Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF


Pentru cine e urgentă modificarea Legii audiovizualului?
- - - -
2012-12-11
Dezbateri GDS
0

Miercuri, 5 decembrie 2012, Grupul pentru Dialog Social a organizat dezbaterea cu tema Pentru cine e urgentă modificarea Legii Audiovizualului?, moderată de Şerban Pretor. La dezbatere au participat actuali şi foşti membri ai Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA) şi reprezentanţi ai asociaţiilor implicate în fenomenul audiovizual.

Publicăm în continuare fragmente din această dezbatere.

 

ŞERBAN PRETOR (fost membru al CNA):

Ne-am adunat aici să discutăm despre cui îi foloseşte actuala tentativă de modificare a Legii audiovizualului. Spun tentativă, pen­tru că a fost o ordonanţă adoptată şi pre­zentată în briefingul de presă după şe­dinţa guvernului din 27 noiembrie şi, în ciu­da faptului că a fost prezentată ca adop­tată de­ja, având în vedere că a fost atât de ur­gentă încât n-a putut să-şi facă circuitul firesc de a fi supusă dezbaterii publice, de a obţine avizele de la ministerele de re­sort, ne aşteptam ca a doua zi să fie pu­bli­cată în Monitorul Oficial şi să producă efec­te. Faţă de un proiect dezbătut în public ca­re se concretizează într-un act nor­ma­tiv, aici traiectul a fost aproape invers, adi­că, după ce a fost adoptat ca ordonanţă de urgenţă, în urma reacţiei publice, actul a fost transformat în proiect şi prezentat ca atare. CNA a primit ulterior o invitaţie din partea guvernului să dezbată proiectul or­donanţei. Unul dintre punctele care va cons­titui un subiect în dezbaterea noastră este modul procedural în care s-a făcut adop­tarea sau neadoptarea, pentru că, la ora ac­tuală, e greu să ştii dacă e vorba de un pro­iect care a fost adoptat şi modificat ul­terior sau chiar e vorba de un proiect care acum îşi începe traiectul de dezbatere pu­blică şi avizare de către organismele abi­li­tate de lege. Ar fi fost bine să putem avea un reprezentant al iniţiatorilor, căruia să-i cerem să ne explice şi modul în care a fost conceput acest act şi unde a prins el con­tur, în ce formă şi prin ce foruri a fost el definitivat. Mai ales, am fi fost interesaţi să aflăm caracterul de urgenţă, deoarece Constituţia obligă guvernul ca, în caz ex­cep­ţional, când poate să dea ordonanţe de urgenţă, să explice clar caracterul de ur­genţă. Din păcate, nu există nimeni pre­zent care să poată face acest lucru, astfel în­cât vă invit să vă spuneţi punctele de ve­dere atât în ce priveşte această procedură, cât şi problemele de conţinut ale ordonanţei.

 

Parcurs legislativ răsturnat

GELU TRANDAFIR (membru al CNA):

Problema mea este că, de fapt, nu stai de vorbă cu o persoană, nu vezi pe cineva ca­re să susţină din partea iniţiatorilor po­si­bilitatea de a pune întrebări şi de a da răs­punsuri asupra acestui proiect de ordo­nanţă. Asta e o situaţie total anapoda, e cumva răsturnat totul. Este întâi un pro­iect adoptat, nu se duce la Monitorul Ofi­cial şi apoi se dă timpul înapoi, este trimis spre avizare. În felul ăsta putem să şi în­tinerim, pe aceeaşi logică! Sunt re­pre­zen­tanţii cabliştilor, ai industriei de pu­bli­ci­tate etc. I-am întrebat: cu cine aţi vor­bit? Vreau o persoană căreia să-i spun: sunt ga­ta să accept argumentele tale sau să ţi le res­ping.

