Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF


Non est idem, si duo dicunt idem
ANDREI CORNEA - - - -
2006-02-08
Dezbateri GDS
0

D-l Adrian-Paul Iliescu tine mortis ca sunt un “maniheist doctrinar” (22, nr. 830/2006). E atat de convins de asta, încat nu mai simte nevoia sa raspunda la obiectiile mele (22 nr. 829/2006). Procedeul se numeste “ignoratio elenchi” si este atribuit de Aristotel sofistilor. Nu e tocmai recomandabil, deci, pentru un profesor de filosofie, ca domnia sa!

Aproape înca mai nerecomandabila este însa reaua sa credinta. N-am afirmat niciodata ca Mihaies, Boia sau Patapievici nu pot fi criticati (dimpotriva, i-am criticat eu însumi pe toti trei, din diferite motive, în articole sau carti). Si este aberant a extrage aceasta idee din reprosul meu ca, într-o carte intitulata Anatomia raului politic, din exemplele contemporane lipsesc C.V. Tudor, A. Paunescu, pentru a nu mai vorbi despre “formatorii de opinie” din media. Deductia d-lui Iliescu (ca as fi sustinut imunitatea celor trei), introdusa prin formula “se întelege”, stupefiaza: cine întelege, în afara de domnia sa, care vrea sa înteleaga? Reprosul meu era nefondat? Dar este vorba despre o carte de peste 350 de pagini, si nu despre un articolas! Sa fie Vadim neimportant, deoarece el “compromite” pozitiile extremiste pe care le adopta, cum afirma d-l Iliescu? De asta a luat Vadim 24% din voturile electoratului în 2000, de asta PRM are înca 12% în sondaje, fiindca a compromis pozitiile respective?

Mai departe, dupa ce îmi lamureste faptul ca oamenii sunt de mai multe categorii (si nu de doua numai), d-l Iliescu pretinde ca eu vad disputele de idei ca pe niste razboaie între “dusmani”. De unde o scoate? Fiindca m-am referit la Patapievici, Boia etc. ca la “adversarii” sai. Foloseam însa cuvantul în sensul de “adversari de idei”, si nu de inamici personali. Din nou d-l Iliescu întelege ce doreste, glisand peste întelesul cuvintelor si peste context. In schimb, cand eu “înteleg” ca din alaturarea citatelor din C.Z. Codreanu si Patapievici se sugereaza o filiatie compromitatoare, d-l Iliescu sare ca ars si protesteaza: doar a si scris ca nu crede ca Patapievici s-a inspirat direct din Codreanu! Unde-i însa “democratia” de care domnia sa face atat caz? Doar si eu i-am criticat pe Patapievici sau Mihaies etc.! Si eu am  scris cutare si cutare lucru de care d-l Iliescu nu tine seama! De ce la mine “se întelege” ce vrea d-l Iliescu, si la el nu ce vreau eu? De ce are pretentia sa nu-i suprainterpretez textul, cand el mi-l rastalmaceste pe al meu?

In final, îi promit d-lui Iliescu o bucurie: voi demonstra ca teza antidemocratica a lui Patapievici “adevarul nu poate fi descoperit prin vot, ci numai prin tehnici care exclud marele numar” (Omul recent, p. 383) este profund diferita de teza antidemocratica a lui Zelea Codreanu, “gasirea adevarului nu poate fi încredintata majoritatii”. Cu o conditie însa: ca d-l Iliescu sa arate mai întai ca urmatoarea teza, apartinand lui John Stuart Mill (din care citeaza mereu cu entuziasm), teza cat se poate de antidemocratica, este profund diferita de aceeasi de mai sus teza a lui Codreanu-Patapievici: “nu este deloc exagerat ca acele lucruri pe care oamenii cei mai întelepti... gasesc necesar ca demne de a se bizui pe ele, sa fie respectate si de acea multime pestrita, numita «publicul», alcatuita din putini întelepti si multi nesabuiti” (Despre libertate, Bucuresti 1994, p. 31).

Si totusi, e altceva? Alt context, alta viziune, alti autori, alte intentii, cu totul altceva? Desigur. Asta spun si eu. Chiar daca seamana, chiar daca “se poate întelege” nu stiu ce analogie. Non est idem, si duo dicunt idem. Pentru sofisti însa - vechi si noi - e idem!

TAGS :
Mai multe din Dezbateri GDS
Comentarii
Total 0 comments.
659
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.