Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Rezistența prin Facebook
2012-10-23
12

Problema sancționării sau închiderii mizeriei mediatice se va rezolva de la sine, grație grupurilor de rezistență tip Facebook și a bloggerilor care reconstruiesc ceea ce media iresponsabile au distrus: o sferă publică rezonabilă.

Facebook este o sferă publică alternativă. Alternativă la mass-media. O alternativă la degradare, la lipsă de civilizație, de di­a­log, de respect, de empatie, de bun-simț. Joacă rolul pe care micile grupuri de afinități elective îl aveau, mai ales, în anii ‘80. Unele dintre acestea, știute sau neștiute, practicau mult ironizata rezistență prin cul­tură. Dar ce să fi făcut în­tr-o lume în care ma­si­fi­ca­rea, uniformizarea tâmpă, în ultimă instanță idio­ti­zarea, deveniseră politică de stat, iar costul opoziției era pierderea libertății, persecutarea fa­miliei și a prietenilor, uneori chiar viața? Ne adunam între noi, ne eliberam episodic de sila de regim exprimând-o, citeam ma­rile cărți, atâtea câte ne erau accesibile, ne citeam între noi, ne ironizam și cri­ti­cam, ne învățam unii pe alții, ne prețuiam unii pe alții, ne obligam moral să păstrăm minime standarde de umanitate într-o lu­me în care dezumanizarea era un im­pe­rativ omniprezent. Grupul din care fă­ceam parte avea un nume autoironic: Câr-Mâr, căci eram perfect conștienți de inutilitatea publică a libertății și curajului nostru cu cir­cuit închis. Trăiește și acum, dar cu alte rosturi, între care prietenia solidară este cel dintâi. Ne-am rătăcit însă de formula inițială, seduși de libertatea de exprimare, manifestare, protest, de provocările pro­fesionale, de învățări și dezvățări. Ne-am rătăcit din cauza câr-mârâitului „cu voie de la stăpânire“. Nu părăsesc acest termen pentru că iluzia că este altceva decât câr-mârâit a luat-o la vale, în ultima vreme, ca pe tobogan, odată cu toate formele ac­cep­tabile de respect pentru o minimă au­toritate epistemică, morală, culturală sau po­litică.

Este ușor să arătăm acu­za­tor spre politruci. Îmi pare rău, dar nu mai pot folosi termenul „politicieni“, oda­tă ce cei mai mulți și mai vocali nici măcar în treacăt nu mai mimează interes pen­tru politicile publice, ci doar pentru propagandă și putere. Dar nu pot arăta doar spre ei. Până la urmă, zicala bunicii „Nu-i nebun cine mânâncă șepte pite, mai nebun cine i le dă!“ are înțelepciunea și validitatea ei. Fără mass-media și fără alegători, po­li­tru­cii nu ar exista. Alegătorii au opțiuni foar­te limitate și adesea fără diferență de na­tură, între politruci de aceeași speță: Nei­ca Nimeni din partea USL contra Nimeni Neica din partea PDL, cărora li se adaugă o porție de Nime-n Lume de la PP-DD. Li­mitarea nu se datorează doar partidelor care, de regulă, și-au respins oamenii com­petenți și de bună-credință, spre ani­hilarea mioritică a termenului de com­pa­rație, sau faptului că își vând nucleul tare al valorilor politice cui dă mai mult (cazul recent al PNL cu Gigi Becali). Se datorează și mass-media, care, în exagerat de mare parte, s-au becalizat și otevizat ex­po­nen­țial. Ele nu sunt oglinda cetățenilor, așa cum pretind, nici a poporului, așa cum mint, ci oglinda nemerniciei și josniciei asi­duu cultivate de către patronii și ma­na­gerii de presă, probabil pentru că așa sunt ei și atunci, firesc, resping oamenii din al­tă specie morală și intelectuală. Alt­min­teri, bunele lor intuiții morale i-ar opri să fie ctitorii cultivării, în spațiul public, a gargaragiilor, borfașilor, hoților, leneșilor, cațelor și cocotelor.