 

RĂSVAN POPESCU (preşedintele CNA):

Noi am luat o poziţie încă de când au în­ceput să se vehiculeze variante de mo­dificare a Legii audiovizualului, de acum câteva săptămâni. Am trimis guvernului o serie de observaţii, mai ales din punct de vedere tehnic, cu raportare la nişte va­ri­ante care circulau la momentul respectiv. Cu această ocazie, am avut o dezbatere pu­blică la CNA, în care unii dintre actorii din piaţa media interesaţi în acest proiect au putut să-şi spună punctul de vedere. Pe 29 noiembrie, ne-a venit proiectul în mod oficial. Azi am avut o discuţie, cu pro­iectul în faţă. Din nou au fost invitaţi să ia cuvântul reprezentanţii industriei. Am constatat că punctele de vedere sunt di­vergente, atât între membrii Consiliului, cât şi între cei din industrie. Posturile de televiziune sunt mai degrabă mulţumite de proiect, în timp ce nemulţumiri sunt în zona cabliştilor şi a celor care lucrează în industria de publicitate. Fiind o paletă atât de largă, nu putem decât să trans­mi­tem iniţiatorului, Ministerul Co­muni­ca­ţi­i­lor, că nu am reuşit să ajungem la un punct de vedere comun şi că au datoria, ca ini­ţiator, să consulte nu numai instituţiile in­teresate, respectiv CNA, Consiliul Con­cu­renţei şi ANCOM, ci şi cei mai importanţi ju­cători de pe piaţa media.

 

ANDREEA PORA (redactor-şef adjunct, revista 22):

În ce puncte, în mod concret, consideraţi că proiectul ar trebui modificat? Am să-i rog să răspundă acestei întrebări pe re­pre­zentanţii cabliştilor, ai agenţiilor de pu­bli­citate etc. A doua chestiune care cred că ar merita dezbătută porneşte de la această afirmaţie, care pe mine m-a surprins şi aş vrea să o înţeleg mai bine, şi anume: de ce posturile de televiziune sunt mul­ţu­mite?

 

GEORGE CHIRIŢĂ (director executiv, Asociaţia Română de Comunicaţii Audiovizuale):

Această lege, poate, nefiind perfectă sau foarte riguros redactată, conţine ceva care poate să ne pună un semn de întrebare asu­pra acestei certitudini că a fost vorba de o procedură viciată în adoptarea aces­tei ordonanţe. Anume, conţine o pre­ve­de­re care spune că, în situaţii care pot afecta interesul public, se aplică procedurile de ur­genţă dispuse de legi şi nu se aplică pro­cedura de dezbatere pe care o descrie de­taliat actul normativ, adică Legea trans­parenţei decizionale. Asta ne împinge la discuţia dacă e vorba de o asemenea situ­aţie sau nu, în cazul ordonanţei de ur­genţă. Modul de adoptare e reglementat nu într-o lege, ci chiar în Constituţie, avem cazul tipic prin care excepţia din Legea transparenţei îşi poate găsi un subiect asupra căruia să se aplice.

 

IOAN ONISEI (membru al CNA):

Potrivit Legii audiovizualului, art. 17 alin. 3, CNA este consultat în legătură cu orice modificări ale Legii audiovizualului sau în legătură cu domeniul audiovizualului. Le­gea care reglementează transparenţa în legătură cu actele normative adoptate de administraţie a fost încălcată.

 

O lege în avantajul radiodifuzorilor

VALENTIN JUCAN (membru al CNA):

Această ordonanţă nu este urgentă. Mo­di­ficarea legii este o urgenţă, într-adevăr, dar nu în această manieră. Ştiam cu toţii că există un document care urmează să ajungă sub o formă sau alta la guvern sau la parlament, un document venit dinspre un anumit radiodifuzor. Există acest do­cu­ment înregistrat la CNA la începutul anu­lui. Acest document îl puteţi regăsi într-o proporţie de aproape 100% în această OU. Acum vedem un document care este de fapt adoptat, un document pe care noi îl dez­batem. Este un lucru fals. Prin vocea purtătorului de cuvânt al guvernului aflam aseară că punctul de vedere al CNA şi pro­babil al altor entităţi va fi luat în con­si­de­rare dacă este un punct de vedere bun. Prac­tic, ei vor aprecia ceea ce spunem noi dacă este pe placul lor. Cu alte cuvinte, voi discutaţi, că noi oricum facem cum do­rim noi.

