Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF


O Uniune Europeană disfuncțională în criza din Crimeea
Ileana Racheru - - - -
2014-03-11
International
2

Se poate opune UE cu succes agresivității Rusiei în spațiul ex-sovietic sau se va limita la susținerea rezervată a guvernului de la Kiev, pentru a nu perturba statutul de zonă tampon a Ucrainei din ultimii 20 ani?

Două evenimente sunt cruciale pentru a analiza și a explica poziția UE față de si­tu­ația determinată de ocuparea de către ar­mata Federației Ruse a Peninsulei Cri­me­ea: deciziile adoptate la Consiliul Eu­ro­pean de la 6 martie 2014 și Summit-ul Gru­pului de la Vișegrad din 4 martie 2014.

O lectură rapidă a De­cla­rației Comune a șefilor de state și de guverne, re­zul­tată în urma Consiliului Eu­ropean de la 6 mar­tie, arată că doar un singur pa­ragraf al do­cumentului con­­ține referiri concrete la mo­dul în care UE intenționează să amendeze com­por­ta­men­tul Rusiei - prin sancțiuni politice, care nu afectează în mod decisiv interesele Kre­m­linului în relațiile cu Bru­xellesul: „sus­pen­darea negocierilor bi­la­terale cu Federația Rusă în privința vi­ze­lor de călătorie pen­tru cetățenii ruși pe teritoriul UE și spri­jinul pentru decizia statelor UE membre ale G8 de a suspenda participarea la pre­gătirile pentru or­ga­ni­zarea summit-ului or­ganizației“. În sub­sidiar, textul do­cu­men­­tului a menționat posibilitatea adop­tării unor sancțiuni su­plimentare, precum restricții de călătorie, înghețarea con­tu­ri­lor rusești în spațiul UE și anularea Sum­mit-ului UE-Rusia, dacă Kievul și Mos­cova nu vor demara ne­go­cieri care să pro­ducă efecte într-o pe­ri­oadă de timp „li­mi­tată“. Toate acestea ara­tă o Uniune care răspunde cu o re­to­rică critică și mijloace soft power unei Ru­sii care și-a trimis armata la război pentru că guvernul și cea mai mare parte a po­pu­lației Ucrainei susțin integrarea eu­ro­peană. Sancțiunile im­puse de UE pot avea ca efect doar izolarea in­ter­na­țională a Ru­si­ei pe termen limitat, maximum câțiva ani, preț pe care liderii de la Kremlin sunt dispuși să-l plă­teas­că pentru a-și crește popularitatea prin­tre naționaliștii de acasă și pentru a consolida mitul puterii in­ter­na­ționale a Rusiei. În acest context, apare în­tre­barea firească: de ce deciziile adoptate la Con­si­liul European nu au fost un răs­puns hard power de tipul sancțiuni eco­nomice dure pentru Moscova? Pentru că:

1) UE este disfuncțională și nu doar Ber­li­nul este principala problemă. Orice expert ar fi indicat la o primă observație doar rea­lismul nemților, care încearcă să profite la maximum de relațiile economice pri­vi­le­giate cu Moscova. Explicația este valabilă pâ­nă la un punct, dar nu e suficientă pen­tru a înțelege un fenomen mai profund - di­vizarea Europei nu doar în clasica in­ter­pretare a sferelor de influență UE-Rusia, dar și fragmentarea UE în interior, de­ter­minată de percepțiile diferite ale vechilor europeni și ale noilor state membre, pre­cum și de interesele naționale ale acestora. Pentru liderii statelor occidentale, pro­fund preocupați de situația economică a propriilor state, situația din Ucraina este o chestiune secundară a agendei de po­li­tică externă, pentru că, pe de o parte, le oferă un argument pentru a continua abor­darea de non membership în relațiile cu Kievul și pentru că Rusia este un partener economic important. În afară de Ger­ma­nia, principalii opozanți ai sancțiunilor eco­nomice împotriva Rusiei au fost Olan­da și Marea Britanie. Deloc întâmplător, pe pagina dedicată relațiilor bilaterale cu Federația Rusă, Ministerul de Externe de la Londra menționează că: „Rusia este una dintre cele mai importante piețe pen­tru exporturile Marii Britanii, aflată în­tr-un proces de dezvoltare continuu, este una dintre cele mai mari piețe pentru exporturile britanice... Marea Britanie es­te unul dintre cei mai importanți inves­ti­tori pe această piață“.

2) Câteva state din Europa Centrală s-au în­tors la gândirea și dinamica geopolitică din perioada anilor 1990-1991 și au reac­ti­vat Grupul de la Vișegrad (Polonia, Un­ga­ria, Cehia și Slovacia), un format de coo­perare creat la începutul anilor ’90, cu sus­ținerea unanimă a UE, pentru a se spri­jini reciproc în procesul de europenizare (de­mocratizare) și de reorientare către Oc­ci­dent a politicilor externe. Pentru aceste sta­te, interesele economice s-au diluat prin reactivarea vechilor percepții asupra po­li­ticii externe a Moscovei. Membrii est-eu­ro­peni ai Uniunii aflați geografic mai aproape de Ucraina și care au păstrat în mentalul diplomatic, macăr în stare la­tentă, teama de Moscova au perceput no­ua escapadă militară a Kremlinului ca fi­ind o emanație a pretențiilor imperiale ale liderilor de la Moscova. Activismul Gru­pului de la Vișegrad, deși pare că a în­cer­cat să preia afacerile estice ale UE, pe care marile puteri europene încearcă să le oco­lească, arată însă că diviziunea din cadrul UE se accentuează, chiar pe fondul unei crizei în favoarea Rusiei.

 

ILEANA RACHERU, cercetătoare la Institutul Diplomatic Român

TAGS :
Mai multe din International
Comentarii
CHARLIE 2014-03-20
In momente de criza , cum ar fi cazul de fata, Uniunea, sau mai bine zis Desuniunea , europeana se dovedeste o iluzie.
Geisha 2014-03-18
Legea lui Murphy spune ca daca ceva nu merge bine, in timp, va merge si mai prost. Totul va incepe cu sanctiuni echivalente unei comprese la un picior de lemn. Apoi, va continua cu justificari puerile. Vor apare tensiuni, se vor retrage ambasadorii, se vor infiinta comisii, se va delibera, vor apare provocari, toata lumea va fi de acord ca ceva trebuie facut. Nu vor cadea de acord. Se va trece la alte provocari. Va apare o stare extrem de tensionata. De frica, sau din ambitie cineva va actiona (retragerea rachetelor din Cuba nu este relevanta). Ce va urma? Dumnezeu sa aiba mila de noi.
Total 2 comments.
550
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.