Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF


Universitatea Babes-Bolyai in criza
- - - -
2006-03-08
Dezbateri GDS
0

La 8 februarie a.c., un grup de intelectuali adreseaza o scrisoare deschisa lui José Manuel Barroso, presedintele Comisiei Europene, lui Traian Basescu, presedintele Romaniei, si lui Calin Popescu Tariceanu, primul ministru al Romaniei. Intelectualii semnatari solicita despartirea in doua a Universitatii “Babes-Bolyai” din Cluj, pe motivul respectarii drepturilor educationale ale maghiarilor din . Printre semnatari, nume ilustre din mediul academic international, inclusiv cativa laureati Nobel. Textul a aparut in Nepszabadság, din 8 februarie.

In 2 martie, cadrele didactice maghiare din UBB adopta o declaratie mult mai putin radicala, in care solicita conducerii UBB “organizarea unor discutii pe tema dezvoltarii in continuare a structurilor existente”.

Pe 1 martie, un alt apel semnat de mai multi profesori ai UBB, dar si de personalitati culturale din tara si strainatate, solicita mentinerea actualei forme a universitatii, precizand ca ei nu ridica nici o obiectie fata de dorinta comunitatii maghiare de a avea o universitate monolinguala, dar nu pe seama actualei institutii academice clujene.

Ideea segregarii UBB a revenit de mai multe ori in cei 16 ani de democratie. Inaintea Raportului de tara din mai a.c., aceasta incercare pare a fi ultima. Am solicitat mai multor universitari, de mai multe etnii, din institutia clujeana opinia legata de aceste chestiuni. Pentru a nu politiza dezbaterea, nu am solicitat opinia acelor profesori angajati politic si nici a lui Andrei Marga, cel care a dat forma actuala UBB. Totodata, adaugam acestui grupaj comentariul lui Ion Vianu, cunoscut intelectual, semnatar al Declaratiei comune de reconciliere romano-maghiara, la Budapesta, in 1989. El a trait multi ani in Elvetia, o tara cunoscuta prin modelul ei multicultural. (Rodica Palade)

 

LEVENTE SALAT, prorector

Continuarea rolului de mediere nu mai este posibila

In martie 2004, cand am acceptat invitatia sa candidez pentru functia de prorector al UBB, responsabil pentru activitatea liniei maghiare, am plecat de la premisa ca situatia de la acea vreme se caracteriza prin pozitii incremenite in jurul unor optiuni care au blocat continuarea dialogului intre conducerea universitatii si comunitatea cadrelor didactice de la linia maghiara. Am considerat ca asumarea unui rol de mediere care urmareste apropierea treptata a pozitiilor ar fi oportuna si, in decursul celor doi ani care au trecut de atunci, am interpretat semnificatia mandatului meu in acesti termeni. Cele mai recente evolutii au demonstrat insa ca asumarea in continuare a acestui rol de mediere nu mai este posibila, din motive care tin de unele luari de pozitie ale partilor.

In data de 2 martie 2006, a avut loc o reuniune a cadrelor didactice de la linia maghiara a UBB, in urma careia ma vad nevoit sa accept o interpretare mai fireasca a rolului care imi revine, cel de reprezentare a intereselor comunitatii cadrelor didactice de la linia maghiara. In lumina acestor evolutii, sper ca veti putea accepta din partea mea sa va trimit ca raspuns la intrebarea formulata punctul de vedere exprimat printr-o hotarare adoptata in cadrul reuniunii din 2 martie 2006.

(nota red.: vezi textul declaratiei din josul paginii.)

 

KOVACS LEHEL, lector

Structura UBB trebuie rediscutata

Structura Universitatii “Babes-Bolyai” la momentul de fata nu reflecta principiul unei participari egale, echitabile si rationale la luarea deciziilor. Linia maghiara nu are drepturi suficiente în luarea deciziilor, nu are autonomie decizionala si financiara. Proiectele liniei maghiare pot fi respinse sau chiar obstructionate foarte usor, prin votul majoritatii romane.

In privinta noastra, structura Universitatii “Babes-Bolyai” trebuie rediscutata. Multiculturalitatea trebuie sa devina reala, fiecare linie de studiu ar trebui sa aiba drept de veto în privinta problemelor, proiectelor proprii.

Un model mult mai bun de organizare ar fi daca actuala Universitate “Babes-Bolyai” ar forma un consortiu universitar sau o federatie universitara din doua universitati autonome: Universitatea “Babes”, respectiv Universitatea “Bolyai”. Cele doua universitati autonome ar avea rectorate proprii, facultati, catedre proprii, iar actualul Colegiu Academic (organ ce functioneaza numai la Universitatea “Babes-Bolyai”, alte universitati din tara nu dispun de asa ceva) ar deveni organul de conducere al consortiului sau al federatiei universitare.