Unii radiodifuzori sunt de acord cu aceste modificări, pentru că acei radiodifuzori, în­tâmplător sau nu, sunt cei care încalcă legea permanent. E normal că le convine, atunci când vor avea la dispoziţie 2 ani să se judece, urmând ca sancţiunea CNA să fie aplicată sau nu. Imaginaţi-vă că o de­cizie a CNA e aplicată peste 2 ani sau ima­ginaţi-vă că unul dintre dvs. cere dreptul la replică. CNA acordă dreptul la replică şi poate o somaţie, postul de televiziune ata­că în instanţă şi dreptul dvs. la replică e difuzat peste un an jumătate.

În preambulul OU se spune că e vorba de locuri de muncă noi, e vorba de taxe şi ve­nituri la stat. Păi, tocmai aceste lucruri nu se mai regăsesc în OU. Agenţiile de media urmează să pună pe liber destui oameni. Deci, se pierd locuri de muncă şi venituri la stat. Amenzile pe care CNA le dă nu vor mai fi încasate acum. Taxele pe care le plă­tesc agenţiile de media, care provin din re­baturi, dispar şi ele şi nu mai sunt plătite către stat. Practic, însăşi modalitatea gu­ver­nului de a spune că această ordonanţă de urgenţă este urgentă nu-şi regăseşte re­zultatul.

 

ANDREEA PORA:

În interiorul CNA, există 5 membri care şi-au spus clar punctul de vedere şi au cri­ticat această ordonanţă, în special în ceea ce priveşte această chestiune legată de amen­zile care îşi vor produce efecte peste 2 ani sau la calende. Există şi un alt punct de vedere, înţeleg, care susţine că e în re­gulă să fie aşa, că piaţa este ajutată. Mă întreb, atunci, cum se va armoniza poziţia unei părţi a CNA cu poziţia celeilalte părţi, pentru că, până la urmă, se va transmite un punct de vedere? Vreau să aud şi po­zi­ţia celeilalte părţi. Am auzit deja până acum declaraţii venite din partea d-nei Trepcea, a d-lui Răsvan Popescu, care au spus că ordonanţa este foarte bună.

 

Interesul public

DAN GRIGORE (fost membru al CNA):

Pentru cine trebuie să fie bună ordonanţa asta? Pentru televiziuni? Nu pentru pu­blic? CNA este o autoritate de re­gle­men­tare care face să fie apărat interesul major al publicului. În ce constă interesul pu­blicului? Asta e problema. În funcţie de as­ta se poate stabili dacă o modificare de lege sau alta serveşte acestor lucruri. Aici trebuie ca CNA să-şi spună cuvântul. Si­gur că operatorii de televiziune au inte­resele lor, pe care şi le apără în structuri organizate, în agregări pe care lumea nu le sesizează. Dar CNA trebuie să func­ţio­neze în rolul de interfaţă între piaţa media şi interesul publicului spectator.

