Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Cine bântuie şcolile?
2011-06-21
4
Deşi nu legea, ci programa şcolară este curatul meşteşug de prosteală a minţii şcolarilor, aceasta a rămas neschimbată.

A mai trecut un an de şcoală degeaba. E drept, de gâtul şcolii atârnă acum o nouă lege, făcând astfel naufragiul mai spectaculos, pentru că deşi are lege, educaţia nu are suficiente bărci de salvare.

Din tot leşinul melodramatic în care se zbate şcoala învăţăm că un nume nou nu dă şi un conţinut nou. Că deschizi uşa ministerului sau paginile noii legi, te izbeşte acelaşi conţinut rânced, dospit de valurile de pritoceli reformiste, dar niciodată limpezit sau înnoit!

Legea educaţiei, scrisă slugarnic pe piciorul preşedintelui şi adoptată cu o grabă şi o inflexibilitate instituţională scandaloase, este un mort frumos, care bântuie discursurile şi umflă şampania în demnitari. A rămas un text încifrat sau interzis. Nu vrea nimeni să facă pe ucenicul vrăjitor să pună în mişcare cine ştie ce mătură, că nu se ştie pe cine mătură.

Deşi nu legea, ci programa şcolară este curatul meşteşug de prosteală a minţii şcolarilor, aceasta a rămas neschimbată, băltind în aceleaşi poncife care au desfigurat elevii ani de zile. Poate şi pentru că cei care ar fi trebuit s-o schimbe vor, în secret, s-o păstreze ca în prima tinereţe revoluţionară chiar dacă pentru asta consumă fard pe pâine.

Pe aceştia i-aţi recunoaşte, cu siguranţă. Sunt reformiştii pe viaţă ai sistemului. Pe spinarea lor aplecată s-au scris multe şi inutile pagini de istorie. Au făcut reforme încă de pe vremea învăţământului politico-ideologic. Ei scriu manuale, programe, rapoarte şi stabilesc obiective şi competenţe.

Nu e de mirare că şcoala este, în continuare, prizoniera deşertului pedagogic, câtă vreme cei care stabilesc regulile sunt pensionarii de aur ai sistemului. Este greu să descoperi în bolboroselile sistemului românesc de învăţământ dimensiunea europeană, în afară de maimuţărirea unor legi şi a unor forme.

Şcolarul din România nu trăieşte pe Terra, într-un univers plin de mistere, ci între graniţele unui stat „naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”, pentru ca  niciun extraterestru să nu ne poată anexa istoric sau cultural, după cum scrie şi în Doina eminesciană reprodusă în manualul de a şaptea. Istoria şi evenimentele locale sunt supradimensionate, personaje secundare sunt redistribuite în roluri de excepţie, pe baza unui periculos nepotism istoric.

Literatura română devine, conform aceleiaşi viziuni, frumoasa din pădurea adormită a culturii europene, cea care aşteaptă (deocamdată zadarnic) să fie trezită din leşinul milenar cu un sărut de confirmare. Matematica este, în continuare, plină de asperităţile sterpe ale ecuaţiilor şi de cioburi de teoreme cărora doar priceperea profesorului, câtă şi cum este, le poate da consistenţă pământeană.

În oala sub presiune a gimnaziului, adică acolo unde se dă prima formă caracterului şi educaţiei tuturor copiilor, fierb tot soiul de ierburi vrăjitoreşti: profesori de religie care cultivă diferenţele spirituale şi exclusivităţile ortodoxiei, tehnologi care predau inepte lecţii de geografie a infernului casnic, biologi, geografi sau istorici, maeştri ai aproximaţiilor şi victime, ca oricare alt profesor, ale unei programe învechite. Nu altfel s-au petrecut lucrurile în spaţiul universitar unde familismul şi clientelismul au fost cultivate pe suprafeţe extinse.

Mediocritatea a fost aurită cu vopsea cafenie. N-ar fi trebuit să rămână piatră pe piatră din aceste şcoli iar manualele şi programele ar fi trebuit să înfunde nu minţile copiilor, ci arhivele. Orice lege ar putea să facă diferenţa doar că mai trebuie să treacă o vreme până să dreneze adâncul sulfuros al sistemului.