Dadaismul mintal, absurdul și grotescul multor media românești sunt specii an­ti­estetice asortate perfect cu imoralitatea crasă a celor care dețin pâinea și cuțitul „informației“, „formării opiniei“ și ale „cul­turii politice“ în România. Înapoi la Câr-Mâr. Începând cu această vară, ac­ti­vitatea pe Facebook a crescut exponențial. Oamenii își caută semenii pe care nu îi gă­sesc nici în politică, nici în media. Caută să cunoască alte persoane rezonabile, cu bun-simț, caută dialogul civilizat, opinii inteligente, caută informație, nu de­zin­for­mare, bun-gust, nu kitschuri jegoase, cau­tă alternative la mono-dieta propagandist-politrucă. Vor să afle ce se produce în ști­ință, cultură, medicină, educație, in­dus­trie, cu alte cuvinte, în lumea ignorată de presă. Vor să spună și să audă o vorbă bu­nă. Caută cu lumânarea frumusețea și bu­nătatea și o împart cu ceilalți, adesea ne­cunoscuți în mod direct, dar la fel de avizi să simtă în jurul lor o umanitate caldă. Cu alte cuvinte, vor să rămână între oameni și să elimine sentimentul singurătății stin­ghere și rușinate în fața ecranelor de sea­ră, pe care, din ce în ce mai frecvent, da­că nu le închid, le dau pe „mute“. Di­mi­nea­ța, ritualul se reia. De ce și-ar pierde vremea, de regulă degeaba, răsfoind zia­rele în căutarea unei informații necesare sau a unei analize consistente? Imposibil ca cineva din cercul de prieteni de pe Fa­ce­book să nu împartă ceea ce este cu adevărat important și interesant. Cercurile sunt heterogene. Eu am prieteni politologi, artiști, filosofi, critici literari, scriitori, oa­meni de știință, juriști, jurnaliști, medici, profesori, gospodari, pensionari, studenți, mămici și tătici, copii, vârstnici, chiar și po­liticieni, e drept, mai ales politiciene. Unii dintre cei din urmă, loviți de tipul de campanie politrucă, au intrat într-o etapă pur narcisiacă. Să fie și ei în rând cu cei­lalți. Vorbesc numai despre sine: „Eu, îmi, mă, mie, mi“: „Lume, lume, uită-te la mi­ne!“. Cum dislike nu este o opțiune, ale­gem ignore și îi urmărim doar când sunt dispuși să ne spună ce vor să ne facă odată ajunși la locul râvnit sau atunci când răs­pund la comentarii. De regulă, doar fe­me­ile candidate intră în dialog cu muritorii. Dar ele sunt puține, dat fiind apetitul ro­mânesc pentru femei publice. Nu este de mirare. Respingerea lor ca reprezentante ale interesului politic al cetățenilor are chiar și „justificări“ culturale. Citez un frag­ment din Dicționarul de sinonime al limbii române, produs destinat luminării in­telectuale, care redă semnificațiile ter­me­nului generic femeie, după cum susțin autorii (sau autoarele)1): „Femeie publică: cocotă, curvă, femeie de stradă, pros­ti­tuată, târfă“2).

Comunicarea publică se insularizează și se mută pe Facebook. Între semeni. Dez­ba­te­rile-vuvuzele vor pierde din audiență, vor pieri pe mâna lor. Amatorii de enter­tain­ment vulgar au deja destule debușee. Con­si­liul Național al Audiovizualului poate să doarmă liniștit în continuare. Problema sancționării sau închiderii mizeriei me­diatice se va rezolva de la sine, grație gru­purilor de rezistență tip Facebook și a blo­g­g­erilor care reconstruiesc ceea ce media iresponsabile au distrus: o sferă publică re­zonabilă. //

Note:

1. Termenul generic femeie înseamnă:Feméie s. 1. (pop.) muiere, nevastă, (fig. şi ir.) fustă. (O ~ cu un copil.) 2. femeie de serviciu v. servitoare. 3. femeie de stradă v. prostituată; Feméie s. v. familie, neam, nevastă, soţie, viţă.