 

 

NARCISA IORGA (membru al CNA):

Pe 27 noiembrie, când noi eram în şedinţă în plen, am văzut pe ecranul unui te­le­vizor „News alert: guvernul a adoptat or­donanţa de urgenţă de modificare a Legii audiovizualului. Toţi am fost surprinşi, având în vedere că nimeni nu ne-a con­sul­tat, nici măcar nu ne-a informat că ur­mea­ză să se întâmple asta în mod oficial. Preşedintele CNA, evident, a fost solicitat de foarte mulţi jurnalişti să-şi spună punc­tul de vedere, punct de vedere cu care o parte dintre membrii CNA, şi anume 5, nu am fost de acord. Consideram că era nor­mal ca punctul de vedere al CNA să fie asu­mat de autoritate, deci să fi stat de vorbă toţi cei 11 care suntem membri sau măcar 8, care suntem de regulă mai activi în Con­siliu, şi să ne exprimăm o opinie unitară. Cred că era foarte important pentru CNA ca autoritate publică să exprime un punct de vedere pornit tocmai de la legislaţia în­călcată în ce priveşte lipsa de transparenţă decizională, lipsa de prezentare a unui punct de vedere din partea CNA, chiar dacă nu avem drept de aviz. Or, lucrurile astea nu s-au întâmplat, ba, mai mult, parte dintre ceilalţi 6 colegi ai noştri ne-au acuzat că po­litizăm acest demers, că suntem opo­ziţia care dorim să ieşim în faţă printr-un demers ca să ne aflăm în treabă, că sun­tem reprezentanţii unui partid politic şi ai preşedintelui Băsescu, care sunt deranjaţi de faptul că guvernul de altă coloratură emite o astfel de ordonanţă. Şi atunci am considerat că singura noastră şansă de a ne face cumva auzită vocea este să ne adre­săm Comisiei Europene printr-o scrisoare semnată nu aşa cum s-a spus la un post de televiziune şi la agenţiile de pre­să conexe, „cu antetul CNA“. Am sem­nat pe o foaie albă, fără niciun fel de an­tet, în numele nos­tru, ca membri CNA, dar nefolosind sub nicio formă stindardul instituţiei.

Bineînţeles că radiodifuzorii sunt încântaţi de posibilitatea ca CNA să rămână fără mâini, dar atunci eu spun că CNA nu mai trebuie să existe, dacă se merge pe ideea aceasta. Pentru că CNA nu e doar un controlor, are şi funcţia de reglementare şi de educaţie a publicului. În momentul în care difuzezi un text redus explicativ al unei sancţiuni apli­cate pe ecran, nu o faci doar pentru acel post care a fost sancţionat şi care evi­dent că susţine acum această ordonanţă de urgenţă, ci o faci pentru ca publicul să înţeleagă de ce acel post nu e corect şi de ce acel post a încălcat legea. Şi atunci, ca­re mai e rolul CNA? Pentru că evident că acele sancţiuni, mare parte dintre ele, erau contestate în instanţă. 93% dintre pro­cesele pe care le avem cu radiodifuzorii le-am câştigat. Drept pentru care pot să trag concluzia că CNA a avut dreptate în cele mai multe cazuri despre care vorbim. Dar rolul important, primordial, al CNA este de a educa publicul, de a explica ce e legal şi ce nu, ce e corect să se vadă la te­levizor şi ce nu e corect. Şi atunci, dacă ori­ce decizie a noastră poate fi contestată şi suspendată până la o hotărâre definitivă şi irevocabilă a instanţei, adică peste doi ani, vă întreb, d-le Chiriţă: ce nevoie mai aveţi de CNA? Dacă dvs. susţineţi această OU care trage CNA pe linie moartă şi vă convine lucrul ăsta, e de înţeles de ce, de ce să mai existe CNA? Eu, una, vorbesc în nume strict personal, refuz o sinecură, re­fuz să fiu în CNA, să ocup o funcţie care să mă ţină cu mâinile legate. Pentru că ro­lul meu principal nu este de a regla con­tactele comerciale dintre radiodifuzori şi publicitari sau dintre cablişti şi radio­di­fu­zori, ci de a educa publicul. Asta e for­ma­ţia mea de jurnalist.

