Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Un atentat la inteligenţă: Editura Universităţii din Bucureşti
2012-01-17
7

Recenta clasificare a editurilor, colecţiilor şi revistelor care publică lucrări ştiinţifice de către Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice nu a trecut neobservată. Exerciţiu aşteptat de câtăva vreme, el are o miză importantă pentru cadrele didactice universitare şi cercetătorii români care îşi pregătesc dosarele de avansare în...

Lăsând la o parte un management neperformant, vizibilitatea Editurii Universităţii din Bucureşti este inexistentă.

Recenta clasificare a editurilor, colecţiilor şi revistelor care publică lucrări ştiinţifice de către Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice nu a trecut neobservată. Exerciţiu aşteptat de câtăva vreme, el are o miză importantă pentru cadrele didactice universitare şi cercetătorii români care îşi pregătesc dosarele de avansare în grad sau care aspiră la finanţarea unor proiecte de cercetare în România. Ierarhia aplicaţiilor a fost constituită în trei grupe valorice (A, B, C), valabile pentru patru ani, corespondente criteriilor folosite de Consiliul Naţional al Atestării Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare. Rezultatele publicate cu acest prilej vor constitui baza pentru concursurile din următoarea perioadă.

Nu mă voi referi aici la ansamblul listei publicate pe site-ul competiţiei (www.cncs-uefiscdi.ro), deoarece nici nu am competenţa şi nici mijloacele să o fac. Mă voi referi doar la un caz pe care îl cunosc din experienţa mea, şi anume la Editura Universităţii din Bucureşti, clasată în grupa C, aşadar dezacreditată de singura instituţie abilitată să ierarhizeze editurile şi periodicele ştiinţifice româneşti. Ordinul Ministrului Educaţiei care defineşte „standardele minimale necesare și obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învăţământul superior, a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare şi a atestatului de abilitare“ specifică limpede: „cărţile, ediţiile, corpusurile, lucrările, volumele colective, volumele conferinţelor luate în considerare sunt exclusiv cele publicate la edituri cu prestigiu internaţional sau la edituri clasificate de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice în categoriile A sau B“. În clar, dacă cineva nu publică la edituri din aceste categorii, contribuţia sa nu va primi puncte în dosarele de concurs.

Editura Universităţii din Bucureşti funcţionează administrativ ca un departament al Universităţii din Bucureşti, ceea ce probabil implică unele dificultăţi contabile, inerente unei instituţii care nu are autonomie financiară şi care trebuie să se supună rigorilor Legii finanţelor publice. Pe de altă parte, este limpede, dacă o comparăm cu alte edituri universitare din ţară, mult mai dinamice şi mai prezente pe piaţa cărţilor, că depunctarea ei în exerciţiul de evaluare are cauze obiective. Singurul loc în care se pot găsi titlurile apărute la EUB este punctul de difuzare din holul Facultăţii de Istorie, pe Bd. Mihail Kogălniceanu din Bucureşti. Titlurile apărute la editura celei mai prestigioase universităţi din ţară nu pot fi găsite la niciuna din librăriile din ţară. De câţiva ani buni, editura publică fiecare lucrare în tiraje confidenţiale de câte 50 de exemplare. Editura nu are un serviciu de presă, nu trimite exemplare de recenzie la niciuna dintre revistele de specialitate, nici în ţară, nici în străinătate.

Editura nu are nicio corespondenţă cu marile biblioteci din Europa şi Statele Unite, sau din alte ţări, prin care ar putea face ca volumele profesorilor Universităţii din Bucureşti să ajungă în bibliotecile din lume repertoriate în baza de date www.worldcat.org. Se ştie, de bună seamă, că un criteriu eliminatoriu pentru competiţiile de finanţare a proiectelor de cercetare este ca volumele publicate de aplicant să fie prezente în cataloagele a cel puţin douăsprezece din marile biblioteci ale lumii, consultabile în baza de date menţionată.

Schimburile în ţară şi în străinătate ale acestei edituri lipsesc cu desăvârşire, deşi s-ar putea imagina un sistem de compensare, dat fiind că Biblioteca Centrală Universitară „Carol I“ se află într-o legătură istorică şi funcţională cu Universitatea din Bucureşti. Ce ar împiedica un schimb de publicaţii cu mari edituri universitare ale lumii în beneficiul centralei BCU şi al filialelor sale, aflate în toate facultăţile Universităţii? Toată partea de management academic al volumelor este lăsată în seama autorului, fără a i se oferi nici mijloacele, nici know-how-ul necesar unei bune politici de publicitate academică.