Astfel, nu se pune problema împartirii infrastructurii, nu se pune problema folosirii salilor de curs sau a laboratoarelor, totul ar ramane ca pana acum, dar fiecare linie ar castiga autonomia cuvenita.

Cele trei facultati cu predare în limba maghiara, cerute de majoritatea cadrelor didactice maghiare, împreuna cu cele doua facultati de teologie cu predare în limba maghiara existente deja în cadrul UBB ar forma un miez puternic pentru o universitate autonoma.

Lipsa autonomiei decizionale este clar demonstrata în sedinta Senatului din 20 februarie. In loc de a include pe ordinea de zi dezbaterea cererii înaintate de cadrele universitare maghiare, Rectoratul a ales procedura nedemocratica de a supune la vot textul unei rezolutii formulate dinainte si care respingea de plano examinarea pe fond a cererii în cauza. Avand în vedere proportiile numerice din cadrul Senatului, conducerea a recurs în definitiv la un vot etnic, eludand discutarea propunerii înaintate prin superioritatea numerica a senatorilor romani.

Reforma structurala a Universitatii “Babes-Bolyai” este o necesitate urgenta, credem ca este nevoie de reexaminarea unor principii care stau la baza filozofiei organizarii actuale a institutiei.
 

ENIKÖ MAGYARI-VINCZE, profesor

Semnificatii simbolice etniciste

Parerile despre scindarea Universitatii “Babes-Bolyai” sunt diverse si în cadrul elitelor maghiare. Aparent, “partea româna” pare a fi cea care doreste tratarea problemei organizarii învatamantului superior în termeni nonetnici, dar, sa nu uitam, si aici regasim gandirea nationalista, conform careia discutiile despre cererile “cadrelor didactice maghiare” nu sunt legitime, pentru ca aceasta universitate este institutia “statului national român”. Nu pot fi de acord cu acele clasificari, care suprapun distinctia dintre “români” si maghiari” cu cea dintre “europeni” (în sensul de transnationali) si “noneuropeni” (în sensul de ramasi în paradigma nationala). De altfel, precum am scris deja într-un vechi numar al Revistei 22, universitatea din Cluj a avut dintotdeauna (si) semnificatii simbolice etnicizate pentru ambele parti, caci atat românii, cat si maghiarii din Transilvania au definit-o ca institutia care întruchipa identitatea lor nationala. Dar sa amintim: atat printre români, cat si printre maghiari regasim intelectuali care doresc sa depaseasca împreuna barierele constituite prin clasificarile etnice si sa proiecteze noi strategii de convietuire, fiind, în acelasi timp, critici si autocritici atat fata de nationalismele “proprii”, cat si cele ale “celuilalt”.

Dupa 1998 (in urma unei perioade în care s-au desfasurat o serie de dezbateri despre multiculturalism), lucrurile s-au stabilizat la Universitatea “Babes-Bolyai”. Mai precis, oamenii au început sa umple cu continut structurile si pozitiile nou create si sa utilizeze oportunitatile care s-au deschis. In materie de predare în limba maghiara s-au realizat multe rezultate pozitive. Nu revin acum la ele. Nu s-a elaborat însa o conceptie despre organizarea institutionala a “liniei maghiare”. Cauzele au fost multiple, printre altele probabil si perceptiile reciproce despre ce anume “ar merge” sau ce “n-ar putea merge” în noul contract al convietuirii interetnice. Sa nu ne miram ca lucrurile se întampla relativ lent în acest sens. Caci miza este cea a inventarii unui model într-adevar nou, unul care depaseste monoculturalismele separatiste presocialiste, dar si paradigma ceausista de unificare sub hegemonia majoritatii. De aceea, este inacceptabila parerea celor care considera ca Universitatea “Babes-Bolyai” ar fi si acum o institutie ceausista. Nici maghiarii nu s-ar putea mandri cu asta (poate mai ales cei care au fost aici si înainte de 1989!), chiar daca argumentul este folosit de partea celor care doresc scindarea. Cei din urma - într-un context politic general în care se supraliciteaza valoarea mobilizarii etnice cu tot dinadinsul - neaga orice schimbare, dorind sa dovedeasca “ipoteza” lor de lucru (“nimic nu este posibil aici”) tocmai pentru a se autolegitima drept eroi care au “taria nationala” de a afirma nevoia urgenta a scindarii. In ceea ce ma priveste personal: în ultimii zece ani am initiat si organizat cel putin doua programe de masterat, unde cadre didactice si studenti români si maghiari au lucrat împreuna si au putut învata, printre altele, cum sa-si perceapa vecinatatea culturala dincolo de apartenenta lor etnica. Consider ca în Europa secolului XXI aceasta abilitate este una absolut necesara, de aceea ma regasiti în dezbateri împreuna cu cei care nu doresc scindarea.
 