 

RĂSVAN POPESCU:

Nu există două părţi în CNA, 5 membri şi 6 membri, atunci ar exista un punct de ve­dere majoritar. Există păreri împărţite şi de aceea nu se poate ajunge la 6 voturi ex­primate. Sunt puncte unde eu sunt de acord cu d-na Iorga, altele în care nu sunt. Fap­tul că s-ar schimba regimul sancţio­na­toriu, de exemplu: eu am propus să îna­intăm guvernului perspectiva noastră ca acest regim să se menţină aşa cum este acum. Cu toate că şi aici e o discuţie în­treagă, pentru că, dacă, într-adevăr, la amenzi poţi să recuperezi în momentul în care câştigi în instanţă, 3 ore de emisie în­treruptă nu se mai pot recupera orice ar spune orice judecător. Sunt alte puncte cu care suntem de acord. De exemplu, faptul că acest proiect de ordonanţă aduce nişte modificări la regimul publicităţii de natură să adauge nişte venituri în plus la te­le­vi­ziuni, într-un moment de criză pre­lun­gită, în care, după 3 ani, piaţa de pu­bli­citate, împărţită la atâţia actori, stă pe loc la aproximaiv 200 de milioane de euro, iar numărul de radiodifuzori se înmulţeşte. După părerea mea, ăsta este un lucru în in­teresul publicului: mai mulţi bani în te­leviziuni, şansa unor programe mai bune, şansa unor angajări în plus în domeniu, în industrie, care, cât de cât, măcar să sufle, dacă nu să trăiască.

 

Un test de rezistenţă a societăţii civile

MIRCEA DEACĂ (membru CNA):

România nu dezvoltă deloc această latură a studiului audiovizualului care se referă la manipulare, la modul în care poţi să faci retorică, în care poţi să faci per­sua­si­une printr-un discurs audiovizual. Pe acest fond de învăţământ deja general într-o stare de ca­tastrofă, apare această lege, ca­re încearcă să decapiteze o autoritate cu­noscută pu­blicului, care cât de cât re­pre­zintă in­te­resul publicului, şi încearcă să elimine modul său de exprimare. Deo­cam­dată este şi el destul de timid prin aceste amenzi. Amenzile sunt simbolice, cuan­tu­mul lor este minimal. Ceea ce doare este mesajul transmis de către radiodifuzori pe pro­priul ecran, pentru că atunci publicul află ceva. Este un test de rezis­ten­ţă a so­cietăţii civile. Cred că este o acţiune de pu­tere, care încearcă să vadă dacă sun­tem ca­pabili să ne opunem pe o bază raţională.

 

VALENTIN JUCAN:

S-a atins subiectul sancţiunilor, al amen­zilor şi întrebarea serii este cui serveşte această ordonanţă a guvernului? În primul rând, serveşte acelui trust care doreşte, sub o formă sau alta, să scape de dis­tri­buitorii de servicii mici şi medii, cărora le introduce în această ordonanţă un punct discriminatoriu. Adică, radiodifuzorii, tele­viziunile, în cazul în care atacă în instanţă în termenul de 15 zile, vor putea să plă­tească sancţiunea peste 2 ani, în schimb, distribuitorii de servicii, cabliştii, pe în­ţelesul tuturor, nu numai că nu au această facilitate, dar se şi introduce posibilitatea de a fi amendaţi cu 1-3% din cifra de afa­ceri. Nu sunt adeptul amenzilor, dar aş fi foarte curios ce s-ar întâmpla dacă, por­nind şi mergând în continuare cu stin­dar­dul UE, ne-am alinia şi cu sancţiunile UE şi, într-o zi, unul dintre radiodifuzori ar primi 5% din cifra de afaceri? Deci este foar­te clar şi cine-şi doreşte, şi ce-şi doreşte.

