­veze acest interviu fără niciun acord. Spo­tul de autopromovare l-am văzut pe site-ul TVR, că se anunță difuzarea simultană la TVR 3 și TVR Timișoara, deci, dacă e pe site-ul instituției publice înseamnă că e asumat de Televiziunea publică. Deci, da­că a fost realizat fără aprobarea TVR 3 acest spot, cum a fost publicat pe site? Cum a fost posibil ca în Jurnalul de seară al TVR Timișoara, la ora 18.30, estimez eu, să se anunțe difuzarea interviului si­multan pe postul autor al interviului, adi­că TVR Ti­mișoara, și TVR 3? E posibil să se în­tâm­ple asta numai din dorința d-nei Ar­man­ca? Mi-e greu să cred. De ce TVR Ti­mi­șoara a schimbat ora de difuzare a edi­ției speciale a emisiunii Totul la vedere, dacă nu pentru a face posibil să fie tran­smis simultan și pe TVR 3?

 

DAN GRIGORE (fost membru al CNA):

Nu vreau să-mi mai exprim deziluzia față de postura în care se pune Stelian Tănase, pe care îl cunosc din ‘90 ca pe un ziarist de foarte bună condiție, ca pe un in­te­lectual liberal, cu prestații publice în sen­sul acesta foarte consistente și pertinente. Şi iată o practică pe care nu aș fi bănuit-o posibilă și care mă duce la o mai veche constatare a mea, și anume că rezistența ma­terialului uman în România la sfera pu­blică și la sfera politică în special este foarte redusă.

M-am uitat pe toate posturile cum s-a trans­mis vizita vicepreședintelui Biden. Ca­nalul 1 al Televiziunii publice, la ora la care toate posturile celelalte de știri făceau totuși o prestație de interes public, dădea muzică populară, reluări, o mare parte din zi. Deci s-a consumat acest eveniment de maximă importanță nu numai pentru România, ci pentru zona asta în care tră­im, cu repercusiuni asupra destinelor noas­­tre în anii ce vin, şi Televiziunea pu­blică, la care noi suntem părtași prin ta­xele pe care le plătim, prin interesele pe care le avem, ca membri ai societății, nu a ca­tadicsit să transmită nimic. Dacă e ne­voie să mai argumenteze cineva că este o cenzură absolută în TVR, nu cred că alt caz poate să fie mai expresiv decât acesta. În această zi în care s-a întâmplat acest eve­niment, Televiziunea publică dormea pur și simplu.

Televiziunea publică a avut multe di­fi­cultăți, s-a abătut de la idealurile pe care ar fi trebuit să le aibă, dar totuși sunt niș­te diferențe și ar fi foarte eronat să spu­nem că întotdeauna a fost la fel. ANDREI CORNEA

Presiunea insolvenţei

VALENTIN JUCAN (membru al CNA):

Dincolo de presiunea politică la care este supusă Televiziunea publică, dincolo de incapacitatea CNA de a lua o hotărâre față de astfel de evenimente, există și o pre­siune pe care probabil că mulți dintre dvs. o cunosc, presiunea insolvenței. Nu se poate să nu o spun, atât timp cât știu cu claritate persoana care deja își freacă mâi­nile și se pregătește să intre în Te­le­vi­ziunea publică pe post de lichidator. Nu se poate să nu spun și să nu constat ne­în­crederea tot mai mare a publicului în pos­tul național de televiziune din cauza aces­tor dispute, din cauza acestor presiuni ca­re nu fac decât să reducă din puterea pe care o avea Televiziunea publică în calitate de instituție publică, în calitate de reper al acestei națiuni, în calitate de instituție strategică a României. În momentul în ca­re trag un semnal de alarmă și vorbesc des­pre intrarea în insolvență și de fapt des­pre dezmembrarea postului public de tele­viziune și a Radioului, între politicieni și moguli de presă, persoane publice care au un rol activ în a dezvolta idei despre au­dio­vizual îmi replică: „ce mă interesează pe mine postul public de televiziune? Și așa e o gaură neagră, n-avem nevoie de așa ceva“. Păi, dacă n-avem nevoie de Tele­vi­ziunea publică și dacă cu atâta ușurință în spațiul public se propagă ideea că nu avem nevoie de TVR sau de Radioul pu­blic, mă îngrozesc, pentru că asta în­seamnă că nu mai există piatră de temelie în jurnalismul din România. Cine rămâne? Vreo televiziune dintre cele private? Nicio televiziune dintre cele private nu are ca rol principal acela pe care îl are o te­leviziune publică, ele nu sunt obligate să facă nimic. Nu doresc să fac comparație în­tre televiziuni, dar cred că, în acest mo­ment, mai mult ca niciodată, postul pu­blic de televiziune și Radioul au nevoie de scut, pentru că nu vor mai exista mult în acest fel. Pentru că, dacă nu salvăm TVR, nu avem nicio șansă, nici noi, ca in­s­ti­tuție, CNA, să ne luăm un reper în au­diovizual și nu avem nicio șansă să im­punem celorlalte televiziuni un minim de bun-simț, de moralitate și jurnalism, atât timp cât TVR nu poate să se reclădească. De aceea vă solicit un scut pentru a pro­teja TVR.