MARTA PETREU, profesor

Caracterul multicultural al UBB este nenegociabil

Scindarea unei institutii de complexitatea si de valoarea Universitatii “Babes-Bolyai” mi s-ar parea, evident, o tragedie. Una din care toate partile implicate ar iesi lezate. Iar partile sunt trei, ba, daca ne gandim bine, patru: romana, maghiara, germana si iudaica.

Sa ma explic: Universitatea noastra este construita si, din 1995, de cand cu Carta Universitatii “Babes-Bolyai”, reconstruita în spirit extrem-contemporan, democrat si european, pe trei linii complete de studii: linia romana, linia maghiara, cea germana, la care se adauga studiile iudaice. Totdeauna s-a studiat la aceasta universitate si în maghiara, cand eram eu studenta, la sfarsitul anilor ’70, exista, la facultatea mea de Istorie-Filosofie, pe langa grupa romana, o grupa maghiara. Cele trei linii complete de studii care exista astazi permit oricarui student sa învete, din anul întai de studii pana la doctorat, în limba în care vrea: în romana, în maghiara, în germana. Am mai scris si alta data ca iubesc Transilvania pentru diversitatea ei antropologica si culturala. Ei bine, îmi iubesc si universitatea, pentru ca, în loc sa fie exclusivista si monocolora, este multiculturala si multilingvistica, precum Transilvania.

In forma ei de acuma, “Babes-Bolyai”, principala institutie academica a Ardealului, este o sansa de cunoastere, de comunicare si de modelare reciproca a romanilor, a maghiarilor, a germanilor si a evreilor din Ardealul de astazi. Inchiderea în universul etnic si cultural-lingvistic propriu nu poate duce, într-o provincie cu un trecut asa de încarcat, la nimic bun, pentru nici una dintre parti. Dimpotriva, o asemenea închidere ar crea suspiciuni, ar alimenta complexe si intolerante reciproce. Asa cum în studentie eram încantata ca Echinox-ul era o revista trilingva, si acum, la universitate, am trait si traiesc - pentru ca actiunile separatiste sunt, totusi, ale unui grup mic, iar nu ale tuturor cadrelor didactice maghiare din universitate - o stare de multumire ca o asemenea institutie trilingva este cu putinta. Cinstit vorbind, vad în structura Universitatii “Babes-Bolyai” un triumf al ratiunii, al tolerantei si al sperantei de dialog. Asta nu vrea sa însemne, fireste, ca institutia nu ar avea nevoie de perfectionari. Dar îmbunatatirile nu se fac prin demolare din ratiuni politice, ci prin constructie atenta, îndelungata...

Grupul maghiar care doreste separarea are suport mediatic international. Am vazut si eu pe Internet “scrisoarea deschisa” adresata, în 8 februarie a.c., presedintelui Comisiei Europene, José Manuel Barroso, presedintelui Traian Basescu si primului ministru Calin Popescu Tariceanu. Argumentele din aceasta “scrisoare deschisa” nu sunt în spiritul adevarului, iar eu nu înteleg de ce institutiile romanesti destinatare nu le-au raspuns public, inclusiv în presa externa. Daca ne luam dupa aceasta scrisoare, ar rezulta ca Romania este un iad al discriminarii antimaghiare în materie de învatamant!

Cifrele de scolarizare de la “Babes-Bolyai” sunt un argument puternic pentru respectarea drepturilor academice ale maghiarilor. Dintr-un total de 43.000 de studenti, 8.288 sunt maghiari (dintre ei, 6.401 studiind în maghiara, 1.887 studiind, prin libera lor optiune, în romana ori germana). Ca sa nu îmi încarc raspunsul cu siruri de cifre absolute, am calculat procentele: din totalul studentilor de la UBB, 81,05% studiaza complet în romana, 14,88% studiaza complet în maghiara, 2,38% studiaza complet în germana, iar 0,21% partial în ebraica. In plus, universitatea noastra a fost de trei ori evaluata international si de fiecare data a fost gasita în regula în privinta drepturilor minoritatilor. Iar aici, la universitate, este un continuu du-te-vino de profesori straini, acum cativa ani a avut loc Conferinta Europeana a Rectorilor, cu sute de invitati... Totul este la vedere, ba, mai mult, noi ne mandrim cu ceea ce avem de aratat...