Autorul sau contributorul în volume colective publicat de Editura Universităţii din Bucureşti este de regulă un om de perfectă bună-credinţă. El şi-a petrecut sute şi mii de ore în biblioteci sau în faţa mesei lui de scris, a închegat în forma cea mai satisfăcătoare rezultatele muncii lui, ţinând cont de toate standardele academice internaţionale pe care le cunoaşte. Desigur, nu are alţi bani decât cei pe care îi obţine din salariu şi nici nu are cunoştinţe de marketing. El îşi încredinţează munca într-o senină şi perfectă complicitate Editurii Universităţii din Bucureşti, adică specialiştilor în managementul cărţii academice, care ar trebui să preia produsul din acel punct şi să-l facă cunoscut în ţară şi străinătate, pentru a-l ajuta să spargă barierele inerente oricărei periferii academice. După puţin timp, el va constata însă că munca sa a fost sechestrată într-un depozit, că singurii oameni care îi cunosc cartea sunt cei cărora le-a făcut-o el însuşi cadou şi, de aici înainte, va avea de asemenea surpriza că volumul menţionat nu-i va fi de folos nici pentru recunoaşterea lui în domeniul de specialitate căruia i-a consacrat toate forţele ştiinţifice.

Ce-i de făcut? Nu cred că actuala practică a Editurii Universităţii din Bucureşti poate salva ceva. Site-ul ei pe Internet, cu toată difuzarea on-line clamată acolo, mi se pare neconvingător. Prezenţa ei la târgurile de carte, în general fără volumele pe care ai vrea să le cumperi, este o formă fără fond. Editura publică în diferite specialităţi câte un anuar, Analele Universităţii din Bucureşti, care este o revistă predilectă a profesorilor din Universitate, înnobilată de vechime. În exerciţiul actual de evaluare, aceste Anale au fost descalificate. Pentru limbi şi literaturi străine, nu a fost depus nici măcar dosarul de evaluare, de vreme ce titlul nu apare deloc în liste. Nici pentru Filosofie şi Istorie. Pentru Limba şi literatura română, Analele au fost clasate în categoria C. Scientometric vorbind, este un dezastru pe toate planurile. Lăsând la o parte un management neperformant, vizibilitatea acestei instituţii este inexistentă. La capătul acestei analize, ne putem întreba cu toată seriozitatea: „o spălăm sau facem alta?“. //