 

ANDREEA PORA (revista 22):

De 25 de ani eu nu aud decât aceleași lu­cruri: trebuie o altă lege. S-a dovedit că este un fiasco și n-ați schimbat nimic. Fie­care partid când vine, cu nuanțele de ri­goare, încearcă să-și aservească în diverse grade Televiziunea publică. Deci vorbim de 25 de ani în același borcan. Cred că aici au fost nu știu câte dezbateri pe exact ace­leași teme, cu exact aceleași idei. Mulți din­tre noi ne-am întâlnit și știm care este situația, s-au vehiculat diverse idei și ni­mic. Și atunci, ajung să cred că ceea ce nu s-a întâmplat în 25 de ani niciodată - poate că nici nu a fost oferită ca soluție - este o reacție a oamenilor din Televiziune. Eu în 25 de ani n-am văzut o grevă în Te­leviziune, n-am văzut un protest serios al oamenilor, al ziariștilor din Televiziune, o ieșire în stradă, o întrerupere a lucrului. Că atunci ar vedea toată țara, atunci ar fi un clopoțel care ar suna, măcar pentru 24 sau 48 de ore, și cineva ar trebui să facă ceva. Eu când spun grevă nu mă refer la un om care intră în greva foamei sau care vi­ne în balconul parlamentului și se arun­că în gol. Eu vorbesc de o solidarizare, de o acțiune de masă, o acțiune a angajaților.

 

ROVINA SURUGIU (membru în CA al TVR):

Există de la Comisia de etică și arbitraj o sesizare către CA cu privire la emisiunea Moștenirea clandestină. Am încercat, îm­preună cu colegul Radu Carp, să in­tro­ducem această decizie pe ordinea de zi a CA. Oricum, acolo se va trece foarte re­pe­de, dar măcar să existe o discuție, pentru că noi suntem obligați să avem o astfel de discuție. Nu am reușit să o aducem pe or­dinea de zi, nu am mai avut încă două vo­turi ca să putem să o punem pe ordinea de zi. Am încercat să aducem alte lucruri în discuție pe ordinea de zi, pentru că în acest moment, chiar politizat cum este, CA nu este un consiliu de administrație com­plet. În primul rând, suntem în ur­mătoarea situație. D-l Stelian Tănase este di­rector general interimar. Noi avem par­lament, parlamentul funcționează. Pe 20 iu­nie, d-lui Stelian Tănase, care este mem­bru în CA, îi expiră mandatul de director general interimar. Cine are interesul ca o televiziune așa de importantă să nu fie condusă de un PDG care are nu doar un mandat dat de parlament, ci şi puteri foar­te mari asupra Televiziunii? D-l Stelian Tă­nase are un mandat dat de parlament, cu puteri restrânse. Ne apropiem cu pași re­pezi de 20 iunie. Uneori mă gândesc și la situația d-lui Stelian Tănase. Eu îl apreciez pe dumnealui, în ciuda faptului că mi s-a părut că ezită în anumite situații, dar în problema insolvenței n-a ezitat să iasă pu­blic cu această informație. În acest mo­ment, pe lângă această problemă legată de Stelian Tănase, îmi dau seama că ezită și pentru că postura lui este una dificilă.

Problema cea mai importantă sunt re­pre­zentanții salariaților. Este ceea ce în­cer­căm din răsputeri să introducem pe or­di­nea de zi. Tuturor li se spune că re­pre­zen­tanții salariaților sunt prevăzuți în lege, e adevărat, dar este problema parlamentului să-i numească. Or, nu, problema este la noi, în interior. Avem o hotărâre de Co­mi­tet Director care ne explică nouă cum ar trebui făcut CA. Și noi nu putem în acest moment să anulăm această hotărâre de Comitet Director. Această hotărâre este o piedică în calea constiturii de CA complet. Pentru că, oricât de politizat ar fi, cu toate vocile acolo, lucrurile s-ar desfășura altfel. Dacă am fi avut Consiliul complet, atunci pu­team să auzim și care este opinia sa­la­riaților, dar nu a celor care sunt trimiși de partidele politice acolo, ci opinia salar­i­a­ților care au în spate voturile a cel puțin 7-800 de oameni din TVR.