Daca maghiarii din Romania nu mai suporta sa ne încrucisam pe coridoare si în salile de curs - fapt pe care eu nu pot sa îl cred! -, oare în curand nu o sa mai suporte nici sa ne intersectam pe strazi?... Daca maghiarii din Romania doresc o universitate exclusivista, etnica, monoculturala, fara picior de roman în ea, cred ca ar trebui sa discute cu statul roman, dar sa lase “Babes-Bolyai” în pace. Universitatea noastra este un experiment reusit, este o noutate, o realitate în curs de constructie si de îmbunatatire. Maghiarii care doresc o universitate etnica ar trebui sa ia în calcul constructia ei, fara sa atenteze la distrugerea a ceea ce deja s-a construit la si prin “Babes-Bolyai”. Eu vad caracterul multicultural si multilingual al Universitatii “Babes-Bolyai” drept nenegociabil.

 

LADISLAU GYÉMÁNT, profesor

Luare de pozitie

Conducerea si colaboratorii programului de Studii Iudaice din cadrul Universitatii multiculturale “Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca doresc sa-si exprime punctul de vedere în dezbaterea actuala privind statutul si caracterul universitatii, dupa cum urmeaza:

1. Programul complet de Studii Iudaice (licenta, masterat, doctorat), constituit la Cluj, pentru prima data în istoria vietii academice din Romania, îsi datoreaza existenta cadrului de organizare multiculturala a Universitatii “Babes-Bolyai”. Tendinta de subminare si distrugere a acestui cadru este profund daunatoare tuturor programelor dezvoltate în ultimii 10-15 ani, incluzandu-l pe cel de Studii Iudaice, initiat de profesorul Andrei Marga, rector si apoi presedinte al Universitatii.

2. Aceste încercari nocive apartin unui grup restrans, nereprezentativ din punct de vedere profesional chiar în cadrul comunitatii proprii, care uzeaza însa de o campanie agresiva si zgomotoasa prin care exercita presiuni nepermise de normele academice asupra majoritatii cadrelor didactice din linia maghiara atasata valorilor si realizarilor multiculturalismului aplicat în universitatea noastra.

3. Respingem cu hotarare folosirea de catre acest grup a numelui si prestigiului unor personalitati evreiesti (Elie Wiesel, Imre Kertész) care nu au vizitat niciodata universitatea din Cluj si ale caror informatii au fost furnizate în mod unilateral si deformat de catre grupul mentionat. Recomandam, pentru o informare corecta asupra situatiei reale, consultarea unor personalitati academice de talia profesorilor Shlomo Avineri si Moshe Idel din Ierusalim, Rafael Vágó din Tel-Aviv, Carol Iancu din Montpellier, Steven Katz din Boston etc., care cunosc îndeaproape, din proprie experienta, ceea ce s-a realizat la Cluj gratie politicii multiculturale.

4. Denuntam falsurile practicate prin expedierea pe Internet a unor mesaje de care pretinsii emitenti sunt cu totul straini (vezi un mesaj atribuit comunitatii evreiesti din Viena).

Ca supravietuitori sau urmasi ai supravietuitorilor Holocaustului, adresam apelul de a se înceta utilizarea unor mijloace si metode din vremuri de trista amintire pentru noi si pastrarea prin eforturi comune a ceea ce s-a realizat prin modelul multicultural al Universitatii “Babes-Bolyai” din Cluj.

 

WILFRIED SCHREIBER, prorector

Universitatea “Babes-Bolyai” trebuie sa ramana o institutie multiculturala

Sunt de acord cu ideea ca maghiarii din Romania sa aiba o universitate de stat proprie, cu limba de predare maghiara. Aceasta însa nu poate sa rezulte din scindarea UBB. Aici înca în perioada comunista s-a putut studia o serie de materii în limba maghiara: stiintele sociale, psihologie, pedagogie etc. Imediat dupa “lovilutia” din 1989, oferta în limba maghiara a universitatii a crescut mult, ajungand astazi sa satisfaca majoritatea cerintelor si oferind locuri din belsug.

In afara liniei de studiu în limba maghiara, alaturi, evident, de cea în limba romana, începand din 1995 s-a dezvoltat si o linie de studiu în limba germana, care cuprinde, în prezent, la 11 facultati, 14 specialitati la nivel de licenta si 3 masterate. Alaturi de acestea, la UBB mai exista Studiile Iudaice, Studiile Americane, specializari în engleza, masterate în 8 limbi europene.

Scindarea UBB ar distruge acest caracter multicultural si multilingvistic unic în Europa. Ar surveni în momentul integrarii Romaniei în Uniunea Europeana ca un semnal negativ. Integrarea nu se împaca cu o separare pe criterii etnice. Aceasta separare n-ar fi nici în favoarea unei cresteri a calitatii serviciilor oferite de o universitate si nici a competitivitatii.