TAGS :
Recomandari
Comentarii
Gheorghe M.Panaitescu 2012-01-21
Exista o modalitate de a publica, ieftina si flexibila: pe Internet. Ieftina pentru ca nu consuma resurse de genul hartie, legatorie, coperta, surplus de tiraj, difuzare. Tirajul se regleaza singur: pot citi cartea si 10, si 100, si 10000 de cititori. Cine vrea o carte, o lucrare pe hartie poate s-o imprime singur. Asta apropo de placerea-de-a-citi-o-carte-care-sa-miroasa-a-tipar-etc. Flexibila pentru ca peste o luna, peste un an, peste un interval de timp autorul poate reveni cu adaugari, cu corectii, cu modificari, eventual in urma vreunui feedback de luat in seama. Problema este ca aceste carti atat de ieftine par lipsite de valoare: ceea ce nu se plateste, eventual cu bani grei (in conceptia unori studenti de pilda, dar nu numai) nu merita atentie...
Sean 2012-01-20
Unde-i atentatul? Cine-i "teroristul"?
Victoria Popovici 2012-01-18
Nu, dragi colegi de la Bucuresti, lasati-o sa moara nespalata! Exista suficiente edituri in tara (prea multe de altfel), dintre care destule cu un marketing bun sau satisfacator. Nu este o regula ca fiecare universitate trebuie sa aiba o editura. E preferabil sa aveti serii tematice la câte o editura deja impusa pe piata, cu contracte bine stabilite in termeni financiari. In acest fel cartile publicat au sansa sa fie receptate si in afara micii piete care decide avansarea pe un post. Clar, exista riscul ca o editura care se respecta sa nu preia toate compilatiile si manualele universitare (deh, ghinionul autorilor!). Exista desigur si riscul ca editura sa ceara pentru carti de specialitate intuite ca nevandabile mai multi bani decât ar fi dispus autorul sa plateasca. Este riscul pe care si-l asuma peste tot in Europa (cel putin) autorul de carte umanista - specialist scriind pentru alti specialisti. Dar e oare necesar (intrebare retorica) ca fiecare curs universitar sa fie publicat? Predau de 18 ani in universitati germane si stiu câte cursuri superbe stau ascunse in sistemul inchis cu parola, la care au acces numai studentii cursului respectiv. E ceva rau in asta? Noi ne asumam nepublicarea lor, caci la urma urmei nici studentul de la universitatea A nu va cumpara manualul de la universitatea B, când la examen va fi ascultat din materialele de la B. Esenta problemei e absurditatea sistemului. "Exist ca autor daca exist in 12 biblioteci straine". Cine e istet, trimite 12 exemplare la 12 biblioteci si a rezolvat problema. Bibliotecile noastre fiind subfinantate vor accepta cartea venita pe na-ti pomana si iata ca autorul a intrat in cele 12 cataloage. Asta reuseste si daca scoate cartea la copiatorul de la colt, cu conditia sa capete si un ISBN. Se capata in România ca si in Germania. Vorba lunga, saracia omului: Daca editura nu e buna si eu am carte buna de scos pe piata, nu ma duc la ea, imi caut editura mai activa pe piata. Daca vreau numai sa public ca sa strâng numarul necesar de publicatii, pot trisa oricum. Ia daca vreau sa misc ceva in universitatea mea, iau in mâna si problema editurii: cine e responsabil de lâncezeala ei cronica in conditii totusi de relativa autonomie universitara. De ce e departament universitar cu "renumeratie de la buget mica" - care e sensul acestei afilieri? N-o pot face competitiva? Fac alta, dar pe piata si nu in spatiul caldut al bugetului.
Iulian Baicus 2012-01-24
Eu sunt de acord cu propunerea dvs, dar nu este posibil pentru ca trebuie sa exiiste o concurenta profesionala intre marile universitati din Romnania, conform principiului autonomiei universitare. Ar fi posibila unificarea administrativa a edituriilor din Bucuresti, Cluj sau Iasi, cu profil universitar pe o anumita categorie, filosofie, stiinte filologice. Sa-ti imaginezi ca toti universitarii vor publica la o singura editua nationala ar fi o utopie, greu de realizat in parctica. Eu cerd ca pe infrasstructura actuala se poate lucra se pot perfectiona cadrele si se pot obtine rezultate mult mai bune.
AEmilius 2012-01-22
De ce sa nu gandim centralist, in tiparele comuniste?! "intelectuali din toate judetele, uniti-va in jurul Editurii Universitare Romane!" Doar de aceea suntem in economia de piata, concurentiala, ca sa avem mereu nostalgii...
Victoria Popovici 2012-01-22
OUP este o editura veche iar publicarea acolo nu este monopolul angajatilor universitatii. EUB este si se vrea in continuare, daca inteleg bine, organul universitarilor din UB. Domnule Baicus, o editura nu mai poate rezista in zilele noastre decat un timp scurt daca produce putin si consuma mult (personal, marketing etc.). Stiti ca Niemeyer Verlag, cea mai celebra editura germana in domeniul umanist, nu mai exista de 7 ani ca editura independenta si este numai un nume pe care De Gruyter il foloseste din ratiuni publicitare? In plus, vorbiti de cei "care isi doresc sa aiba monopol asupra vietii intelectuale a capitalei". De ce va referiti doar la capitala? Ganditi in termeni de "bisericute" (uite, Iasiul si Clujul pot si noi nu...). De ce nu meditati la o "editura universitara romana", cu o singura conducere, o singura administratie, o singura tipografie, un singur site etc. si implicit cu calitate, la care se ajunge doar cand ai de unde selecta si cand si selectionerii se afla intr-un fel de concurenta, fiind ei de la universitati diferite?
Iulian Baicus 2012-01-20
Eidtura Universitatii din Bucuresti este absolut necesara deoarece marile universitati europene sau americane au impus un standard academic ridicat si dau tonul in lume prin celebrele lor University Press sau in Franta Presses Universitare du France. La noi a sosit momentul ca sa reformam aceasta editura, sa o modernizam rapid, cred ca profesorul Vlad Alexandrescu, pe care il cunosc si il respect are perfecta dreptate, Editura Universitatii din Buucresti este un obiectiv strategic al actualului rector si nu vad de ce ar trebui distrus un lucru, poate pentru a da cistig de cauza celor care isi doresc sa aiba monopol asupra vietii intelectuale a capitalei, a editurilor care au profil comercial si care nu acopera intotdeauna cererea de carte de cercetare sau ultra-specializata. Daca luati un volum de la Cambridge sau Oxford UP o sa vedeti ca nivelul de specializare este foarte ridicat si nimeni nu se plinge, tot ce ramine de facu este sa te adaptezi la standarde foarte ridicate de calitate si sa creezi o editura la nivel international. Procesul a inceput deja la Cluj-Napoca sau Iasi si nici Bucurestiul nu ar trebui sa faca exceptie.
Total 7 comments.
1655
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.