2. Pentru întreaga tratare a termenului femeie și pentru comparație cu cel de bărbat, vezi www.dictionardesinonime.ro.

TAGS :
Recomandari
Comentarii
barbacot 2012-10-26
sunt sigur, doamna miroiu, ca sistemul politic s-ar fi zguduit din temelii daca s-ar fi aflat ca dumneavoastra cititi si va ironizati in grup. banuiala mea este ca generatiile ce vor veni vor fi influentate de curajul dumneavoastra exemplar (fiind si singurele capabile sa-l aprecieze la justa valoare).
barbacot 2012-10-28
stimata doamna, intr-o lume lipsita de pericole majore, asa cum este cea in care traim, asumarea identitatii nu este o forma de curaj. va asigur ca nu ne cunoastem si ca, in general, sunt un necunoscut ceea ce sterge orice fel de distinctie intre diferitele tipuri de (pseudo) identitati. daca aceasta asigurare nu este suficienta pentru bunul mers al discutiei sunt dispus sa va trimit un email de pe adresa institutionala.
Mihaela Miroiu 2012-10-28
Domnule barbacot, dupa cum am scris in text, desigur nu aveam iluzia ca influentam sistemul in niciun fel. Curajul insa cred ca incepe cu faptul de a va asuma opiniile cu numele dumneavoastra.
Ionut 2012-10-25
Doamna Miroiu, este adevarat tot ce spuneti. Si e chiar frumos mai ales prin modul in care se autoregleza o divergenta de opinii aparuta la un moment: amiabil. Ciudat, nu? M-ati convins; caut si eu Car-Mar si cer accept. Apropo de dex, cautam cuvantul proletar fiindca, ciudat, pe un grup aparea ca un neologism. (Era un comentariu al meu cu referire la a antegonismul de interese intre proletar si capitalist). S-a trecut la explicatii etimologice dar care nu aduceau deloc cu acceptia actuala a cuvantullui, mai ales din perspectiva economiei politice. Cand am consultat "Dex" am constatat aceeasi ceata in explicare cuvantului. Am dat totusi explicatia explicatia necesara si care lipsea. Proletar: persoana lipsita de proprietatea asupra mijloacelor de productie (sau libera de aceasta).
Mihaela Miroiu 2012-10-26
Draga domnule Ionut, definirea data de marxism in Manifestul Partidului Comunist este cea pe care o invocati. Mai mlt, in paranteza apare: in acest sens si medicul, invatatorul sau preotul sunt proletari. Lenin a schimbat sensul reducand proletarul la muncitorul industrial sau agricol, preponderent la cel manual. Dictatura proletariatului s-a facut dupa reteta lui Lenin si a luni Stalin iar proletcultismul asta viza. Pe cei mai putin educati si calificati dintre lucratori.
Horatiu 2012-10-24
Aveti dreptate, d-na Miroiu! Bune observatii. La randul meu am avut o vara ciudata si un concediu straniu, gratie absurdului mediatic ce a concrescut odata cu potentialul pucist al vietii nostre politice. Si eu mi-am cautat semenii pe net, m-am regasit alaturi de ei si am contribuit cu o picatura la oceanul de pareri care convergeau spre decizia fireasca a boicotului. Am scris pe forumuri si bloguri ca in transa, ori, ca in voma..
anamaria iorga 2012-10-23
Nu supraestimati o retea sociala. De cele mai multe ori o poza cu un caine atrage mai multe simpatii decat un articol din revista22. FB ramane o oaza de liniste dar si de diversiune si nu are un caracter militant. Te puteai salva prin cultura dar nu te poti salva prin FB.Din pacate.
Tudor Baran 2012-10-28
Ai dreptate, Ionut. Este ceea ce incerc si eu sa fac pe Facebook si are priza la multi dintre prietenii mei.
Ionut 2012-10-25
Anamaria nu te grabi cu concluziile relativ la "si nu are un caracter militant". Suntem si grupuri care pregatim noua lume. Si sa nu uitam ca a inceput de 2 ani si revolutia pe FB.
Girolamo 2012-10-23
Ce frumos plutiti deasupra atmosferei publice romanesti viciate! Zbor placut in continuare!
Ralu 2012-10-24
Mi-a placut articolul dvs. si l-am shareuit si in alte locuri de pe facebook. Dar, personal o nelamurire as avea, incepand cu acest paragraf: "De regulă, doar fe­me­ile candidate intră în dialog cu muritorii..." Sincer, eu inca n-am vazut decat vreo doua politiciene pentru care am respect: D-na Adriana Saftoiu si Monica Macovei. Au ceva ce vezi extrem de rar la alti politicieni: verticalitate. Poate nu cunosc destule politiciene, dar m-au dezamagit crunt, demonstrand ca nu sunt cu nimic mai diferitie decat niste simple rotite ale aparatului de partid, intocmai ca si exponentii lor masculini, incapabili de a avea o pozitie proprie. Dimpotriva, proiectul de lege prin care se dorea hartuirea psihologica a femeilor care doreau sa faca avort a fost initiativa pdl-istelor. Si atunci, de ce sa-mi pun speranta in politiciene? p.s. n-am stiut cum se posteaza un comentariu nou, asa ca am scris la „raspunde acestui comentariu“.
andreeam 2012-10-23
Domnule Girolamo, în primul rând, dacă tot iubiți atmosfera realistă a româniei viciate ar fi fost frumos să apară și numele dvs., așa de dragul principiilor pe care le promovăm. Doi, a scrie despre un spațiu public în care poți respira, în care nu te mai simți singurul om cu principii democrate din lume, nu înseamnă a plana asupra realității. Trei, conchid că acest comentariu al dvs a fost inutil și oarecum răutăcios de vreme ce nu ați adus un argument sau o idee care să construiască un dialog. Vă urez o seară bună, andreea m. ps: articolul surprinde bine o stare pe care mulți oameni de pe facebook o simt. eu mă număr printre ei.
Total 12 comments.
774
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.