Profesorii care predau la linia de studiu în limba germana s-ar simti afectati de plecarea colegilor maghiari. Dar, din experienta proprie, stiu ca si multi colegi maghiari nu doresc aceasta separare. Pentru studentii din UBB, caracterul multicultural al institutiei alese le permite sa decida liber în ce limba doresc sa studieze. Faptul ca aproape 2000 maghiari studiaza în limba romana, germana sau engleza demonstreaza valabilitatea modelului Universitatii “Babes-Bolyai”.

 

RUXANDRA CESEREANU, lector

Pro domo

Scindarea Universitatii “Babes-Bolyai” (nadajduiesc totusi sa nu se petreaca) în virtualitatea ei zgandaritoare si provocatoare din ultima perioada mi se pare a fi cu adevarat un necaz. Am în vedere întai de toate faptul ca este, actualmente, din cate stiu, cea mai bine cotata în strainatate universitate romaneasca, considerata adesea un model tocmai pentru multiculturalitatea ei. Or, daca acest model s-ar fisura, prestigiul acestei universitati romanesti ar scadea în mod logic. Ma întreb chiar daca acest lucru nu este dorit, de fapt, de promotorii scindarii: o scadere a prestigiului, o diminuare a imaginii, o tulburare a apelor academice, o zapaceala intentionata inculcata studentilor. In momentul de fata este vorba, de fapt, si despre o batalie de imagine, pe langa cea de continut. Sper ca scindarea sa nu aiba loc, iar partile implicate sa dovedeasca, daca nu întelepciune, macar moderatie. Probabil ca se va negocia la sange, mai mult sau mai putin patimas. Ceea ce deranjeaza, însa, este dezinformarea promovata de partizanii scindarii în campanii mediatice dizgratioase. Nu se joaca deloc cu cartile pe fata, ci la nivelul a tot soiul de sfere de influenta, care mizeaza tocmai pe o progresie a zavistiei si pe o escaladare a conflictului.
 

apeluri

Drepturi academice in Romania

Scrisoare deschisa catre
José Manuel Barroso, presedintele Comisiei Europene
Traian Basescu, presedintele Romaniei
Calin Popescu Tariceanu, primul ministru al Romaniei

 

Excelentele voastre, in urma cu 15 ani, cand revolutia darama dictatura lui Nicolae Ceausescu, un grup de intelectuali isi exprima preocuparea in legatura cu libertatea academica si drepturile minoritatilor in Romania: ei cereau reinfiintarea Universitatii de limba maghiara “Bolyai” din Cluj-Napoca/Kolozsvár. Acum, apelul este repetat, pentru ca nu s-a realizat nici un progres pentru atingerea acestui scop.

Aceasta universitate de limba maghiara a existat in Romania din 1945 pana in 1959, iar lichidarea ei programatica, prin asimilare fortata in Universitatea “Babes-Bolyai”, in principal de limba romana, a fost unul dintre triumfurile personale ale lui Ceausescu. In ultimii 15 ani, nu a putut fi atinsa egalitatea in invatamantul superior si este clar ca prezenta structura nu serveste scopul pregatirii adecvate a profesionistilor maghiari din Romania. Desi doua universitati private din Transilvania sunt sustinute de guvernul maghiar, ungurii din Romania sunt puternic subreprezentati in invatamantul superior.

Exista exemple de succes in ceea ce priveste invatamantul superior in limbile minoritatilor in Europa si nu numai  - de exemplu, albanezii din Macedonia, catalanii din Spania, gagauzii din Moldova, maghiarii din Slovacia, samii din Norvegia si suedezii din Finlanda se bucura de beneficiile unei/unor universitati publice (finantate de stat) in propriile limbi.

Intelegem actualele probleme presante ale Romaniei, dar consideram ca, pentru a crea o societate cu adevarat democratica, autoritatile romane ar trebui sa acorde drepturile minoritatilor pe care le-am mentionat mai sus puternicei minoritati etnice maghiare de un milion si jumatate de cetateni din Romania. De aceea, cerem sa se faca imediat demersuri pentru reinfiintarea Universitatii publice “Bolyai” din Cluj-Napoca/Kolozsvár.

8 februarie 2006

 

(Scrisoarea este semnata de mai multi intelectuali din Europa, America si Israel, printre care si Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel)

Declaratie adoptata de cadrele didactice maghiare de la UBB la reuniunea din 2 martie 2006

Comunitatea maghiara din Romania recunoaste si apreciaza progresele înregistrate de institutiile de învatamant superior în privinta accesului la învatamant în limba materna, inclusiv în cadrul UBB.

Cu toate acestea, nu consideram aceasta problema nici rezolvata definitiv, nici solutionata în mod multumitor în privinta anumitor aspecte. Amintim în acest context refuzul constant al Academiei de Muzica din Cluj-Napoca de a accepta limba maghiara drept limba de predare a acestei institutii. Intalnim situatii similare si în alte institutii cu profil agricol sau politehnic. In acest cadru se înscrie si refuzul conducerii UBB de a examina pe fond si de a solutiona unele cereri formulate de majoritatea covarsitoare a cadrelor didactice maghiare din universitatea noastra.