Vreau să mai povestesc ceva apropo de în­treruperea emisiei. Vă duc cu gândul în da­ta de 2 august 2012, când la Olimpiada de Vară evolua la bârnă gimnasta Larisa Ior­dache, la individual compus. Emisia se întrerupe brusc, se dă legătura la Preș­e­dinție, de unde vorbește președintele inte­ri­mar Crin Antonescu. În acel moment, toa­tă audiența noastră, pentru că eram li­deri de audiență și era în timpul zilei, s-a dus. În 5 minute, am pierdut toți teles­pec­tatorii de pe TVR 1. Problema este că, din cauza politizării, pierdem din punct de vedere economic. Dacă pierdem eco­no­mic, cum putem proteja interesul public? În acest moment, amenințată fiind de in­solvență, cu ANAF care bate la ușă în fie­care zi, Televiziunea poate să-și facă mi­siu­nea publică?

 

Lipsa de solidaritate

CORNEL MIHALACHE (regizor, TVR):

Eu am 17 ani de TVR, am schimbat de la d-l Stere Gulea, Hadgi-Culea, Tudor Giur­giu, Alexandru Sassu, Valentin Nicolau, Clau­diu Săftoiu, Stelian Tănase. Eu nu m-am schimbat și pe cei din jurul meu îi cunosc, nu s-au schimbat, noi suntem la fel. Nu sun­tem cu vreun partid, nu suntem cu vreun sindicat, nu suntem decât cu ce avem noi aici. Nu judecați Televiziunea ca un conglomerat.

 

MIHAI RĂDULESCU (jurnalist, TVR):

Este evident că nu există masă critică în interiorul Televiziunii pentru reformarea instituției și îndreptarea ei către slujirea interesului public. Există însă atitudini in­dividuale și au fost văzute de-a lungul tim­pului. Fiecare răspunde la abuz după pro­pria conștiință. Observ că nici societatea civilă nu poate face foarte mult pentru în­dreptarea Televiziunii pe făgașul normal.

Discutăm de atâția ani despre derapajele politice și economice. Aici aș vrea să aduc un accent, se vorbește poate prea mult des­pre derapaje sau interes politic. Să știți că din ce în ce mai mult este un interes economic, de afaceri, de clan. Interesul po­litic este doar un pretext pentru a sa­tisface interesul imediat extrem de me­schin, a-ți aduce prietenii, amantele.

 

ADRIAN MOISE (membru în CA al Radio­di­fu­ziu­nii Române):

În 27 martie 2013, la Parlamentul Eu­ro­pean, a avut loc o dezbatere privind MCV și acolo am avut curajul să spun că Ra­dioul și Televiziunea publică sunt instituții la îndemâna politicului și că toate per­soa­nele care sunt numite, cel puțin la nivel de CA, sunt numiri politice, în afară de cei doi reprezentanți ai salariaților, care sunt aleși prin vot secret.

Acum doi ani, îi spuneam premierului Pon­ta și președintelui PSD de atunci să nu cre­eze Compania Română de Presă, aceas­ta era denumirea pentru Radio, Te­le­vi­zi­u­ne și Agerpres. Această idee se dorește - în 20 iunie expiră mandatul d-lui Tă­nase, ex­piră mandatul și la Radio al CA în 28 iunie - și cu insolvența este o strânsă le­gătură.

 

ANDREI CORNEA:

Din păcate, noi știm că lipsa de so­li­da­ritate este marea problemă a societății ro­mânești, în general. Ne amintim episoade recente cu intelectuali care au fost bat­jo­coriți de anumite posturi și scrisori de solidaritate care au strâns 1.000-3.000 de semnături, ne amintim de ce am făcut noi aici, am pornit cu plagiatul premierului și am strâns vreo 4.000 de semnături, ceea ce e extrem de puțin. Într-o altfel de țară s-ar fi strâns poate 100.000 de semnături. Dar oricât am vrea noi să explicăm lu­crurile, gândiți-vă că cei care semnau pe­tiția cu Pleșu nu aveau nicio problemă, nu riscau nimic, în timp ce, în Televiziune, oamenii ăia pot să fie sancționați.

 

Pagini realizate de RĂZVAN BRĂILEANU

Eu am 17 ani de TVR, am schimbat de la d-l Stere Gulea, Hadgi-Culea, Tudor Giur­giu, Alexandru Sassu, Valentin Nicolau, Clau­diu Săftoiu, Stelian Tănase. CORNEL MIHALACHE
2719
.