 

IOAN ONISEI:

În conferinţa de presă a celor 5 am spus că pe acest proiect de ordonanţă de ur­genţă scrie Intact. Se schimbă regimul pro­prietăţii şi influenţei publice în au­dio­vi­zual. Articolul pre­vedea că în cota de au­dienţă de 30% intră posturile ge­ne­raliste şi cele de ştiri. În ordinea audienţei, există două posturi im­portante, PRO TV şi An­tena 1. PRO TV nu are niciun post de ştiri, deci scrie In­tact. Apoi, se modifică acest re­gim sancţionatoriu în legătură cu CNA. Anul trecut, cel mai sancţionat post a fost An­tena 3, deci scrie Intact.

 

Toată lumea are de pierdut

VICTOR DOBRE (director executiv, International Advertising Asociation - România):

Şi noi suntem stupefiaţi de modul cum a fost promovat acest proiect. Am trimis do­uă întâmpinări guvernului, prin care le ex­plicam că noi, industria de publicitate, nu ne opunem de principiu, dacă guvernul se­sizează nevoia unei reglementări. Dar e to­tal nefiresc să o facă pe ascuns, fără să pu­blice transparent intenţia pe care o are şi fără să-i invite la dialog pe principalii ju­cători. Am încercat să ne arătăm doar des­chiderea şi să facem noi invitaţia la dialog. Nu ni s-a răspuns.

Zona noastră de competenţă nu include dis­cuţii despre regimul sancţionatoriu şi altele. Ceea ce ne interesează pe noi e func­­ţionarea în parametri perfect comerciali şi legali a acestui mecanism în industria de mar­keting şi publicitate, tot ceea ce pri­veşte modul în care reclama clientului ajun­ge, prin intermediul agenţiilor, să fie difuzată de mediile respective. Mai de­parte am făcut un studiu de impact, care ne arată că, deşi aparent unii se bucură, din punct de vedere financiar toată lumea va suferi. Pentru că, dincolo de amenzi şi sancţiuni şi aplicabilitatea lor şi alte lu­cruri pe care nu le comentez, că nu sunt în competenţa mea, pot să vă povestesc cum se întâmplă lanţul banilor în natură, plăţile către mediile difuzoare de reclamă. De ce vor pierde televiziunile? Foarte sim­plu. Ele îşi imaginează acum că, eliminând agenţia direct din ecuaţia negocierilor, nu vor mai fi obligate să dea discounturile de volum. Agenţiile sunt puţine şi negociază pentru un număr mare de clienţi. Una e să încerci să cumperi de o mie de lei şi alta să cumperi de un milion acelaşi lucru. Acest discount pe care ei îl obţin de la di­fuzori este arătat clientului şi clientul be­neficiază în felul ăsta de nişte preţuri mai scăzute. Dacă agenţia dispare din ele­men­tul respectiv, mediile îşi imaginează că vor putea vinde cu un preţ mult mai mare la clienţi. Dar e greşit, pentru că clienţii ştiu deja cât plătesc de fapt şi nu vor ac­cepta ca de la anul să plătească în plus. Pe de altă parte, eliminând agenţiile ca inter­mediar, va obliga practic fiecare tele­vi­zi­une să negocieze cu 300 de clienţi. Vă daţi seama ce departament de vânzări ar tre­bui să aibă: în loc să aibă 20 de inter­lo­cutori, lucru gestionabil cu 5 oameni, vor fi 300 de interlocutori cu bugete diferite, cu scheme de discount diferite, cu discuţii diferite, volume diferite şi sezonalităţi diferite. Înseamnă o bătaie de cap absolut inutilă. Clienţii vor plânge pentru că nu toţi au foarte mulţi bani şi, atunci, cei care lucrau prin agenţie beneficiau de dis­counturi mai mari, deşi ei nu aveau un buget foarte mare. Or, dacă se vor duce să negocieze la televizor, nu vor putea obţine discounturile pe care le au azi şi vor plăti în plus şi vor avea nevoie de 15 negocieri, sunt 15 staţii de radio şi televiziune prin­cipale care deţin o cotă de piaţă impor­tantă. Or, asta le va induce şi lor costuri în plus. Agenţiile e inutil să spun cum vor pierde, pentru că vor muri pur şi simplu. Pe lângă asta, vor muri staţiile de tele­viziune din ţară, care sunt reprezentate prin regii aici, nu au oameni, nu au forţă de vânzări proprie, ele au un mandat dat unor regii care nu se ştie cum va opera, pentru că ordonanţa nu prevede nimic despre funcţionarea regiilor de media. Agenţiile mici vor dispărea, clienţii mici vor dispărea şi ei pentru că nu-şi vor per­mite să plătească preţurile noi. În mo­mentul ăsta, studiul nostru de impact, la nivel economic, constată o contracţie a pieţei de 20% la televiziune, ceea ce în cifre absolute înseamnă vreo 40 de milioa­ne de euro, iar ca impact social înseamnă vreo 500 de locuri de muncă mai puţin. Nu ştiu cum asta este de natură să aducă beneficii statului.