Tensiunile acumulate în ultimul timp din aceasta cauza, “razboiul de declaratii” la care asistam în prezent nu fac decat sa semnaleze faptul ca este nevoie de o reasezare a relatiilor din interiorul comunitatii academice, de o redemarare a procesului de articulare a structurilor existente. Pentru aceasta este nevoie de dialog, de discutii libere pe marginea unor initiative si a unor doleante, de detensionarea, într-un climat constructiv, a situatiei la care s-a ajuns.

Miza nu este, asa cum se acrediteaza deseori, fie mentinerea UBB în formula sa actuala, fie distrugerea acesteia. Miza este capacitatea actualei conduceri de a întelege ca daca acum 15 ani a fost conceputa o structura buna, functionala în acele conditii, aceasta structura este în multe privinte necesarmente perfectibila astazi din cauze obiective si de a demonstra ca nu întelege sa gestioneze treburile acestei institutii pe baza superioritatii numerice de care dispune în forurile de decizie. Miza este o colaborare reala în cadrul universitatii, colaborare ce nu are la baza în nici o privinta “dictatul majoritatii”, ci porneste de la principiul unei participari egale, echitabile si rationale la luarea deciziilor.

Sedinta Senatului din 20 februarie a.c. a nemultumit în mod deosebit comunitatea academica maghiara prin modul ei de organizare si procedurile folosite. In loc de a include pe ordinea de zi dezbaterea cererii înaintate de cadrele universitare maghiare, Rectoratul a ales procedura nedemocratica de a supune la vot textul unei rezolutii formulate dinainte si care respingea de plano examinarea pe fond a cererii în cauza. Avand în vedere proportiile numerice din cadrul Senatului, conducerea a recurs, în definitiv, la un vot etnic, eludand discutarea propunerii înaintate prin superioritatea numerica a senatorilor romani.

Fondul problemei, în situatia actuala, nu este dreptul comunitatii maghiare de a avea facultati în limba maghiara, ci de a exercita acest drept cu acordul colegilor romani si cu concursul conducerii. Acest drept exista, din moment ce în structura actuala a institutiei figureaza doua facultati de teologie în limba maghiara. Existenta lor se justifica prin principiul specificului confesional numai în masura în care acesta din urma se suprapune, în spatiul în care traim, cu o limba anume, altfel stiut fiind ca fiecare dintre aceste confesiuni include si credinciosi avand alta limba materna. De unde nu decurge ca aceste facultati ar trebui desfiintate, ci tocmai faptul ca limba de predare poate sta, conform unor criterii profesionale si stiintifice, la baza crearii unor noi facultati. Acest proces presupune o fundamentare corespunzatoare, dar el nu poate fi negat si refuzat de la bun început prin argumente autoritare.

Impreuna cu colegii romani si germani, ne simtim raspunzatori pentru restabilirea climatului de munca normal printre zidurile universitatii. Credem ca este firesc ca orice problema legata de buna functionare a institutiei sa faca obiectul unor dezbateri în interior, si nu sa fie prilej de interventii mediatice pe alte meridiane. Credem ca este nevoie de reexaminarea unor principii care stau la baza filozofiei organizarii actuale a institutiei, precum si de elaborarea, pe viitor, a unor mecanisme operative de inventariere si de solutionare a unor probleme curente.

Cerem conducerii actuale a UBB organizarea unor discutii pe tema dezvoltarii în continuare a structurilor existente. Credem ca reusita acestor discutii presupune respectarea, din partea tuturor comunitatilor academice componente ale institutiei noastre, a unor principii si adevaruri fundamentale.

Invitam conducerea actuala a universitatii sa accepte adevarul ca propunerile de reformare a structurilor, formulate de comunitatea academica maghiara, nu au o sorginte politica si nu vizeaza nici un fel de separatism etnic, ele fiind justificate exclusiv de nevoile îmbunatatirii procesului didactic si de exercitare a unor drepturi consfintite de Carta universitatii.

Semnatarii acestei declaratii se angajeaza, în ce îi priveste, ca demersurile întreprinse în vederea organizarii unor facultati în limba maghiara nu constituie preludiul unor actiuni ulterioare în directia separarii universitatii.

Suntem convinsi ca dispunem cu totii atat de competenta, cat si de experienta necesara pentru a purta un dialog constructiv si rodnic în folosul universitatii noastre.