Fără voinţa de a le da viaţă, legile româneşti nu au nicio valoare, sunt doar un act de putere, adoptate pentru a arăta cine e şeful. Nişte stafii legislative. Nişte forme fără fond. Dar voinţă este din plin. Departe de ochii noştri, în conţinutul instituţiilor, legilor, programelor şcolare sau al democraţiei intră oamenii cu legitimaţie. Acolo, cu mişcări dezordonate, dau viaţă tigrului de plastic al reformei instituţionale, să sară prin cercuri de foc în menajeria de sticlă a puterii.

Articolul publicat si pe site-ul www.europalibera.org.

TAGS :
Comentarii
woland 2011-06-23
Dle Serb, Sunt derutat. Nu inteleg cum va lasa sa publicati in acest templu dedicat iubitului nostru presedinte. Probabil nu va tine mult. Probabil ca manifestari ale maniei proletare, precum in cazul numitei "Nicoleta" vor fi utilizate pentru a va demoniza si indeparta. In ce ma priveste va respect. Ceea ce ati scris in acest articol si in cel de saptamana trecuta sunt lucruri de bun simt. @Nicoleta. Poate ca legea ar trebui sa emane principii. Cred ca in primul rand ar trebui sa izvorasca din principii. Oricum, nu poate fi pusa in aplicare de oameni fara principii, asa cum sunt pedeleii.
dusu 2011-06-22
prin fitzuicile ruminesti,am citit deunazi ca dacii erau de fapt rumini,era un articol al unuia care zicea ca i profesor in moldova,provincia.altul,mai recent ca rumina de fapt are toate valentzele sa poata fi vorbita de intreaga ieuropa,si nicidecum engleza,la care se facea referire. io cred ca ruminii care n au vazut in viatza lor decit peisaj mioritic,iar cititul ptr ei inseamna bibliografie comunist natzionalista is de a dreptul bolnavi psihic.
AndreiaM 2011-06-22
Mai este ceva diferit si de remarcat... notele aiuritor de mari date la gimnaziu (cel putin). Fiica mea in clasa a 5a este a 19a in clasa (din 24 de elevi) cu media generala 9.03. Si asa 1 an de zile, am crezut ca are note relativ bune, iar la festivitate, gandindu-ma la curba lui Gauss, am realizat cam pe unde se afla. De mentionat ca la clasa ei s-au dat 1 premiu I, 2 premii II, 1 premiu III si.... 16 mentiuni :) Deci a fost pe podium si a luat diploma! Aiuritor!
Nicoleta 2011-06-22
Arta de a spune nimic....e acest articol...Un fel arhicunoscut de a nu avea opinie...de a sugera fara a atinge continutul obiectiv; de teama de a nu cadea intr-o extrema sau alta: fie a celor ce sunt de acord...sau viceversa...Pur romanesc articolul(antenist, realiteatea, etc..) intru insasi splendoarea gandirii emanate de gandirea romaneasca pura. Hai sa ne dam in spectacol ce analisti suntem din avion si ce critici suntem fara sa avem pertinenta de a fi de acord cu ce merita si cu a corija ce consideram ca nu merita. E vreo comparative cu alt system echivalent? E vreo comparative cu ce trebuie facut si ce nu s-a facut? E vreo evidenta care sa scoata articolul din mediocritatea scolareasca de a spune fara sa stii cum sa argumentezi? Unde e plusvaloarea adusa de "maestrul"/jurnalistul Sorin Serb? E genul acesta de articol unul menit sa trezeasca constiinta cuiva? A cui oare ma intreb?????Damn...e buna vorba aia: "zi ceva daca ai acum de zis...sau taci (naibii) pt totdeauna!!" Din cate stiu eu legile emana PRINCIPII!!!!! Nu detaliaza metodologii! Dar hai sa punem inca o pata maronie difuza (ca sa fiu in ton cu autorul articolului si anume in zona plastico-ideatico-senzitiv-sugestiva)...in gama splendida de o cromatica neinteleasa popoarelor ce ne privesc nefiresc cand ne dam in cap unii altora fara umbra de constiinta si fara urma de dovada a gandirii logice si de buna credinta intru cresterea (inteligentei) neamului romanesc. Amin!
Total 4 comments.
Recomandari
531
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22