În momentul ăsta, negocierea întâmp­lân­du-se pe lanţul client-agenţie-medii, tot dis­cursul se păstrează într-un cadru pur co­mercial, se discută numai despre cum­pă­rare de spaţiu publicitar, costuri versus mi­nute sau puncte de audienţă sau ce vând ei. Dacă pun în relaţie directă cum­pă­ră­torul cu bani şi media, am două pericole mari. Unul ar fi intervenţia pe editorial, pentru că, pe lângă nu ştiu cât spaţiu, s-ar putea să se trezească cineva să ceară şi două ştiri, sau şantaj din partea cealaltă.

 

RADU PETRIC (preşedinte, Asociaţia de Comunicaţii prin Cablu):

D-l premier mi-a spus ce se va întâmpla cu transparenţa, apropo de această or­do­nanţă de urgenţă: ne-a transmis nouă, ce­lor de la cablu, că suntem băieţi răi, că ar trebui să ne băgăm minţile în cap, că şi Con­siliul Concurenţei are o investigaţie des­chisă şi că n-avem ce trimite la Euro­pa... Mă şi gândesc că o să fac naveta la Bruxelles ori vom angaja pe cineva acolo care să ne reprezinte interesele, pentru că aici nu avem cu cine discuta. Este o ma­s­caradă de consultare publică, care în­cear­că să legitimizeze de fapt o hotărâre luată. Se pare că d-l Ponta, în ajun de Crăciun, ne urează Felix navidad!

 

Statul de drept

EUGEN VASILIU (fost director adjunct al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor – ORDA):

Mi-a plăcut foarte mult ideea că ce s-a întâmplat acum cu această ordonanţă este un test de rezistenţă a societăţii civile. Sunt jurist de meserie, am avut destule funcţii, şi în parlament, şi peste tot, şi am fost uimit când am văzut ordonanţa, aşa ceva e fără precedent. Pentru mici câş­ti­guri de moment, pe care probabil le vor avea televiziunile, ele fiind de acord cu ce se întâmplă, de fapt ele îşi pun pe tarabă oxigenul prin care respiră. În momentul în care pe o stradă sunt mai mulţi co­mer­cianţi, vine unul mai mare, trustul Intact, şi zice: măi băieţi, hai să câştigăm îm­pre­ună, chipurile, hai să închidem strada să nu mai vină poliţia să ne întrebe ce vin­dem şi cu cât vindem. Închidem strada şi a treia zi tipul acesta de mafiot vine şi-ţi pu­ne pistolul la tâmplă, ştie că strada e în­chisă şi zice: acum îmi vinzi mie afa­ce­rea ta pe nimic. Chiar dacă vrei să strigi la sta­tul de drept, el e îngropat în capul stră­zii.

 

A consemnat RĂZVAN BRĂILEANU

TAGS :
Mai multe din Dezbateri GDS
Comentarii
Total 0 comments.
1507
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.