In apararea Universitatii “Babes-Bolyai”

În ultimele saptamani, Universitatea “Babes-Bolyai” a fost obiectul unei campanii mediatice locale si internationale, care, dezinformand opinia publica si forurile europene cu privire la respectarea drepturilor educationale ale minoritatii maghiare din Romania, urmareste scindarea Universitatii “Babes-Bolyai”, distrugerea caracterului ei multicultural si multilingual, precum si revenirea la o forma de învatamant revolut, instaurat de oficialitatile comuniste din Romania dupa 1948.

În realitate, Universitatea “Babes-Bolyai”, principala universitate din Transilvania, cu peste 43.000 de studenti, are o structura moderna si democrata, adoptata în 1995, prin Carta Universitatii “Babes-Bolyai”. Carta a reorganizat institutia pe trei linii de studii (romana, maghiara, germana). Aceste trei linii de studii sunt în conformitate cu structura culturala si istorica a Transilvaniei. Ele se reflecta în existenta a 19 facultati în care se studiaza complet în limba romana, a 16 facultati în care se studiaza complet în limba maghiara, a 10 facultati în care se studiaza complet în limba germana, iar în 2 facultati se asigura studiul ebraicii si al istoriei poporului evreu. Structura universitatii a fost rezultatul optiunii corpului academic, care, în locul monoculturalismului - depasit din multe puncte de vedere în lumea de azi -, a ales multiculturalismul si multilingvismul.

In ceea ce priveste drepturile educationale, niciodata nu au studiat mai multi maghiari în limba maghiara, la Universitatea “Babes-Bolyai” existand astazi 50 de specializari la nivel de licenta, 6 extensii în teritoriu, 22 de specializari la nivel de masterat, cu 6.401 studenti la nivel de licenta si 271 studenti la nivel de masterat; la acestia se adauga 1.887 studenti maghiari care studiaza, conform optiunii lor, în alte limbi.

Profilul multicultural al universitatii s-a dovedit a fi o solutie înnoitoare si democrata, confirmata ca atare de cele 3 evaluari internationale la care ea a fost supusa: Inaltul Comisar OSCE pentru Minoritati, 2000; European University Association, 2001; Salzburg Seminar, 2002. De asemenea, trebuie sa adaugam ca din 1995 încoace nu s-a înregistrat la Universitatea “Babes-Bolyai” nici o plangere de discriminare etnica sau de disfunctionalitate a sistemului multicultural.

Actuala campanie de presa amesteca în mod voit doua lucruri care nu au nimic în comun, si anume doleanta comunitatii maghiare de a avea o universitate maghiara de stat si structura academica multiculturala-multilinguala a Universitatii “Babes-Bolyai”. Dorinta comunitatii etnice maghiare de a avea o universitate monoculturala, monolinguala, construita pe criterii pur etnice, este o problema de rezolvat între comunitatea maghiara din Romania si statul roman. Rezolvarea acestei doleante nu are însa nici o legatura cu Universitatea “Babes-Bolyai” si nu trebuie facuta pe seama institutiei academice clujene. Universitatea “Babes-Bolyai”, programatic multiculturala si multilinguala, este o institutie de tip european, a carei armonie academica trebuie sa ramana neatinsa. Daca maghiarii doresc o “casa” academica pur maghiara, aceasta chestiune se discuta în alt loc. Dar nu întelegem ca, în acest scop, sa dezmembram “casa” multiculturala, de tip european, care este Universitatea “Babes-Bolyai” în forma ei actuala.

 

1 martie 2006
 

(Apelul este semnat de peste 150 de intelectuali romani din tara si din strainatate)

 

 

ION VIANU

Pentru o Transilvanie multiculturala

In 15-16 iunie 1989 un grup mixt se întrunea la Budapesta, pentru a elabora o declaratie comuna de reconciliere romano-maghiara. Gazdele erau reprezentate de membri ai Forului Democratic Maghiar (în opozitie, în regimul comunist, pentru înca putina vreme; cateva luni mai tarziu avea sa castige alegerile). În timp ce romanii (M. Berindei, Ariadna Combes, M. Korne, D. Zamfirescu, St. Balanescu, subsemnatul) reprezentau Liga Romana pentru Apararea Drepturilor Omului, în exil la Paris.

Împrejurarea era simbolica din doua puncte de vedere: Forumul Democratic organiza, în zilele acelea, reinhumarea lui Imre Nagy, primul ministru al guvernului revolutionar, executat in 1958 de comunistii reinstaurati, dupa tragica înabusire a revolutiei din noiembrie 1956. Iar noi, cei reuniti acolo, nu reprezentam o forta constituita, ci numai o dinamica în mers, pe care Istoria avea s-o confirme curand.

Ideea centrala a Declaratiei era ca maghiarii trebuiau sa-si recupereze drepturile cuvenite, în cadrul unei juste politici a minoritatilor, într-o Transilvanie ale carei frontiere în interiorul Romaniei nu erau în nici un fel negociabile.

A doua zi, guvernul ceausist ne acuza de tradare, punct de vedere împartasit si de unul sau doi batrani nationalisti din exil.

Sute de romani, personalitati ale aceluiasi exil romanesc - printre ei, Regele Mihai, Eugène Ionesco - se alaturau Declaratiei noastre, cateva zile mai tarziu.

Declaratia prevedea, între altele, reînfiintarea Universitatii maghiare din Cluj.

Am putut sa realizez, în decursul anilor, ca era un punct asupra caruia Declaratia noastra nu vedea îndeajuns de departe. Nu din pricina ca n-ar exista un drept absolut al tinerilor maghiari de-a învata în limba lor pana la nivelul cel mai înalt. Ci fiindca se putea gasi o formula mai buna, care s-a si realizat în deceniul urmator.

O formula bazata nu pe toleranta, ci pe conlucrare.

Maghiarii si romanii au un lung trecut conflictual. Nu e aici locul sa amintim o istorie dureroasa. Dar în 1989-’90 s-a ivit ocazia de-a proceda la o reconciliere profunda între cele doua natiuni, în cadrul Europei, la care si unii, si altii eram chemati sa participam. Cativa pasi (mari) s-au facut. Se vor face si altii.

Aici merita sa ne oprim o clipa asupra notiunii de “reconciliere”. Ea poate fi vazuta ca o stare de nonbeligeranta între doua ghetouri. Fiecare parte sta în coltul ei, luandu-si, cu prudenta, angajamentul de-a nu o casapi pe cealalta.

Mie, unuia, o astfel de viziune a reconcilierii mi se pare foarte îngusta.

O alta viziune este aceea a unei colaborari, a unui schimb permanent de informatii si de sensibilitati, în cadrul unei opere comune, al unei institutii comune. O contributie la construirea unei provincii, unite în diversitate.

Universitatea “Babes-Bolyai” din Cluj raspunde acestei nevoi. Este un proiect multicultural. Este si un proiect multilingvistic, unde fiecare îsi regaseste drepturile si, mai mult decat drepturile, o largire a orizontului.

Transilvania înseamna: un teritoriu, mai multe etnii. Ideea de reconciliere trebuie sa porneasca de la acest dat geografic fundamental. Pentru a da un continut pozitiv reconcilierii, trebuie sa existe nu numai o conventie de toleranta reciproca, ci si actiuni comune. Pe langa organizarea ei, perfectibila (dar nu perfectionezi cand separi!), Universitatea “Babes-Bolyai”, care nu a încetat, din 1990, sa dezvolte liniile de predare maghiare în facultati, sa deschida sectii de studii germane si iudaice, e un simbol al acestei Transilvanii care nu se mai margineste la “coexistenta pasnica” a celor doua popoare, ci vrea o intima împletire a culturilor, în respectul diferentelor.

Sa ne imaginam o clipa imposibilul: ca proiectul de sciziune a Universitatii clujene, clar exprimat în declaratia adresata d-lor Barroso, Basescu si Tariceanu, ar reusi. Ar fi un semnal puternic de instaurare a unui adevarat apartheid. Ar deveni din ce în ce mai realizabile si de conceput alte forme de separatie între romani si maghiari. Transilvania ar deveni, din ce în ce mai mult, o provincie schizoida, în care preocuparea majora a tuturor ar fi ca natiunea X sa nu puna piciorul în domeniul rezervat natiunii Y. Ce program putin ademenitor!

La urma urmelor, pot sa-mi închipui ca si unii romani ar vedea un avantaj în proiectul de scindare. Nu mi-ar fi greu sa-i identific: adeptii luptei eterne între cele doua etnii. De aici, deduc ca profilul politic al maghiarilor ce vor separatia este asemanator cu al romanilor maghiarofobi. In cazul de fata, ideea nu pare sa vina din Transilvania. Scrisoarea, semnata de personalitati internationale prestigioase, trimisa demnitarilor europeni si romani, cere separatia. Ea trebuie comparata cu pozitia universitarilor maghiari clujeni, care cer, cu nuante diverse, un alt mecanism de luare a deciziilor decat cel majoritar, cu mentinerea structurii actuale, multiculturale, a Universitatii. Deci, se poate discuta! Chiar daca a fost exprimata oficial în afara Romaniei, ideea sciziunii nu este, prin aceasta, mai putin daunatoare, deoarece virusul nationalist are o perioada lunga de incubatie, iar cand se declanseaza o epidemie e greu s-o controlezi.

Sa nadajduim totusi ca focarul se va stinge si ca reconcilierea pozitiva dintre romani si maghiari se va dezvolta. Ce program excelent!

TAGS :
Mai multe din Dezbateri GDS
Comentarii
Total 0 comments.
680
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.